Duminica a Doua a Sfântului și Marelui Post
Ev. Marcu II, 1-12
1. Avea Mântuitorul ca Dumnezeu o putere care-i atrăgea pe toți, putere binefăcătoare încât Îl urmau hrănindu-se numai cu hrană duhovnicească.
2. Este explicabil că s-au adunat mulți ”încât nu mai era loc”.
3. Vorbea cu putere. Așa se explică faptul mărturisind celor ce i-au trimis sa-L prindă și au răspuns: “niciodată n-a vorbit un om ca Acesta”.
4. Pe lângă hrana duhovnicească avea puterea tămăduirii bolilor trupești.
5. Sunt mulți oameni cu multe funcții înalte, cu multe însușiri, dar dintre toate valorile sufletești – cea mai folositoare și aleasă – este cea a omului de suflet.
6. Omul de suflet n-are astâmpăr până nu rezolvă problemele semenilor săi.
7. Această atitudine de suflet este fundamentată pe marea forță a iubirii.
8. Ca și samarineanul milostiv care nu a avut astâmpăr: l-a uns, l-a legat și i-a purtat de grijă și pe mai departe.
9. Și aici cei patru n-au avut astâmpăr până nu l-au prezentat în fața Mântuitorului, chiar cu riscul de a descoperi casa.
10. Atitudinea celor patru oameni de suflet L-a mișcat chiar pe Mântuitorul.
11. Semnificativ este cuvântul Sf. Evanghelii: “văzând Iisus credința lor” , nu a lui, l-a vindecat, ceea ce înseamnă că Dumnezeu ajută pe cineva pentru credința altuia.
12. Există și un text biblic: “Mă voi îndura până la al miilea an pentru David ”.
13. Este o strânsă legătură între păcate și suferință, între păcate şi boli.
14. Cea mai grea suferință este mustrarea conștiinței după păcatele săvârșite.
15. Iertarea păcatelor aduce liniște sufletească și aceste tămăduiri de boli chiar fizice.
16. Contrar oamenilor de suflet, fundamentați de iubire, există oameni ai răutății, ai egoismului, ai interesului personal pe care nu-I interesează semenii lor.
17. Ori prin ce suferință trec ei, nu-I mișcă nimic, oameni fără suflet. Exemplu: cărturarii din Evanghelia de azi.
18. Fără o experiență duhovnicească ne îndoim de multe. Se îndoiau de puterea Mântuitorului de a ierta păcatele. Unii se îndoiesc și astăzi de această putere a iertării dată preoției în Taina spovedaniei.
19. E o mare diferență între omul de suflet și cel fără suflet ca între lumină și întuneric.
20. Dacă iubirea are deschidere sufletească, ura întunecă mintea și întreaga ființă.
21. Mântuitorul cu puterea Lui dumnezeiască pătrundea adâncul ființei omenești, citea gândurile și simțămintele oamenilor – “de ce cugetați acestea?”
22. Suferința pentru păcate poate fi și un canon pentru îndreptare și când socotește Dumnezeu plinirea acestui canon și îndreptarea – aduce iertarea. De aceea vorbește de legătura dintre păcate și iertare.
23. Este o mare ajutorare iertarea păcatelor din partea lui Dumnezeu: înzdrăvenește ființa, vindecă boli, așa ne explicăm că iertatul a primit vindecare și a plecat cu patul său.
24. Oamenilor mai putin duhovnicești li se pare mare minune vindecarea bolilor fizice, pentru cei duhovnicești aceasta nu este o mirare, nici o minune. Minunea cea mai mare pentru cel duhovnicesc este puterea iubirii ca cea mai mare minune.
25. De fapt urmările binefăcătoare ale vindecărilor trupești n-au un folos așa mare în comparație cu binefacerile iubirii în viața de toate zilele.
26. Ce folos de sănătate trupească dacă trăiești în vrajbă, mânie, ură sau chiar moarte?
27. Asemeni susțineri nu se pot spune despre frumusețea iubirii.
28. Toate lucrările lui Dumnezeu prin Iisus Hristos sunt incomparabile și fără asemănare.
(Text preluat din :“Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor și sărbătorilor de peste an”, de PS dr. Ioan Mihălțan, ed. Episcopiei Oradiei, 1999, pag. 176.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.