Cererile de retrocedare formulate după
1990, în România, de descendenţii optanţilor maghiari sunt abuzive şi ilegale:
în urma „Procesului optanţilor”, desfăşurat în perioada 1923-1930, Tribunalul
Arbitral de la Paris a obligat Statul Român să plătească despăgubiri
proprietarilor maghiari din Transilvania în echivalentul a peste 100 tone de
aur de 24 de carate.
„Prin
Fondul Agrar, deschis la Banca din Basel (Elveţia), România a plătit integral
aceste imense despăgubiri. În plus, şi despăgubirile de război datorate
României de către Ungaria au fost vărsate la fondurile constituite pentru
optanţii unguri”, susţine prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop de la
Univesitatea ,,Petru Maior” din Târgu Mureş, prestigios avocat şi membru al
Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Industrie şi Comerţ a
României.
“Optanţii”
sunt latifundiarii maghiari din Transilvania care, după Tratatul de la Trianon
din 4 iunie 1920, au ales cetăţenia maghiară, iar cei mai mulţi s-au mutat în
Ungaria. Cu pământul deţinut până atunci de ei au fost împroprietărite
familiile sărace ardelene.
Potrivit
reputatului profesor universitar, atât juridic cât şi faptic, toate
proprietăţile deţinute în Transilvania, până în 1918, de foştii grofi, conţi,
baroni, ori husari au fost răscumpărate de statul român în aur. Situaţia
marilor proprietăţi deţinute de maghiari în Transilvania a fost în întregime
încheiată din punct de vedere juridic în anul 1930. Dovezile concrete se găsesc
în documente oficiale referitoare la clădirile, terenurile agricole şi pădurile
expropriate în Transilvania de la grofi, în 1921, şi apoi răscumpărate, între
anii 1930-1932, de Statul Român, prin acte oficiale. Ungaria a fost obligată,
de Tribunalul Arbitral de la Paris, să predea României arhivele istorice şi de
proprietate privind Transilvania.
În
ciuda situaţiilor juridice irevocabile de după anul 1932, administraţii locale
şi instanţe judecătoreşti au retrocedat, începând din 1990, descendenţilor
optanţilor maghiari, toate bunurile imobile pe care aceştia le-au pretins în
mod abuziv. Se pune întrebarea logică: despre ce fel de reconstituire a
dreptului de proprietate ar mai fi putut fi vorba, de vreme ce Statul Român a
cumpărat de la optanţi, cu plata în aur, toate bunurile acestora?
„A fost sfidată grosolan realitatea istorică. Ne
putem întreba, dacă întoarcerea proprietăţilor la urmaşi ai foştilor grofi,
conţi, baroni, husari, nu ar fi sinonimă, în bună măsură, cu anularea actului
Marii Uniri din 1918!”, spune prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop. El acuză faptul
că retrocedările nu fac distincţia între clădirile confiscate de comunişti şi
cele confiscate prin sentinţe penale date pentru criminali de război, precum,
de pildă, poprietăţi care au aparţinut contelui Adam Teleki, membru în guvernul
Ungariei în perioada hortystă, sau lui Banffy.
După Marea Unire din 1918, Statul Român a luat
măsura exproprierii optanţilor unguri. Ulterior, în baza Legii Reformei Agrare
din 1921, Statul a împroprietărit cu terenuri ţăranii săraci transilvăneni.
În 1940, prin Dictatul de la Viena, România a
fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 kilometri pătraţi) din
teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Dictatul a fost impus
de Germania şi Italia fasciste. Miklós Horthy a venit imediat în Transilvania
cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat Reforma Agrară din anul 1921 şi
a reînscris bunurile imobile pe numele foştilor proprietari maghiari. În vara
şi toamna anului 1944, o mare parte din arhivele localităţilor din Ardeal au fost
duse în Ungaria. Reînscrierea abuzivă în cărţile funciare a proprietăţilor
grofilor a fost descoperită şi anunţată de istorici şi specialişti în cadastru
după 1990, dar, cu totul inexplicabil, Statul Român nu a avut nicio reacţie.
„Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor
ordonanţelor guvernului horthyst, de orientare fascistă. Un exemplu: Banffy
ministrul. Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata
ungară şi care a omorât, la Trăsnea, 263 de persoane, revendică proprietăţile
respective prin urmaşii lui”, arată profesorul universitar, subliniind,
totodată, că regimul lui Horthy este responsabil şi de deportarea a peste
166.000 de evrei români şi maghiari în lagărele naziste de la Auschwitz,
Buchenwald sau Dachau. El arată că legiferarea ambiguă, interpretabilă – „de
exemplu Legea nr. 247/2005, asumată prin răspunderea guvernamentală a coaliţiei
de atunci, cu proiect adus în mapă din Budapesta, urmată de HG nr. 890/2005 –
au dus la acest jaf naţional fără precedent”. În celelalte state foste
socialiste, inclusiv Ungaria, nu s-a restituit nimic foştilor proprietari
români.
