Ezoteristii pot fi impartasiti la Sfanta Liturghie? - un raspuns al arhimandritului Zaharia Zaharou de la manastirea Essex din Anglia

Parintele Zaharia Zaharou spune ca ezoteristii, 

fiind adepti ai practicilor orientale pagane, 

nu pot fi impartasiti la Sfanta Liturghie 

cu Trupul si Sangele lui Iisus Hristos.

In inregistrarea de mai sus, in timpul unei conferinte din Romania, un yoghin, nemultumit ca a fost oprit de catre un duhovnic sa se impartaseasca, intreaba daca preotul a procedat corect.

Ei au alti dumnezei, facuti de oameni, in timp ce la Sfanta Liturghie te impartasesti cu Sangele lui Iisus Hristos, Dumnezeu mai inainte de veci, despre care a fost prorocit in Vechiul Testament.

Mai jos vom reda transcrierea inregistrarii (traducere stavrofora Mariam Vicol):

Sigur, daca exista relativism in viata noastra nu putem sa stam in prezenta lui Dumnezeu cum se cuvine. Acele religii au in spatele lor o alta teorie. Dumnezeul nostru este un dumnezeu personal, un dumnezeu concret care si-a pregatit calea venirii la noi prin prorooci si Dumnezeu va lucra spre mantuire. In acele religii e ca un fel de salata de multe religii. De exemplu daca sunteti yoghin progresul duhovnicesc depinde de credinciosia cu care urmezi programul. Nicaieri in upanishade[1], nici in invatatura religioasa din India, nu se vorbeste despre mandrie ca fiind o piedica si despre smerenie ca fiind un lucru de trebuinta. E o cu totul o alta intelegere, o cu totul alta lume. Dumnezeul acela absolut prin care ei incearca sa se identifice in acele religii este un dumnezeu impersonal, pe cand pentru noi dumnezeul cel absolut este o persoana, un Dumnezeu personal care a vorbit lui Moise prorocul si a zis “Eu sunt Cel ce sunt”. In acele religii toata nevointa lor este sa se dezbrace, sa se lepede de tot ceea ce este din lumea aceasta ca sa se poata identifica cu acel dumnezeu impersonal, cu acea fiinta absoluta. Pentru noi crestinii dezbracarea de patimi, de aceste lumi, de omul vechi este numai prima parte a problemei. Cea mai mare parte a nevointei noastre este sa reusim sa dobandim sa ne imbracam in omul cel nou, in Hristos, care este Cel prin al Carui cuvant toate s-au facut si care prin jertfa Sa a mantuit tot omul. El a devenit noul Adam care poarta si mantuieste in sine toti oamenii pamantului. Pentru noi desavarsita perfectiune este unirea noastra cu Trupul Lui si lumea aceasta nu cunoaste minune mai mare decat unirea inimii omului cu duhul lui Dumnezeu, cu duhul lui Dumnezeu. Atunci inima omului devine paradoxala, devine o minune, se largeste si cuprinde cer si pamant si aduce in rugaciune inaintea lui Dumnezeu toata faptura, toata creatia. Inafara de Hristos nu exista o asemenea viata minunata. Tot cuvantul rostit de Domnul este desavarsit si a spus-o in multe feluri: “Fara Mine nu puteti face nimic”, “Cine nu aduna cu Mine risipeste” si “Nu putem sluji la doi stapani”. El este singurul. Asta e descoperirea care ne-a fost data. N-am inventat noi credinta noastra. Ne-a fost descoperita si data de sus asa cum spune apostolul Iuda, credinta noastra ne-a fost data prin sfinti[2].

---

[1] Upanishade este o parte din Vede si formeaza scripturile hinduse care discuta in principal despre filozofie, meditatie si fiinta divinitatii; formeaza principiul spiritual al hinduismului vedic. Considerate a fi contemplari mistice sau spiritual ale Vedelor, upanisadele sunt cunoscute ca Vedanta (“sfarsitul/punctual culminant al Vedelor”). Au fost compuse timp de cateva secole, cele mai vechi fiind din sec. VIII i.d.Hr. Sunt bazate pe trairi mistice ale unor practicanti/initiatori ai religiei hinduse care, in realitate, sunt forme de inselare demonica.

[2] Se refera la versetele 3-4 din Epistola lui Iuda (fratele lui Iacov) in care ii indeamna pe crestini sa lupte pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna; pentru ca au venit oameni care au incercat sa schimbe harul lui Dumnezeu.