Klaus Iohannis renunta la datoria istorica a Germaniei fata de Romania de 19 miliarde de euro.

Pe internet, pe mai multe siteuri s-au pus „cap la cap” diverse declaratii in urma carora privim la un tablou de-a dreptul infiorator. Dupa ce Klaus Iohannis a ajuns presedintele Romaniei, cu intervenii de afara si dupa ce, in urma conflictului din Ucraina, Romania a devenit un principal pilon pentru NATO, in urma unor intelegeri la nivel global, s-a hotarat ca tara noastra sa renunte la datoria istorica a Germaniei fata de noi, asa cum fusese ea semnatata de editorialistul Ziuanews Radu Golban, care descoperise documente ce atestau ca statul condus acum de Angela Merkel ne datoreaza aproape 19 miliarde de euro. Prezentam in continuare suita de declaratii:

Vasile Blaga: Germania nu are datorii istorice fata de Romania

       Presedintele Senatului, (n.n. – la acea vreme), Vasile Blaga, a anuntat, intr-o declaratie, ca „BNR a identificat date suplimentare potrivit carora Germania nu are datorii istorice fata de Romania.” In acest sens, Senatul a respins propunerea de infiintare a comisiei speciale privind datoria istorica pe care nemtii o au catre tara noastra. Propunerea de infiintare a a Comisiei a fost respinsa cu 65 de voturi „impotriva”, 48 „pentru” si trei abtineri, relateaza

Realitatea.net.

      „Conducerea Senatului a luat act de o scrisoare semnata de Radu Golban, economist, in care era semnalata existenta unei datorii istorice a Germaniei catre Romania, membrii Biroului Permanent hotarand sa propuna acestei Camere infiintarea unei comisii care sa analizeze situatia.” BP al Senatului a decis propunerea unei hotarari care reglementeaza infiintarea unei Comisii pentru a analiza datoria istorica a Germaniei catre Romania. Infiintarea, insa, a fost respinsa. Klaus Iohannis, insa, daca ar fi fost de buna credinta, ar fi putut cere redeschiderea cazului si infiintarea acelei comisii, mai ales ca 19 miliarde de euro ar fi ajutat foarte mult economia nationala.

      Calin Popescu Tariceanu, actualul presedinte al Senatului, condus de aceleasi interese care l-au determinat sa renunte la Averea Gojdu (de pe vremea cand era premier), adica la alte miliarde de euro (cel putin patru) pe care ni le datora Ungaria, nu a gasit „de cuvinta” sa redeschida un caz pe care Blaga l-a ingropat, la ordinele lui Basescu, care era in plin avant sa satisfaca dorintele Angelei Merkel, mai ales dupa ce Victor Ponta a ajuns premier.

      Cu toate astea, asupra Germaniei planeaza oricand pericolul redeschiderii acestui subiect, cu atat mai mult cu cat actele prezentate de Radu Golban sunt reale, de necontestat. Iohannis, insa, nu cere nimic. Daca ar fi presedintele tuturor romanilor, pentru „un lucru bine facut” ar profita de faptul ca neamt fiind, ar putea cere Germaniei o solutionare amiabila a cazului, ca Romania sa nu pateasca la fel ca si cu tezaurul de la rusi. Iohannis, insa, satisface, la rnadu-i cerintele Angelei Merkel. Ca doar de aia a fost pus sa conduca Romania.

      Radu Golban: „S-au facut presiuni ca Romania sa renunte la cele 19 miliarde de euro din Germania”

      Economistul care sustine ca Germania are o datorie de aproape 19 miliarde de euro fata de Romania spune ca respingerea infiintarii comisiei speciale privind aceasta datorie s-a facut in urma unor presiuni internationale la adresa tarii noastre.  Radu Golban a declarat ca are dubii ca „noile date suplimentare identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei” ar fi reale. „Pana in urma cu cateva saptamani, BNR nu a gasit niciun fel de date privind aceste creante. Acum, dintr-o data, au identificat date suplimentare”, a spus Golban la acea vreme, adaugand ca nu intelege de ce BNR nu vrea sa colaboreze cu Banca Reglementelor, „banca centrala a bancilor centrale”, care ar detine informatii despre datoria istorica pe care Germania o are fata de Romania.

      Economistul roman stabilit in Elvetia spune ca s-au facut presiuni internationale asupra Romaniei pentru a renunta la aceste creante, de vreme ce o eventuala recuperare a lor ar putea crea un precedent, iar astfel mai multe tari ar putea cere Germaniei sa-si onoreze datoriile istorice.”Nu s-a renuntat doar la aceste creante, ci si la posibilitatea unor discutii pe aceasta tema. Momentul nu este oportun, din moment ce si Romania si-a luat angajamentul sa sprijine un fond de salvare a Uniunii Europene”, a spus Golban.

     „Am discutat de doua ori pana acum in Biroul Permanent al Senatului infiintarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei catre Romania. Va fac o singura precizare: Am transmis aseara un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseara, de la directia juridica a Bancii Nationale. Vi-l citesc oricum si dumneavoastra: „In completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, va informam ca au fost identificate documente suplimentare in legatura cu problematica supusa atentiei de catre dumneavoastra, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civila. Din analiza acestora nu rezulta insa existenta unei creante a BNR fata de Casa Germana de Compensatie”. Va spun doar o parere personala: daca ar fi existat o marca, cred ca vechiul regim nu ezita sa o recupereze”, a declarat Vasile Blaga inainte de votul din Senat.

