Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan al Oradiei la duminicile şi sărbătorile de peste an

Duminica a Cincea după Paşti

Ev. Ioan IV, 5-42

1.În Palestina erau puncte principale legate de amintirea şi istoria unor personalităţi.

2.Mântuitorul, deşi era Dumnezeu, totuşi a rămas cu caracteristicile vieţii biologice: a flămânzit, a dormit, etc.

3.Nu întâmplător femeia a venit la fântână tocmai când Mântuitorul era singur. Apa era o problemă în acele ţinuturi. Providenţial îi pune şi Mântuitorul întrebarea.

4.Marea înţelepciune a Mântuitorului care ştia să pună întrebări, ca şi în cazul de faţă, pentru a ajunge la mari rezolvări.

5.Discuţia urmărea un scop greu de înţeles pentru femeie: marea diferenţă între înţelegerea noastră omenească şi între adâncul înţelepciunii dumnezeieşti.

6.Femeia dovedeşte un simplism al înţelepciunii şi dorurile ei sunt neînsemnate, mici – rezolvarea problemei apei. Nu s-a putut ridica la înălţimea cugetării Mântuitorului. Mântuitorului i-a trebuit foarte multe intervenţii pentru a o ridica la înţelesul dumnezeiesc. Totuşi femeia ţinea mult la convingerile sale, cum reiese din discuţie, fără să-şi dea seama de îngustimea acestor convingeri.

7.Nici chiar atunci când Mântuitorul îi descoperă tainele vieţii ei nu se lasă convinsă de păcătoşenia sa. Greu recunoaşte omul greşelile lui. Ce mare primejdie pentru încercara de a pătrunde dumnezeiescul cu un lăuntru plin de păcătoşenie.

8.În loc să-şi recunoască păcatele, să ajungă la lumina ce o dă adâncul smereniei pune probleme dogmatice şi încearcă rezolvarea lor.

9.Se pare că toată discuţia n-a dat rezultat. Femeia se menţine în îndărătnicia convingerilor sale.

10.Se pare că femeia, fără să ştie ce scrie în Evanghelie, a fost atinsă de darul lui Dumnezeu ce izvora din Mântuitorul. Ce n-au putut rezolva discuţiile a rezolvat harul lui Dumnezeu.

11.Aşa explicăm că a uitat de toate preocupările sale vremelnice şi-a uitat şi vasul la fântână şi a plecat în cetate ca o fiinţă nouă, cu o nouă convingere.

12.A mărturisit şi altora pe Mântuitorul Hristos.

13.Nici Sf. Apostoli nu înţelegeau adâncul învăţăturii dumnezeieşti. Nu numai că se mirau că Iisus vorbeşte cu o femeie, dar n-au pătruns ce a spus Mântuitorul despre secerători, holde, deşi le vorbea în pilde.

14.Şi ei erau preocupaţi de frământări vremelnice, hrana de toate zilele şi ar fi vrut să-i satisfacă şi Mântuitorului aceste griji lumeşti: îl îndeamnă să mănânce.

15.De la satisfacerea foamei la dorurile Mântuitorului este o diferenţă foarte mare şi n-au înţeles nici acest lucru.

16.E o mare diferenţă între hrana vremelnică şi hrana duhovnicească.

17.Între dorul lui Dumnezeu şi osteneala noastră este o mare diferenţă. Toată osteneala noastră, fără harul lui Dumnezeu, nu duce la nici un rezultat.

18.Foarte interesant faptul convingerii femeii în cele din urmă, care i-a mişcat pe samarineni şi i-a făcut să creadă în Mântuitorul şi au venit să-L vadă.

19.Întâlnirea cu Dumenzeu este superioară faţă de convingerile ce le împărtăşesc alţii.

20.De data aceasta samarinenii aveau o convingere superioară după întâlnirea cu Mântuitorul, decât ceea ce le-a spus femeia. Acest lucru reiese din mărturisirea lor personală:”noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Hristos”.

21.Convingerea lor reiese şi din faptul că l-au rugat să rămână la ei ca oarecând ucenicii pe Tabor.

22.Deci încredinţarea convingerilor sfinte constă în legătura intimă lăuntrică dintre om şi Dumnezeu.

23.Este o lungă cale în urcuşul convingerilor. Aşa reiese din Sf. Evanghelie: mult i-a trebuit femeii până a înţeles şi n-a înţeles decât atunci când a fost penetrată de darul lui Dumnezeu.

24. Multe sunt convingerile noastre, ale oamenilor fără să ne dăm seama uneori că ele sunt mici şi neînsemnate faţă de frumuseţile ce ni se împărtăşesc prin cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.23-27