„Guvernul
României trebuie să recupereze de la Paris cele 163 de volume de documente care
păstrează toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a
plătit. Să recupereze de la Fondul Agrar, toate documentele care există. După
1990, guvernele ţării nostre au girat o fraudă de peste 70 de miliarde de lei
din patrimoniul statului. Retrocedările din Ardeal au oferit ungurilor terenuri
care au fost cumpărate efectiv, între 1930 şi 1932, de Statul Român. Suntem
puşi astăzi în situaţia paradoxală că punem în aplicare şi reconstituim dreptul
de proprietate după decretele lui Horthy. Eu am propus şi am transmis
premierului, Oficiului Naţional de Cadastru, să inventarieze toate
proprietăţile preluate în baza Reformei agrare din 1921. Statul român, prin
Oficiul Naţional de Cadastru, să inventarieze toate proprietăţile care au fost
refăcute fals şi grosolan de dictatura horthystă, între 1941-1944. După aceea,
Oficiul de cadastru să transmită aceste date la Ministerul Finanţelor şi Băncii
Naţionale. Este necesară o măsură legislativă care să împiedice procedurile de
revendicare ale bunurilor pe care Statul Român le-a răscumpărat de facto.
Autorităţile statului român fie nu realizează, fie sunt inconştiente, fie sunt
parte la aceste complicităţi, fie miza o constituie sume foarte mari de bani.
După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000-230.000 ha
de pădure care se revendică în judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să
cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate, de
asemenea, zeci de mii de hectare. Au fost în jur de 200 de familii de grofi şi
conţi care deţineau 80 la sută din proprietăţile Transilvanei. Prin complicităţi
şi trădări, s-a ajuns să dăm judeţe întregi urmaşilor grofilor. Statul Român
trebuie să fie reaşezat în drepturile sale”, spune prof. univ. dr. Ioan
Sabău-Pop.
El subliniază că s-au dat titluri de proprietate şi hotărâri judecătoreşti
de mii de hectare, ”de parcă ar fi fost beţe de chibrituri”. Un asemenea jaf
imobiliar nu a existat în nicio ţară din Europa. „Riscăm să ne întoarcem la
anul 1700 cu proprietăţile din Transilvania. Epoca feudală din Transilvania
revine acum pur şi simplu prin lipsa de reacţie a Statului Român. Nu s-a ţinut
cont că prin Legea nr.260 din 4 aprilie 1945, toate înscrisurile în cărţile
funciare efectuate în perioada 1940-1944 au fost declarate nule de drept.
Revoltător, în foarte multe cărţi funciare nu au fost operate radierile corespunzătoare.
Este absolut necesar ca Parchetul şi D.N.A. să acţioneze pentru redobândirea în
proprietatea publică a Statului Român a imobilelor retrocedate ilegal, precum
şi pentru recuperarea uriaşelor chirii plătite injust din banii publici!”, susţine
profesorul universitar.
Unul dintre bunurile de valoare excepţională din
patrimoniul naţional care se află în litigiu de retrocedare este Biblioteca
„Batthyaneum” din Alba-Iulia, revendicată de Arhiepiscopia Romano-Catolică.
Statul român nu a constituit comisia de punere în posesie, clădirea a rămas în
continuare în proprietatea Statului Român şi în administrarea Bibliotecii
Naţionale a României. Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba-Iulia s-a adresat
la CEDO, cauza împotriva României, fiind susţinută de avocaţii Monica Macovei
şi Dan Mihai.
Biblioteca Batthyaneum deţine colecţii de o
inestimabilă valoare documentar-ştiinţifică şi bibliofilă: 80% din totalul de
cărţi manuscrise medievale occidentale aflate în colecţiile din România (1.778
de cărţi manuscrise), între care şi Codex Aureus, cel mai vechi manuscris
occidental aflat în colecţiile din ţară, realizat în jurul anului 810, la
comanda lui Carol cel Mare; 70% din totalul de incunabule aflate în România
(609 incunabule);din cele 63.037 de cărţi înregistrate, peste 45.000 sunt cărţi
vechi şi rare tipărite în Europa în secolele XVI-XVIII (parte dintre acestea se
referă la istoria Transilvaniei); 4.598 de periodice vechi; un valoros fond
arhivistic format din Arhiva Capitalului Romano-Catolic din Alba-Iulia şi
Arhiva Conventului din Cluj-Mănăştur – aproximativ 17.163 de izvoare
diplomatice privind istoria medievală a Transilvaniei; peste 43.000 de
documente ale unor personalităţi transilvănene, ale fostului Institut şi ale
Bibliotecii Battyaneum, din secolele XVIII-XX; colecţii muzeale – istorie
naturală (mineralogie, botanică etc.), piese arheologice din spaţiul transilvan
şi european (de la Neolitic la Perioada medievală), sigilii, medalii,
instrumente astronomice, obiecte de cult, tablouri, ex-librisuri etc.
Carmen FĂRCAŞIU
Candidații iadului
RăspundețiȘtergereMasonii sunt de poveste,
Ticăloșia le crește,
Fură, mint în miez de noapte,
Mințile li-s viciate.
În desfrâu se adâncesc,
Ca porcii se bălăcesc
În corupție totală,
Acțiune de pierde-vară.
Cu diavolul pactizează,
Cu evreii activează,
Fac faptele de rușine,
Crime, regii anonime.
Acționează în ocult,
În al lui Baphomet cult,
La Hollywood își au centrul,
La evrei comandamentul.
Uniunea Europeană,
La ONU, ce-i de reclamă,
La NATO, Rusia, China,
SUA cu întunecimea.
Scot actori și scriitori,
Muzici proaste în furori,
Avorturi pe scară largă,
La ce Talmudu-i deleagă.
Îi posedează rânjind
Toți dracii de pe pământ
Cu ideile bolnave,
Cu legile criminale.
Și fac trafic de organe,
A trupului profanare,
Ce e Templu Domnului,
Ce va Învia Apoi.
Pentru crime vor da seamă
La a Cerurilor vamă,
Iisus îi va judeca,
În iad îi va așeza.