Buna-Vestire
Ev. Luca I, 24-38.
1.Puterea lui Dumnezeu poate trece peste rânduieleile firii. Cazul Elisabetei şi mai ales cazul Născătoarei de Dumnezeu.
2.La evrei era o mare necinste pentru femeia care nu năştea, fapt pentru care femeia era mai apreciată decât fecioara. Reiese din cuvântul Mântuitorului: „femeie, n-a sosit ceasul Meu”.
3.Faptul că Fecioara Maria era logodită cu un bărbat, respectivul bărbat era doar un ocrotitor al Fecioarei Maria, la o vârstă destul de înaintată.
4.Nici uneia dintre femei nu s-a adresat îngerul cu cuvântul „plină de har”. Deci această stare a fost a unei singure femei, Născătoarea de Dumnezeu.
5.Mare dar să stea Dumnezeu lângă tine ca om.
6.Binecuvântarea Fecioarei Maria faţă de alte femei se datora rodului pântecelui ei care era Domnul nostru Iisus Hristos.
7.Neînţelese sunt pentru noi uneori lucrurile lui Dumnezeu, ca şi în cazul Fecioarei Maria. Noi ca oameni contăm mai mult pe cele naturale decât pe cele supranaturale, pe cele conform firii mai mult decât pe cele de deasupra firii.
8.Mirarea Născătoarei de Dumnezeu constă în această depăşire a naturalului: naştere fără sămânţă, de la Duhul Sfânt.
9.Deosebirile între măririle lumeşti şi cele dumnezeieşti sunt foarte mari.
10.Împărăţia Lui este deosebită de împărăţia lumească – este o împărăţie spirituală, veşnică.
11.Şi de data aceasta sunt prezente la zămislirea Mântuitorului toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi, cum reiese din text, ceea ce înseamnă că la toate lucrările mântuitoare iau parte toate persoanele Sfintei Treimi.
12.Încercarea puterii dumnezeieşti de a clarifica unele lucruri neînţelese prin diferite exemple ca şi în cazul acesta dovedeşte neînţelegerea celor dumnezeieşti de către fiinţa omenească.
13.Atotputernicia lui Dumnezeu trebuie să fie pentru noi mare nădejde în ceasurile de slăbiciune a fiinţei noastre.
14.După mai multe încercări de lămurire Fecioara acceptă vestirea îngerului. Acest „fie” dovedeşte cu prisosinţă libertatea dată de Dumnezeu omului. Sfinţii Părinţi merg până acolo încât susţin că dacă Fecioara nu accepta, Mântuitorul nu se întrupa.
15.După cele îndeplinite, după voia lui Dumnezeu, urmează străduinţele noastre.
16.Cu toată prezenţa puterilor dumnezeieşti, uneori, lăsaţi de Dumnezeu în mod pedagogic în puterile noastre omeneşti ajungem la o oarecare îndoială. Aşa se explică afundarea în mare a Sf. Petru, minunea Schimbării la Faţă pe Tabor, lepădarea lui Petru, aşa se explică în viaţa noastră după ajutorul venit de la Dumnezeu să ne îndoim de ajutorul Său. Este o mare pedagogie divină în prezenţa şi retragerea harului dumnezeiesc, aşa de des întâlnit în viaţa Sf. Părinţi ai Bisericii, momente prin care a trecut şi Mântuitorul în Ghetsimani: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?..., Întristat este sufletul Meu până al moarte” şi de Psalmist când zice: „ luat-ai Duhul Tău de la Mine şi s-au tulburat oasele Mele”.
17.Bărbăţia duhovnicească constă în statornicia şi răbdarea stărilor de părăsire a harului dumnezeiesc, de încercare.
18.Psalmistul spune că o veste bună întrămeză inima, iar vestea rea usucă oasele. Această zicere o întâlnim în viaţa de toate zilele, dar trebuie să le acceptăm pe amândouă. În bunele vestiri să-l preamărim pe Dumnezeu, căci nu sunt de la noi şi nu se datorează nouă şi în ceasurile de amărăciune iarăşi să-I mulţumim că ne conduce spre marea virtute a smereniei, cunoscând cine suntem noi şi cine este Dumnezeu Cel Atotputernic.
19.Spre deosebire de învăţătura ortodoxă că Fecioara Maria nu s-a născut fără păcatul strămoşesc, prin acea „imaculata concepţie”, romano-catolicismul susţine că ea s-a născut fără păcatul strămoşesc, ori noi învăţăm că Mântuitorul a luat firea noastră de după păcat şi că ea s-a cutăţit de păcatul strămoşesc în momentul Bunei -Vestiri: „Duhul Sfânt se va pogorî...”.
20.Ar însemna după Biserica Romano-Catolică că ea s-a mântuit înainte de mântuirea adusă de Hristos.
21.Tot o exagerare a învăţăturii romano-catolice este şi aceea că ea ar fi co-mântuitoare a neamului omenesc. Pentru noi ea ajută la mântuirea noastră prin rugăciunile sale adresate Fiului său, dar nu că ar fi mântuitoare ca Iisus Hristos.
22.Faptul că icoanele noastre îl reprezintă pe arhanghelul Gavriil cu o floare de crin este simbolul curăţeniei sufleşti şi totodată binevestitor de veşti bune.
23.Faptul că Mihail e prezentat cu o sabie de foc ca reprezentant al biruinţei contra cetelor răzvrătite contra lui Dumnezeu are o semnificaţie şi anume: dacă vrem să primim veşti bune să folosim sabia duhului contra păcatelor şi a patimilor luptându-ne mereu asemenea arhanghelului Gavriil; altfel lăsându-ne pradă fărădelegilor ajungem la acea moarte sufletească străină de orice veste bună: să nu fie una ca aceasta.
Text preluat din :
PS Ioan Mihălţan,Episcopul Oradiei. Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea, 1999,p. 268-271
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.