Legile promulgate după 1989 de către politicienii români favorizează nelegiuirea maghiară din Ardeal.

Retrocedări ilegale pentru urmaşii optanţilor din Transilvania

Cererile de retrocedare formulate după 1990, în România, de descendenţii optanţilor maghiari sunt abuzive şi ilegale: în urma „Procesului optanţilor”, desfăşurat în perioada 1923-1930, Tribunalul Arbitral de la Paris a obligat Statul Român să plătească despăgubiri proprietarilor maghiari din Transilvania în echivalentul a peste 100 tone de aur de 24 de carate.

„Prin Fondul Agrar, deschis la Banca din Basel (Elveţia), România a plătit integral aceste imense despăgubiri. În plus, şi despăgubirile de război datorate României de către Ungaria au fost vărsate la fondurile constituite pentru optanţii unguri”, susţine prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop de la Univesitatea ,,Petru Maior” din Târgu Mureş, prestigios avocat şi membru al Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Industrie şi Comerţ a României.

“Optanţii” sunt latifundiarii maghiari din Transilvania care, după Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, au ales cetăţenia maghiară, iar cei mai mulţi s-au mutat în Ungaria. Cu pământul deţinut până atunci de ei au fost împroprietărite familiile sărace ardelene.

Potrivit reputatului profesor universitar, atât juridic cât şi faptic, toate proprietăţile deţinute în Transilvania, până în 1918, de foştii grofi, conţi, baroni, ori husari au fost răscumpărate de statul român în aur. Situaţia marilor proprietăţi deţinute de maghiari în Transilvania a fost în întregime încheiată din punct de vedere juridic în anul 1930. Dovezile concrete se găsesc în documente oficiale referitoare la clădirile, terenurile agricole şi pădurile expropriate în Transilvania de la grofi, în 1921, şi apoi răscumpărate, între anii 1930-1932, de Statul Român, prin acte oficiale. Ungaria a fost obligată, de Tribunalul Arbitral de la Paris, să predea României arhivele istorice şi de proprietate privind Transilvania.

În ciuda situaţiilor juridice irevocabile de după anul 1932, administraţii locale şi instanţe judecătoreşti au retrocedat, începând din 1990, descendenţilor optanţilor maghiari, toate bunurile imobile pe care aceştia le-au pretins în mod abuziv. Se pune întrebarea logică: despre ce fel de reconstituire a dreptului de proprietate ar mai fi putut fi vorba, de vreme ce Statul Român a cumpărat de la optanţi, cu plata în aur, toate bunurile acestora?

„A fost sfidată grosolan realitatea istorică. Ne putem întreba, dacă întoarcerea proprietăţilor la urmaşi ai foştilor grofi, conţi, baroni, husari, nu ar fi sinonimă, în bună măsură, cu anularea actului Marii Uniri din 1918!”, spune prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop. El acuză faptul că retrocedările nu fac distincţia între clădirile confiscate de comunişti şi cele confiscate prin sentinţe penale date pentru criminali de război, precum, de pildă, poprietăţi care au aparţinut contelui Adam Teleki, membru în guvernul Ungariei în perioada hortystă, sau lui Banffy.

După Marea Unire din 1918, Statul Român a luat măsura exproprierii optanţilor unguri. Ulterior, în baza Legii Reformei Agrare din 1921, Statul a împroprietărit cu terenuri ţăranii săraci transilvăneni.

În 1940, prin Dictatul de la Viena, România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 kilometri pătraţi) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Dictatul a fost impus de Germania şi Italia fasciste. Miklós Horthy a venit imediat în Transilvania cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat Reforma Agrară din anul 1921 şi a reînscris bunurile imobile pe numele foştilor proprietari maghiari. În vara şi toamna anului 1944, o mare parte din arhivele localităţilor din Ardeal au fost duse în Ungaria. Reînscrierea abuzivă în cărţile funciare a proprietăţilor grofilor a fost descoperită şi anunţată de istorici şi specialişti în cadastru după 1990, dar, cu totul inexplicabil, Statul Român nu a avut nicio reacţie.

„Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor ordonanţelor guvernului horthyst, de orientare fascistă. Un exemplu: Banffy ministrul. Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata ungară şi care a omorât, la Trăsnea, 263 de persoane, revendică proprietăţile respective prin urmaşii lui”, arată profesorul universitar, subliniind, totodată, că regimul lui Horthy este responsabil şi de deportarea a peste 166.000 de evrei români şi maghiari în lagărele naziste de la Auschwitz, Buchenwald sau Dachau. El arată că legiferarea ambiguă, interpretabilă – „de exemplu Legea nr. 247/2005, asumată prin răspunderea guvernamentală a coaliţiei de atunci, cu proiect adus în mapă din Budapesta, urmată de HG nr. 890/2005 – au dus la acest jaf naţional fără precedent”. În celelalte state foste socialiste, inclusiv Ungaria, nu s-a restituit nimic foştilor proprietari români.

