O rătăcire mistică și o calomnie la adresa Bisericii Românești

 

În Ardeal catolicii împart broșuri cu viziuni mistico bolnăvicioase și calomnii la adresa Bisericii Ortodoxe.

În pagina a doua a cărții scrie cu litere îngroșate: „Se distribuie gratuit. Vă rugăm să o citiți și să o răspândiți”. Totul asemenea propagandei sectare de a lovi în ortodoxie cu scopul de a atrage enoriași.

     În mai multe localități din Ardeal se difuzează o broșură intitulată “Comoara rănilor mele este a voastră” al cărei autor e călugărul Franciscan Vasile Trifu din Baia Mare. În aceasta, autorul relatează viața unei călugărițe “vizionare” care l-a văzut pe Mântuitorul. Aceasta este Maria Marta Chambon din “ordinul Vizitațiunii”. Prima vedenie a avut-o la vârsta de cinci ani, iar în 1868 spune că l-a văzut pe Mântuitorul spunându-i să se roage rănilor Lui. Astfel, în vedenie, a aflat că există rugăciuni pentru rana de la mâna dreaptă, pentru rana de la piciorul stâng și altele asemenea. La prima vedere pare a fi o glumă cu iz religios, dar aceste “vedenii” pe care le avea “în timpul când eram vizitată de Cristos” nu sunt altceva decât înșelări drăcești.

    Dacă citim Viețile Sfinților, Patericul, Filocalia și alte cărți din comoara duhovnicească a Sfinților Părinți, vedem că sunt multe situații în care diavolul se arată unor personae luând chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului, al unui înger de lumină etc. prin care să amăgească pe om. Sfinții respingeau aceste vedenii (sau gânduri) considerând că nu sunt vrednici să li se arate lor Mântuitorul. Uneori o făceau din smerenie, iar alteori din prudență pentru a nu cădea în capcana celui rău. Această călugăriță care avea foarte multe “vedenii” de acest gen nu le respingea, ci le scria într-un jurnal spunându-le și colegelor din mănăstirea ei, arătând prin aceasta de ce mare dar a învrednicit-o Dumnezeu. Superioara mănăstirii a tipărit multe broșuri și a redactat rapoarte care au ajuns până la papa de la Roma. Broșurile s-au vândut ca pâinea caldă, astfel încât “vedeniile” și “mesajele” trimise de Dumnezeu prin Maria Marta Chambon au adus venituri considerabile mănăstirii unde viețuia. Fenomenul e întâlnit și azi în Apus. La Fatima, Medjugorie și alte localități din Europa se săvârșesc astfel de “minuni” prin care unor copii li se “arată” Maica Domnului la anumite ore din zi pentru a transmite mesaje omenirii. Organizatorii de pelerinaje, editorii de cărți și administratorii acelor locuri (considerate sfinte) adună venituri imense în urma “mesajelor” transmise prin acei copii.

    În ceea ce privește pe Maria Marta Chambon, prin distribuirea broșurilor respective a devenit foarte cunoscută în Apus, iar în 1937  Vaticanul a depus demersuri pentru canonizarea ei. După ce a ieșit la iveală mai multe dovezi ale înşelării acesteia Papa a închis dosarul fără să ofere o explicație oficială, lăsându-l în așteptare până azi. La fel se procedează și cu Medjugorie etc. Vaticanul nu aprobă oficial aceste “vedenii” dar nici nu le contestă, în schimb veniturile curg bine. Acestea sunt lucruri care nu ne-ar fi deranjat (fiecare e liber să creadă ce dorește), dar în prefața broșurii sus amintite autorul creează câteva diversiuni îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe.

    Vasile Trifu afirmă că Sinoadele Ecumenice I și II susțin că doar Biserica Romei este singura deținătoare de har. Pentru justificarea acestei afirmații, autorul spune că la aceste sinoade, în simbolul credinței, s-a definitivat: “Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică”. Le amintim celor care susțin acestea că Episcopul Romei s-a despărțit de Patriarhiile Răsăritului (Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Ierusalim) doar la 1054, iar sinoadele respective au avut loc la anii 325 și 381 când încă nu exista catolicismul. Până la 1054 apusenii mărturiseau crezul orthodox, ereziile filioque, purgatoriul, imaculata concepție, infaibilitatea, azima etc. au apărut cu câteva sute de ani după sinoadele I și II. Cuvântul “catolic” înseamnă “universal”, iar universalitatea nu se subordonează unei persoane, indiferent cât de infailibilă s-ar crede aceasta. Biserica Ortodoxă este universală deoarece e sobornicească, hotărârile ei se iau în sobor (sinoade). Afirmația că “Sfântul Părinte” e urmașul Apostolului Petru nu e nouă și nici nu o aprobăm. Am face o mică remarcă. De ce doar episcopul Romei ar fi singurul urmaș al lui Petru? Istoria ne spune că Apostolul Petru a hirotonit episcopi în peste 28 de cetăți. Oare nu ar fi corect ca toți aceștia să fie urmași ai lui Petru? Asupra acestui aspect vom reveni, în caz de nevoie, cu un material mai amănunțit.

