Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an ale PS Ioan Mihălţan al Oradiei

Duminica Pogorârii Sfântului Duh

Ev. Ioan VII, 37-53; VIII, 12

 

 

1.Faptul că se vorbeşte de ziua cea mare e vorba despre o zi de sărbătoare mare a evreilor.

2.Astfel de sărbători precum şi sâmbăta aduna mulţimi multe de oameni. Mântuitorul folosea prilejul pentru a-i învăţa cele sfinte.

3.Asemănarea dintre setea fizică şi cea spirituală este una dintre cele mai potrivite deoarece fără de apă omul trăieşte mult mai puţin decât fără mâncare şi atunci şi fără apa vieţii Duhului Sfânt viaţa spirituală se împuţinează.

4.Cuvântul „a strigat” (Doamne strigat-am) vrea să însemneze o trezire dintr-o amorţire sufletească, o atenţionare faţă de cele sfinte şi mari.

5.Noţiunea de credinţă prezentată aici semnifică o energie, o putere. „Râuri de apă vie” semnifică belşugul darurilor Duhului Sfânt.

6.În lucrările mântuitoare, după Sf. Părinţi, se pare că Tatăl este mai evidenţiat în Vechiul Testament, urmat de lucrările Fiului şi încununate de lucrările Duhului Sfânt. Tatăl pregăteşte venirea Fiului, Fiul pregăteşte venirea Duhului Sfânt.

7.Fără maturizarea duhovnicească, fără întărirea în puterea dumnezeiască, omul este într-o continuă nestatornicie, legându-se când de o nădejde, când de alta şi ca urmare are diferite păreri, foarte străine uneori de realitate adevărată chiar şi când e vorba de cele dumnezeieşti şi mari.

8.Omul maturizat duhovniceşte - sfântul – nu face asemenea diferenţe de suişuri şi coborâri, nici nu îmbrăţişează când o părere când alta. E destul să ne gândim la Sf. Apostol Pavel, care în categoricele sale convingeri despre Hristos mărturisea:”Cine mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos?” sau „ Dragostea lui Hristos depăşeşte orice pricepere”.

9.Noi cei de rând ne frământăm când într-o părere, când în alta fie despre Dumnezeu, fie despre Hristos, fie despre Biserică ca şi în cazul de faţă, care reiese cât de împărţite erau părerile despre Hristos.

10.Deşi părerile erau împărţite, puterea lui i-a fascinat, vorbirea Sa cu putere i-a dus la renunţarea de a-L prinde. Răspunsul lor la cei ce i-au trimis să-L prindă este concludent: „Niciodată n-a vorbit un om ca Omul Acesta.”

11.Îndemnul Bisericii de peste veacuri a rămas atunci când diaconul citeşte Evanghelia, episcopul îl binecuvântează să propovăduiască cu putere multă după pilda Mântuitorului Hristos.

12.De multe ori o mărturisire adevărată nu este acceptată şi se tinde spre a fi răstălmăcită cu argumente false şi în cazul de faţă, cînd fariseii nu s-au bucurat de răspunsul ce l-au primit. I-a socotit nişte nepricepuţi şi în pretenţia că numai ei susţin adevărul înjoseau mulţimile. Ori pentru Biserică părerea mulţimilor avea cuvânt. Sfinţii Bisericii înainte ca Biserica să-i fi proclamat ca sfinţi erau preamăriţi de poporul cel credincios ca mari sfinţi făcători de minuni.

13.Totdeauna, chiar şi în părerile greşite ale multora, se găseşte câte un susţinător al adevărului, în cazul nostru Nicodim. Preocupat de căutarea Adevărului, peocupat de întâlnirea cu Mântuitorul, căutându-l ca să-i descopere lui Adevărul.

14.Semnificativ e faptul că l-a căutat pe Iisus noaptea, ca în noaptea convingerilor să strălucească lumina adevărului.

15.Foarte greşită e părerea multora dintre oameni când trec cu vederea mulţimile din cetate sau din popoare, pretinzând că doar unele cetăţi sau naţiuni întrupează valorile autentice. Ne gândim la rasa germană care avea pretenţia că e singura rasă de pe glob cu însuşiri deosebite şi datorită acestui fapt aveau convingerea că trebuie să stăpânească toată lumea, adică o singură rasă peste toate celelalte. Concepţie falsă, străină de cea creştină, care mărturiseşte că tot omul e făptura lui Dumnezeu, toţi suntem din neamul lui Dumnezeu, peste toţi a venit Mântuitorul Hristos: „Că dintr-un sânge a făcut Dumnezeu tot neamul omenesc” aşa cum propovăduia Sf. Pavel în Areopagul din Atena.

16.Faptul că această evanghelie se citeşte în ziua Pogorârii Sf. Duh dovedeşte închinarea acestei zile celei de a treia persoane a Sf. Treimi – Duhul Sfânt despre care Crezul Bisericii mărturiseşte că e „Domnul de viaţă Făcătorul”, adică întremătorul vieţii creştine, prin energii ce străbat prin El asupra Bisericii şi omului, asemenea sângelui ce curgând prin vene dau viaţă omului şi energiile Duhului curgând din Sfânta Treime asupra mădularelor Bisericii ne înviorează.

17.Faptul că sărbătoarea se numeşte Rusalii(a rozelor, a florilor) dovedeşte şi înfrumuseţarea mădularelor Bisericii prin darurile Sfântului Duh şi totodată împrăştiind mirosul de bună mireasmă a darurilor Sfântului Duh.

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.39-42.