Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an ale PS Ioan Mihălţan al Oradiei

A Doua zi de Rusalii

Ev. Matei XVIII, 10-20

 

1.Noţiunea de mic nu se referă numai la copil, ci se referă mai mult la o stare duhovnicească nematură. Într-o astfel de stare respectiva persoană se sminteşte mai uşor decât cea cu maturitate.

2.Curăţenia sufletească mai puţin matură este sprijinită de maturitatea îngerilor, care cete îngereşti nu sunt prilej de sminteală pentru cei mai mici, ci, din contră, de întărire prin rugăciunile lor către Dumnezeu pe care-l roagă să-l întărească prin harul Său. La aceasta se referă „pururea văd faţa lui Dumnezeu”.

3.Atitudinea Mântuitorului nu este şi n-a fost niciodată de sminteală, ci de întrajutorare indiferent de constatările ce le face asupra stării de păcătoşenie a omului. În acest sens sunt evidente textele: ”şi acesta fiul lui Avraam este” şi mai sugestiv: ”Trestia frântă n-a rupt-o şi lumânarea fumegândă n-a stins-o”, adică să sprijineşti orice slăbiciune, stare sufletească, să fie reparată pe cât e cu putinţă.

4.Neodihnita dragoste dumnezeiască pentru întoarcerea celui pierdut este semnificativă pentru întoarcerea celui pierdut în pilda cu oaia cea pierdută. Cei maturizaţi duhovniceşte sunt mai statornici, rămân în staul, nu se pierd aşa uşor, n-au aşa mare lipsă de a fi ajutaţi. Cei mai puţin maturizaţi duhovniceşte se înstrăinează şi se pierd mai repede, după exemplul oii rătăcite.

5.Totodată se evidenţiază în pilda aceasta valoarea ce o dă Dumnezeu unui singur om, chiar să-l aducă cu orice preţ la calea cea dreaptă.

6.Prin atitudinea dragostei nefăţarnice este de scos în evidenţă faptul că aflând oaia cea pierdută nu o ceartă, n-o mustră, ci o ia pe umerii săi să o ducă acasă. Ia asupra Sa povara ei. Aceasta e lucrarea dragostei; nici dispreţuire, nici mustrare ci întrajutorare, cu orice preţ tămăduire.

7.Mare şi folositoare este puterea dragostei. Nu e nici într-un caz slăbiciune, cum se crede uneori. Să ne gândim la neastâmpărata lucrare a dragostei mamei pentru ajutorarea noastra şi dragostea Mântuitorului nostru Iisus Hristos care a mers până la jertfă.

8.Marea preocupare a lui Dumnezeu pentru fiecare în parte şi pentru toţi. Cei „mici” semnifică pe cei nematurizaţi duhovniceşte. Cunoscând cât suferă aceştia în micimea lor sufletească, Dumnezeu vrea cu orice preţ să-i ajuta, să-i întărească, să-i ridice, să-i maturizeze.

9.Este foarte diferenţiată pedagogia de îndreptare a oamenilor de către Dumnezeu cu pedagogia noastră. Nu se face publică slăbiciunea omenească. Nu se face propagandă cu ea şi despre ea, ci se păstreză acea tainică intimitate.

10.Nu se opreşte îndreptarea la o singură încercare, ci la repetate încercări. Chiar şi atunci când se prezintă îndreptarea în faţa mai multora nu este părăsit cel neîndreptat. „Să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” nu denotă să-l părăseşti, ci, din contră, să foloseşti şi alte încercări pentru îndreptarea lui. Tocmai pentru aceşti păgâni şi vameşi a venit Hristos ca să-i îndrepteze şi i-a şi îndreptat, cum prezintă Sf. Scriptură atâtea cazuri: Zaheu vameşul, Matei vameşul, tâlharul păgân, etc.

11.Dragostea mare, nefăţarnică a Mântuitorului faţă de om a mers până acolo că S-a lăsat botezat de către un om. Şi i-a înzestrat pe unii oameni, mai ales pe preoţi cu puteri nebănuite. Ce nu poate dragoste? Greu de înţeles pentru cei lipsiţi de dragoste şi care se îndoiesc de puterea dragostei.

12.Se poate ca părinţii să înţeleagă mai bine această dragoste şi dacă am fi mai maturi duhovniceşte nu ne-am îndoi de puterea dată Sf. Apostoli şi urmaşilor acestora de a ierta păcatele aş cum se mărturiseşte în vers. 19:” Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri”.

13.Dorinţele noastre ale oamenilor se împlinesc nu totdeauna după voinţa noastră, ci după voia Tatălui din cer. Nu însemnează că dacă s-au adunat doi sau trei le împlineşte Dumnezeu voia. Trebuie scos în evidenţă cuvântul „în numele Tatălui Meu”, sau cu alte cuvinte ”în dorinţa Tatălui Meu” şi când vor fi dorinţele după voia Tatălui din ceruri desigur că va fi prezent acolo şi Mântuitorul Iisus Hristos. Să nu uităm evenimentul din Ghetsimani când însuşi Mântuitorul se roagă Tatălui din ceruri şi nu cere ce vrea El, ci cere ce vrea Tatăl cel din ceruri. Aşa reiese din rugăciunea sa fierbinte din cele mai grele ceasuri „departe de la Mine paharul acesta, dar nu cum vreau eu , ci după cum vrei Tu”. Deci să primeze dorinţa şi voinţa lui Dumnezeu peste dorinţa şi voinţa noastră omenească dacă vrem să avem folos de cele vremelnice şi veşnice.

14.Fiind vorba de a doua zi de Rusalii şi ca la toate sărbătorile bisericeşti se prăznuieşte trei zile, faptul este semnificativ pentru că întreita sărbătoare închipuieşte cele trei Persoane ale Sf. Treimi şi mai ales bucuriile duhovniceşti care să nu se încheie într-o singură zi aşa cum mărturiseşte „bucuria Taborului – ce bine ne este nouă să fim aici” – ce bine ne este nouă să sărbătorim mari sărbători duhovniceşte.

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.43-46