„Guvernul României trebuie să recupereze de la Paris cele 163 de volume de documente care păstrează toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit. Să recupereze de la Fondul Agrar, toate documentele care există. După 1990, guvernele ţării nostre au girat o fraudă de peste 70 de miliarde de lei din patrimoniul statului. Retrocedările din Ardeal au oferit ungurilor terenuri care au fost cumpărate efectiv, între 1930 şi 1932, de Statul Român. Suntem puşi astăzi în situaţia paradoxală că punem în aplicare şi reconstituim dreptul de proprietate după decretele lui Horthy. Eu am propus şi am transmis premierului, Oficiului Naţional de Cadastru, să inventarieze toate proprietăţile preluate în baza Reformei agrare din 1921. Statul român, prin Oficiul Naţional de Cadastru, să inventarieze toate proprietăţile care au fost refăcute fals şi grosolan de dictatura horthystă, între 1941-1944. După aceea, Oficiul de cadastru să transmită aceste date la Ministerul Finanţelor şi Băncii Naţionale. Este necesară o măsură legislativă care să împiedice procedurile de revendicare ale bunurilor pe care Statul Român le-a răscumpărat de facto. Autorităţile statului român fie nu realizează, fie sunt inconştiente, fie sunt parte la aceste complicităţi, fie miza o constituie sume foarte mari de bani. După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000-230.000 ha de pădure care se revendică în judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate, de asemenea, zeci de mii de hectare. Au fost în jur de 200 de familii de grofi şi conţi care deţineau 80 la sută din proprietăţile Transilvanei. Prin complicităţi şi trădări, s-a ajuns să dăm judeţe întregi urmaşilor grofilor. Statul Român trebuie să fie reaşezat în drepturile sale”, spune prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop.

El subliniază că s-au dat titluri de proprietate şi hotărâri judecătoreşti de mii de hectare, ”de parcă ar fi fost beţe de chibrituri”. Un asemenea jaf imobiliar nu a existat în nicio ţară din Europa. „Riscăm să ne întoarcem la anul 1700 cu proprietăţile din Transilvania. Epoca feudală din Transilvania revine acum pur şi simplu prin lipsa de reacţie a Statului Român. Nu s-a ţinut cont că prin Legea nr.260 din 4 aprilie 1945, toate înscrisurile în cărţile funciare efectuate în perioada 1940-1944 au fost declarate nule de drept. Revoltător, în foarte multe cărţi funciare nu au fost operate radierile corespunzătoare. Este absolut necesar ca Parchetul şi D.N.A. să acţioneze pentru redobândirea în proprietatea publică a Statului Român a imobilelor retrocedate ilegal, precum şi pentru recuperarea uriaşelor chirii plătite injust din banii publici!”, susţine profesorul universitar.

Unul dintre bunurile de valoare excepţională din patrimoniul naţional care se află în litigiu de retrocedare este Biblioteca „Batthyaneum” din Alba-Iulia, revendicată de Arhiepiscopia Romano-Catolică. Statul român nu a constituit comisia de punere în posesie, clădirea a rămas în continuare în proprietatea Statului Român şi în administrarea Bibliotecii Naţionale a României. Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba-Iulia s-a adresat la CEDO, cauza împotriva României, fiind susţinută de avocaţii Monica Macovei şi Dan Mihai.

Biblioteca Batthyaneum deţine colecţii de o inestimabilă valoare documentar-ştiinţifică şi bibliofilă: 80% din totalul de cărţi manuscrise medievale occidentale aflate în colecţiile din România (1.778 de cărţi manuscrise), între care şi Codex Aureus, cel mai vechi manuscris occidental aflat în colecţiile din ţară, realizat în jurul anului 810, la comanda lui Carol cel Mare; 70% din totalul de incunabule aflate în România (609 incunabule);din cele 63.037 de cărţi înregistrate, peste 45.000 sunt cărţi vechi şi rare tipărite în Europa în secolele XVI-XVIII (parte dintre acestea se referă la istoria Transilvaniei); 4.598 de periodice vechi; un valoros fond arhivistic format din Arhiva Capitalului Romano-Catolic din Alba-Iulia şi Arhiva Conventului din Cluj-Mănăştur – aproximativ 17.163 de izvoare diplomatice privind istoria medievală a Transilvaniei; peste 43.000 de documente ale unor personalităţi transilvănene, ale fostului Institut şi ale Bibliotecii Battyaneum, din secolele XVIII-XX; colecţii muzeale – istorie naturală (mineralogie, botanică etc.), piese arheologice din spaţiul transilvan şi european (de la Neolitic la Perioada medievală), sigilii, medalii, instrumente astronomice, obiecte de cult, tablouri, ex-librisuri etc.

Carmen FĂRCAŞIU

Sursa: http://ziarulfaclia.ro/retrocedari-ilegale-pentru-urmasii-optantilor-din-transilvania/