miercuri, 6 februarie 2019

Săptămâna ecumenică de rugăciune în România. Experiențe, rezultate, actualitate… De ce în România scade procentul numărului de credincioși ai Bisericii Ortodoxe.


Realități și iluzii.
Misiunea Patriarhiei Române în rândul tineretului nu are fundament duhovnicesc.

    Săptămâna ecumenică de rugăciune implică persoane din viața religioasă de diferite religii. Vaticanul consideră că acest act este un moment prielnic pentru convertirea la catolicism a celor de alte credințe, protestanții asemenea, iar ierarhii ortodocși susțin aceeași teorie în fața propriilor enoriași. În România, se observă o scădere foarte mare de la an la an a procentului de credincioși ortodocși, în timp ce protestantismul este în continuă creștere. În creștere procentuală este și catolicismul din România, dar mult mai puțin față de sectele protestante si neoprotestante.

    Ierarhia BOR ascunde acest lucru față de proprii enoriași, încercând să-i convingă din răsputeri să accepte orice implicare a celor de alte confesiuni în viața Bisericii Ortodoxe. Aceasta sub pretextul “dragostei”, “toleranței”, “misionarismului” etc.


Pentru a-i convinge pe enoriașii ortodocși să accepte cu ușurință alte confesiuni în viața lor religioasă, Patriarhia Română promovează pe unul dintre cei mai buni cunoscători ai psihologiei maselor, în persoana preotului Constantin Necula (foto). Acesta are rolul de a induce în modul de gândire a credincioșilor BOR un laxism puternic, necesar acceptării ideologiilor globaliste în plan religios.

Protosinghelul Iustin Popovici din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Aradului, ne spune că această săptămână de rugăciune este inițiativa unui preot romano-catolic și data ei a fost stabilită în funcție de anumite sărbători catolice: „Potrivit Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor este o inițiativă cu o puternică valență simbolică, fiind propusă de părintele Paul Wattson, în 1908, pentru a se desfășura între sărbătoarea „Catedrei Sf. Petruˮ și cea a „Convertirii Sf. Pavelˮ din calendarul latin, dorindu-se astfel să invite oamenii de bunăvoire din lumea întreagă la convertire, credință și unitate.”[1]

Aceste acțiuni de „rugăciune” au un puternic substrat politic, la baza căreia stă cea mai puternică organizație ateistă și anti-creștină: Masoneria.
Despre acest lucru, părintele Dumitru Stăniloae (foto), cel mai mare teolog român, până în prezent, spunea: “Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinţa adevărată: de ce să mai stau cu ei care au făcut femeile preoţi, care nu se mai căsătoresc, iar în America, Anglia şi alte ţări au legiferat homosexualitatea”[2].

Se observă că săptămâna de rugăciune nu este o necesitate în rândul oamenilor simplii care se respectă reciproc în contextul social în care trăiesc, ci mai degrabă o acțiune de globalizare a religiilor organizate de sus în jos – de la conducători la populație. Evenimentele de acest gen nu au nimic sacru, motiv pentru care aceste întruniri nu sunt altceva decât un spectacol ieftin în fața populației necatehizate.


Pe fondul lipsei de cateheză a credincioșilor BOR, “apostolul ecumenismului”, promovat de ierarhii români, îndeamnă la ignorarea canoanelor și învățăturilor pe care ortodoxia le-a păstrat cu jertfă de la înființarea Bisericii și până în prezent. Cuvintele omului de “gașcă” precum și buna dispoziție creată prin glume, mai mult sau mai puțin sărate, oferă preotului Constantin Necula posibilitatea inducerii în mintea ascultătorului o nouă formă de a percepe viața duhovnicească, mai aproape de standardele și cerințele lumii moderne din care Dumnezeu lipsește tot mai mult. Acesta este și motivul pentru care tinerii nu mai au spiritul dragostei de Biserică, iar mulți dintre ei ajung în diferite grupări sectare. Lipsa trăirii duhovnicești își spune simțitor amprenta peste sufletele viitoarei generații de români. Dar aceasta nu în sensul dorit de înaintașii noștri, ci în sensul unei spiritualități pe placul puternicilor zilei...

prof. Cristian Marc


Un comentariu:

  1. Constantin Necula este stăpânit de dracul limbariței. Îi place să se-audă vorbind. Faima lumească trecătoare (deșartă) îl interesească, nu Cea Cerească Eternă.

    RăspundețiȘtergere

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.