    Autorul cărții sus amintite spune că N. Iorga, N. Dobrescu, I. Lupaș, Șt. Meteș și alți istorici români susțin că neamul nostru a fost încreștinat de Biserica Romei. Nu citează și nici nu argumentează afirmațiile, dar se folosește de aceste nume pentru a susține Biserica Romei în defavoarea celei Ortodoxe. Vasile Trifu invocă în argumentația sa cartea “Legea strămoșească” scrisă de istoricul unit Nicolae Pantea (prima apariție în 1934 și reeditată în 1968). Un cât de puțin cunoscător al istoriei care citește cărțile lui N. Pantea (și ale lui V. Trifu) observă că multe din citatele istoricilor pe care acestia le folosesc în argumentațiile lor sunt luate din context și puse în funcție de “adevărul” spre care ei doresc să tindă. Acest aspect îl consemnează și istoricii Remus Câmpeanu și Iacob Mârza în Analele Universității din Alba Iulia 6/II din 2002, p. 205-218. Personal pot să confirm că am citit cărțile lui Iorga, Meteș, Lupșa și alții dintre cei citați și nu am găsit nicăieri că aceștia ar fi afirmat că românii au fost încreștinați de Biserica Catolică. Profesorii din seminariile greco-catolice interziceau elevilor să citească “Istoria Bisericii Române” de N. Iorga pentru ca aceștia să nu cunoască poziția acestui istoric despre înființarea Bisericii Greco-Catolice în Ardeal și propaganda de susținere a uniatismului de către politica imperiului austro-ungar. Mulți elevi uniți din Ardeal, după ce citeau cărțile originale ale lui Iorga observau că diferă cu mult de ceea ce învățau ei în băncile acelor școli.

    Autorul broșurii a fost unul dintre cei mai înfocați luptători ai reînființării bisericii greco-catolice în România, după 1990, aceasta culminând cu o nouă ruptură a românilor ardeleni continuând-o pe cea de la 1700. Cu toate acestea susține că dorește unirea și împăcarea între ortodocși și greco-catolici. Frumos gestul!! Felicitări... Deranjant este felul în care călugărul franciscan, și catolicismul în general, vede înfăptuirea acestei unități religioase. Aceasta se prevede a fi cu totul străin de cugetul și trăirea neamului românesc deoarece, în opinia lui Vasile Trifu, singura variantă în care s-ar putea face această unire e cea de supunere față de papa de la Roma: “comuniunea perfectă între biserici este un imperativ cristologic, nu un moft omenesc” completând că “împăcarea frățească a tuturor creștinilor din românia cu Biserica Romei ar fi actul cel mai înțelept pe care l-ar face ierarhii bisericilor” (vezi “Graiul” din 13 aug 2011 - cotidian de Maramureș). Ne întrebăm totuși dacă catolicismul vrea unirea cu ortodoxia, de ce Vaticanul a luptat din răsputeri ca, la câteva zile după căderea comunismului, să reînființeze cu atâta înverșunare greco-catolicismul în Ardeal? De ce Vaticanul luptă cu atâta agresivitate, pe căi politice, să redobândească proprietățile primite de la habsburgi (în mare parte confiscate de la iobagii ortodocși) în timpul ocupației austro-ungare? etc…

    Dacă catolicismul este credința adevărată, îi rugăm pe cei ce impart aceste broșuri să ne spună de ce, la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, la catolici nu a venit niciodată Sfânta Lumină, de 2000 de ani până azi, ci doar la ortodocși. Și nu doar atât, un preot ortodox, în cel mai mic rang posibil, poate să sfințească un butoi de aghiasmă, în timp ce un episcop catolic, cardinal sau chiar papa nu poate sfinți nici măcar o picătură de apă… Unde e harul din Biserica Romei?

ierom. Eftimie Mitra

Schitul “Sfinții Români” – Grădiștea