      Romania si Germania au incheiat in 23 martie 1939 un contract de clearing, prin care tara noastra se obliga sa livreze Berlinului diverse marfuri. Contractul prevedea ca Germania trebuia sa plateasca in marci germane imperiale catre BNR, care achita apoi in lei romanesti catre exportatori. Dupa izbucnirea controversei, reprezentantii Ministerului german de Finante au sustinut ca Romania a renuntat la orice pretentie financiara fata de Germania semnand Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947. Expertii spun insa ca raspunsul este incorect. Aceasta pentru ca articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede ca Romania renunta la toate pretentiile fata de Germania „cu exceptia celor care rezulta din contracte si alte obligatii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum si din drepturi dobandite inainte de aceeasi data”.

     „Am gasit solduri neachitate a Casei de Compensatie, la finele anului 1944, de un 1.126.000 marci imperiale. Inainte de obtinerea datelor am stiut ca a existat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, incepand cu anii 30 un model monetar de colaborare europeana numita Uniunea de Clearing. Si am dorit sa aflu mai mult. Am vazut ca Elvetia, Banca Nationala a Elvetiei a analizat toate tranzactiile Elvetiei cu Germania din perioada celui de-al doilea razboi mondial si asta a fost punctul de pornire a studiului. Intr-o recomandare a Bancii Nationale a Elvetiei din anul 2000 remarca ca a doua tranzactie dupa tranzactiile germano-elvetiene au fost cele germano-romane. Cu aur prin Elvetia. Si ca din pacate nici dupa 1989 Romania nu arata niciun interes in a analiza aceste tranzactii”, a spus economistul roman in luna septembrie.

Capital: Dovada ca nemtii sunt datori Romaniei

      Practic, datoria nu poate fi contestata de nimeni pentru ca mai exista documente istorice care o atesta (Comisiei Bergier – comisie de ancheta a Elvetiei, instituita in anul 1998, pentru a analiza tranzactiile cu aur in timpului celui de al doilea razboi mondial, Arhiva Germaniei; numarul de registru al arhivei germane din Berlin este: R 2 / 222; dosarul cuprinde ultimul extras de cont al Casei de compensatie). Problema care se pune este daca exista vreun document care sa arate ca Romania ar fi renuntat la aceste datorii, iar pana acum nu pare sa existe un astfel de act.

      Ceea ce se stie mai putin este ca aceasta datorie istorica a Germaniei fata de Romania se explica, foarte probabil, prin implicarea lui Mircea Vulcanescu in problemele relatiilor economice dintre Al Treilea Reich si Romania lui Antonescu. Ocupand deja o functie importanta in aparatul de stat, Mircea Vulcanescu a fost implicat in procesele esentiale de decizie in ceea ce priveste relatiile economico-financiare dintre Romania si Germania nazista si in calitate de subsecretar de stat la Finante. Rolul sau de negociator al intereselor romanesti a fost unul major.

      Romania se afla intr-o relatie, practic, de vasal fata de Imperiul German. Parteneriatul economic era gandit sa transforme Romania in furnizor de cereale si petrol si in spatiu de jefuit pentru „aliatul” german. Cu optiuni geopolitice eronate, decidentii regimului Antonescu nu sunt in stare sa prevada toate siretlicurile germanilor si lucrul era pe cale sa se intample. Mircea Vulcanescu, care nu doar ca salveaza interesele economice romanesti, dar le promoveaza atat de acerb si perseverent, incat Romania castiga, in cei cativa ani de subordonare fata de Germania, nu mai putin de 8 vagoane si jumatate de aur.

      Nu doar atat! Romania exporta cu zgarcenie toate bunurile strategice pe care nemtii le-ar fi vrut dar beneficiaza de importuri bune si necesare pietei interne; practic, toate conventiile economice se incheie in favoarea Romaniei; tot Vulcanescu se implica in cazurile Santierelor Navale Galati si in industria Malaxa, oprind un proces in derulare prin care acestea ar fi ajuns, practic, in proprietate germana! Ele vor ramane romanesti si vor produce la preturi optime pentru partea romana.

      In mod concret, insusi Mircea Vulcanescu mentioneaza faptul ca, in afara celor opt vagoane cu aur pe care Germania le platise Romaniei, aceasta a ramas datoare Romaniei in sistemul de schimburi convenit: „nemtii ne-au ramas si datori in balanta totala a schimburilor in R.M. (reich mark )” [Vulcanescu, 1992; 14] „prin jocul dibaci al variatiilor reciproce ale valorilor schimbate, Romania a reusit sa importe substanta in valoare de 100 milioane dolari mai mult decat a exportat si sa faca, in acelasi timp, ca Germania sa-i mai ramana datoare cu o mica diferenta de valoare”. [Vulcanescu, 1992; 92].

      Aceste raporturi negociate in interesul Romaniei au facut din tara noastra una din cele mai bine situate economic din timpul razboiului si imediat dupa. Practic, pe timpul razboiului nu a existat criza de alimente sau alte penurii, iar la final tara noastra era una din cele mai putin afectate – economic – de efortul de razboi si distrugerile acestuia. Mai mult decat atat, bunurile si banii luati de la nemti au fost folosite, conform aceluiasi Vulcanescu, pentru „pregatirea intoarcerii armelor catre Germania hitlerista.” Si faptul ca armata romana a avut capacitatea sa participe la acest efort de razboi, scurtand cu luni bune de zile conflictul mondial, s-a datorat si acestui lucru.

Sursa: http://gandeste.org/general/multumesc-klaus-iohannis-pentru-cadoul-de-19-miliarde-de-euro/55823