Marea parte a credinciosilor din Biserica Ortodoxa e
preocupata in aceasta perioada de problema ecumenismului revenita in capul
afisului odata cu Sinodul din Creta. S-a produs si se produce in continuare
mare agitatie si tulburare pe aceasta tema iar Patriarhia, impreuna cu unii
ierarhi si preoti, prin comunicate, conferinte si predici incearca sa ne
linisteasca spunandu-ne ca nu e nimic grav, ca totul e in regula, ca o mana de “fanatici”
incearca sa produca schisma si razvratire. Oare acest pericol care tulbura
Biserica este doar o fantasma in mintea opozantilor sinodului din Creta? Oare
sa fie chiar atat de lipsiti de discernamant credinciosii Bisericii noastre
incat sa plece urechea la orice voce critica la adresa ierarhiei? Sau simt de
fapt pericolul in strafundul lor, constientizeaza gravitatea situatiei si ii
urmeaza pe preotii si teologii care marturisesc public impotriva liniei pe care
se incearca a fi pusa Biserica?
Asigurarile care ni se aduc, invitatiile la calm, pe motiv ca
doctrina Bisericii este in siguranta nu sunt de ajuns. Suntem impinsi pe o
muchie a prapastiei, pe un drum care coboara vertiginos, la capatul caruia
compromisul si erezia ne asteapta ca o dihanie cu bratele deschise. Duhul
aplatizarii, al uniformizarii ce bantuie lumea contemporana pornind de la o
ideologie a globalismului, intesata cu idei neomarxiste, incearca sa cuprinda,
sa inghita si Biserica Ortodoxa. Incearca sa faca acest lucru cu atat mai
abitir cu cat aceasta reprezinta ultima institutie in care normalitatea si
firescul, intelese in duh hristologic, mai pot fi gasite.
Pentru o infatisare mai plastica a situatiei in care se afla
Biserica in momentul de fata, a modului in care se incearca o “sulemenire” a
acesteia, spre o mai usoara incadrare pe fagasul globalist, vom face o paralela
cu o alta stare de fapt alarmanta, ce atenteaza la firescul omului, ce vine tot
dinspre aceasta ideologie perfida. Este vorba de “teoria genurilor” o miscare
ce ataca familia si relatiile firesti dintre oameni, teorie cu care unii
probabil sunt mai in tema, altii mai putin. Pentru cine vrea sa afle mai multe
despre aceasta teorie gasiti mai multe trimiteri la finalul acestui articol. Ne-a
venit aceasta idee cercetand textele Sinodului din Creta unde am gasit o
traducere diferita in limba romana, spre deosebire de alte limbi, a unui cuvant
ce implica multe conotatii. In textul numit “Misiunea Bisericii Ortodoxe in
lumea contemporana”, la punctul E, paragraful 2, unde se vorbeste[1]
despre discriminare se spune asa: “Astfel,
El ne-a învățat să înlăturăm orice barieră de dușmănie și de prejudecată.
Biserica Ortodoxă mărturisește că fiecare ființă umană – indiferent de culoare,
religie, rasă, gen, naționalitate
sau limbă – este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi are drepturi
egale în societate”.
Am cercetat celelalte traduceri si doar in limba romana cuvantul “sex” este
tradus cu “gen”. Cuvantul romanesc “gen”, in limba engleza este tradus “gender”,
cei avizati cunosc ca “discriminarea de gen” are cu totul si cu totul alte
conotatii in acest moment. Nu stim din ce ratiuni s-a facut in acest fel
traducerea dar tinand cont de pericolul teoriilor gender consideram ca aceasta
este una profund nefericita. Din pacate ideologia genurilor a bulversat in
totalitate ceea ce reprezenta pana de curand acest cuvant, adaugandu-i-se o
multitudine de conotatii nefiresti. Aceasta teorie a genurilor a inceput sa fie
implementata, conform Standardului de Educatie Sexuala in Europa, al OMS (Organizatia
Mondiala a Sanatatii), de la varste fragede in scoli si institutii educationale[2],
incepand inca de la varsta de 0-4 ani si aprofundandu-se ulterior in mod gradual
pe masura cresterii in varsta.
Va vom prezenta in continuare o scena filmata in Brazilia,
puternic mediatizata in Italia in cadrul introducerii educatiei sexuale in
scoli si a agresivitatii miscarii LGBT, avand un mare impact asupra populatiei.
