De ce am ales România

    
      Ani de-a rândul, autocare cu studenţi şi elevi basarabeni traversează Prutul, ei nu vor căpăta doar cunoştinţe, pentru că din fericire în România facultatea nu te pregăteşte doar ca specialist, ci mai ales ca Om – spun asta în calitatea de studentă din R. Moldova, dorind să mărturisesc din propria experienţă a anilor de studenţie, care chiar nu au fost pentru mine departe de ţară şi casă. De la bun început trebuie să spun că oamenii pe care din rânduiala lui Dumnezeu i-am întîlnit aici, m-au făcut să mă simt ca acasă şi mai bine chiar, nu o spun spre lauda lor, ci din bucuria mea pe care vreau să o împărtăşesc. Deşi îmi fac studiile în regim cu taxă, ceea ce înseamnă un efort mare pentru părinţii mei şi multe sacrificii, oamenii pe care i-am întîlnit prin puterea lor de viaţă, mi-au anulat durerile, stângăciile şi necazurile mele, pentru că uneori este suficient să compari propria suferinţă cu cea a aproapelui, ca să realizezi că de fapt suferinţa adevărată este foarte departe de tine. În acest sens România este o ţară bogată în eroi necunoscuţi, ei sunt vii printre noi, povestea lor de viaţă e un manuscris preasfînt, pe care l-am citi cu ochii lăcrimînd. Toţi aceşti luptători începînd cu deţinuţii politici, invitaţi a unor conferinţe în care intensitatea tragediei, a jertfei pentru adevăr era simţită chiar şi de pereţii sălii, şi pînă la cei apropiaţi care luptaţi de boală, prin răbdare întărind duhul lor s-au arătat neînvinşi, deşi poartă ca şi Hristos semnele cuielor în toată viaţa lor. Poate vă veţi întreba unde este bucuria mea în această suferinţă a poporului român, bucuria mea este întîlnirea cu toţi aceşti bravi luptători, pentru ca aflîndu-mă eu împreună cu ei să învăţ meşteşugul lor după cuvintele psalmistului David „Cu cel cuvios, cuvios vei fi” şi iarăşi „Cu cel ales, ales vei fi”. Oare cine este mai puternic dacât cel cu adevărat liber, care nu se teme nici de moarte?, zi de zi înfruntînd-o pentru întreg neamul său în carcera temniţelor comuniste. Sau care bucurie este mai mare decât aceea de a reveni la viaţă, după o luptă pe viaţă şi moarte cu o boală cum ar fi cancerul. Problema noastră a tinerilor este că noi confundăm lucrurile, libertatea cu libertinajul, bucuria cu satisfacţia, iar părintele Savatie Baştovoi afirma: „tot necazul tânărului de azi este că el nu are în numele cui să se jerfească”. Ori România reprezintă o oază în care valorile morale, încă nu au fost trecute în ilegalitatea modernităţii, de aceea orice tînăr venit aici se poate hrăni atît intelectual, cît şi moral, pentru ca să lupte cu discernămînt, asumîndu-şi jertfa şi nădăjduind biruinţa.

Elena Ţurcanu