Un baietel este fortat sa accepte sa fie rujat, in cadrul unui program de acceptare a
diversitatii conform Standardului de Educatie Sexuala citat, pag 38 (“respect
pentru egalitatea de gen”). Copilul nevinovat este constrans prin acest machiaj
sa accepte si sa joace rolul de fetita. Incercati sa priviti acest copil ca si cum
ar fi Biserica. Iconografia bizantina, in icoana Adormirii Maicii Domnului, reprezinta
sufletul Nascatoarei de Dumnezeu ca un copilas infasat in bratele
Mantuitorului. In traditia Bisericii noastre, Maica Domnului nu este un simplu membru
al Bisericii asa cum suntem noi toti, ea este insasi chipul Bisericii, de aceea
consideram ca un astfel de paralelism nu e fortat. Vedem astfel cum Biserica,
urmare a tulburarilor create de sinodul din Creta, este molestata asemenea
acestui copil, constrans sa se comporte impotriva naturii si a personalitatii lui.
La fel cum ierarhii nostri spun ca doctrina Bisericii nu e atinsa (argument
favorit al ierarhilor pro-sinod), la fel nici acest copil, prin ceea ce i se
face, nu i se neaga calitatea de baietel. Atunci cand auzim scancetele si
plansul copilului putem sa ne imaginam multimea de credinciosi ai Bisericii,
parte din trupul acesteia, gemand sub presiunea impasibila a celor care vor sa
scoata Biserica din cadrul ei firesc.
Dupa cum s-a putut vedea in filmulet, se arata clar ca, chiar
rujat, baietelul ramane baietel si nimeni nu contesta asta. La fel suna si
argumentul ca “la sinodul din Creta nu s-a facut nici o atingere dogmelor
Bisericii Ortodoxe”, adica aceasta a ramas asa cum o stim, nu s-a modificat
nimic. Oare asa sa fie? Pare mai degraba ca hotararile din Creta reprezinta un “make-up”
prin care Biserica e constransa sa se manifeste altfel decat firescul rostului
ei divin, care este mantuirea omului si doar ca si consecinta a acesti lucrari –
pacea sociala. Sinodul din Creta cu hotararile sale, cu observatorii eterodocsi,
cu incercarea de a se institui ca for decizional prin tonul constrangator cu
care se vrea implementarea acestor hotarari, dovedeste duhul globalist de care
este motivat. Acum cateva zile Patriarhia Romana a dat un comunicat[3]
legat de manifestarile anti-sinod prin care ameninta cu punerea scaunelor de
judecata, impunand de la inaltime in loc sa coboare la dialog cu credinciosii, asa
cum copilul nevinovat se incearca a fi imobilizat si sulemenit prin “mijloace
de exprimare specifice genului feminin”.
Institutia Bisericii se fundamenteaza pe faptul ca e
intemeiata de Iisus Hristos (definitie insuficienta data in cadrul sinodului
din Creta, suficienta insa in desfasurarea propusa aici) si gasim aceasta asertiune
in orice manual de dogmatica. Afirmatia demonstreaza faptul ca nu se pot
concepe strategii misionare fara a fi revendicata si doctrina Bisericii prin
aceasta. Din punctul nostru de vedere ecumenismul ce se incearca a fi
oficializat in Biserica este rodul unei credinte slabe, credinta lui “e bine si
asa”, cucerita de cuvintele pompoase ale acestui curent: dragoste, intelegere,
unitate. Sunt uitati Sfintii Parinti si a lor invatatura tare, trebuie sa ne
adaptam vremurilor. Acest duh relativizant se vede in toate activitatile omului
modern insa cine cade in aceasta plasa vede doar zambetul mieros al “strainului
cu bombonica”, nu si ceea ce ascunde acest zambet in spate.
Prof. Teodor Silvestru
Despre teoria gender:
Este un video interesant
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=SAHvLAJ-5aQ
După ce saluta cele ... 60 de genuri... finalul e superb.
Tare frumos articolul domnului profesor. Îmi aduc aminte de cartea lui Dumitru Bordeianu - ”Amintiri din mlaștina disperării” - unde autorul, victimă a torturilor de la închisoarea din Pitești, spune că scopul urmărit acolo a fost PROSTITUAREA SUFLETELOR LOR.
Făcând o paralelă, cred că ecumenismul înseamnă PROSTITUAREA credinței ortodoxe. Să nu fie ! Să le stea duhul Sfânt împotrivă!
Îi compătimim până la Dumnezeu pe ecumeniștii cei antihristici. Să le dea Dumnezeu pocăință, iar nouă curaj să mărturisim și să trăim ortodox, până la capăt.
Cu respect, pr. Ciprian Staicu