Sfantul prooroc Ilie Tesviteanul
Ev. Luca IV, 22-30.
1.Intre cuvant si simtamant este
o mare diferenta uneri desi ar trebui sa fie o stransa legatura.
2.Niciodata nu zidesc cuvintele
care se diferentiaza de simtamintele launtrice. Devenim chiar nesuferiti de cei
cuminti care ne asculta. Cand simtamintele sunt in stransa legatura cu
cuvintele si ele sunt nobile, zidesc pe cei ce le asculta.
3.Astfel de simtaminte nobile, sfinte,
exprimate prin cuvinte le rostea Mantuitorul celor ce-L ascultau si-i misca profund
incat se mirau de acele cuvinte pline de har.
4.Dureros pentru ca de cele mai
multe ori rostim cuvinte dintr-o inima plina de rautate, care cuvinte nu zidesc
ci distrug. De aceea trebuie sa fim foarte atenti la simtamintele launtrice
exprimate prin
cuvinte.
cuvinte.
5.Noi oamenii, uneori, apreciem
sau judecam pe oameni dupa infatisarea exterioara, dupa profesie, stare sociala
si nu dupa adevar sau adevaratele valori. Asa precum constatam ca dupa astfel
de principii il judecau si pe Mantuitorul Iisus Hristos.
6.Uneori necunoscand aceasta
realitate launtrica a semenului nostru il apreciem sau nu dupa aceasta
constatare. Lucrand impreuna ani multi si cunoscand mai de aproape realitatile
launtrice ale persoanei il vedem altfel. Explicabil ca cei dintr-o familie, dintr-un
oras se cunosc mai aproape.
7.De dorit ar fi ca orice
constatare am face si oricum am cunoaste
sa nu-l injosim ci din contra sa-l compatimim, sa-l ajutam chiar daca am
constata orice defecte sau vicii.
8.O astfel de atitudine a avut si
Mantuitorul fata de semenii pe care i-a intalnit si cunoscut.
9.Lipsa de incredere duce la un
fel de lipsa de comuniune, lipsa de intr-ajutorare, chiar de aceea spune
Mantuitorul ca in asfel de cetati cu oameni cu lipsa de incredere n-a facut
multe minuni.
10.Exista o deosebita providenta
si pedagogie divina de cele mai multe ori neinteleasa de noi oamenii, dar bine
inteleasa si cunoscuta de Dumnezeu.
11.De ce s-a dus Sf. Prooroc Ilie
numai la o vaduva din Sarepta? De ce s-a vindecat numai Neeman sirianul ramane
o taina dumnezeiasca.
12.Chiar si aceasta atitudine de
ura fata de Mantuitorul ramane tot o
providenta ca desi erau porniti sa-L omoare nu L-au omorat. Este ceea ce spune
Evanghelia undeva: „ nu i-a sosit ceasul”.
13.Nici Hristos nu le-a
descoperit lor de ce nu l-au omorat. Ramane si aceasta o taina.
14.Referindu-ne la Sf. Prooroc
Ilie este bine sa precizam faptul ca n-avea dreptate Karl Barth cum ca chipul
lui Dumnezeu in om s-a distrus dupa pacatul stramosesc si a devenit un bustean.
N-ar mai fi existat atunci nici Ilie Tesviteanul facatorul de minuni, un Iosif
sau ceata proorocilor.
15.Cum ne-am explica atatia
oameni facatori de minuni din Vechiul Testament. Deci nu putea fi omul dupa
pacatul stramosesc un bustean.
16.Conform celor spuse invatatura
Bisericii este adevarata care sustine ca chipul lui Dumnezeu in om s-a
intunecat, dar nici intr-uncaz nu s-a distrus. A ramas o lumina fumeganda cum
zice Sf. Scriptura.
17.Tot referitor la Ilie
Tesviteanul ramane peste veacuri un exemplu de ravna sfanta, categoric slujitor
a lui Dumnezeu.
18.In toata aceasta stare de
sfintenie a avut si el clipe de descuajare si ingrijorare ceea ce nu trebuie sa
ne mire cand trecem prin astfel de incercari. Dar in aceste clipe a cunoscut
mana lui Dumnezeu peste el. L-a scapat de cei ce cautau sa-l omoare si a ramas un unicat in istoria mantuirii
noastre fiind ridicat cu trupul la cer. Pe drept cuvant puterile care il
stapaneau erau dumnezeiesti si pe buna
dreptate apare intr-o descoperire pe Muntele Taborului cu Moise.
19.Puterea pe care Dumnezeu a
revarsat-o asupra lui a ramas chiar ca pe vremea apostolilor si in vesmintele
lui. Deci puterea dumnezeiasca sta si in materie deoarece mantia cu care a lovit Elisei apele Iordanului le-a despicat in doua.
21.Putem invata din cele spuse
despre atitudinea ce o avem fata de semenii nostri pe care se cade sa-i
compatimim si sa-i ajutam, din ravna pentru cele dumnezeiesti si a proorocului Ilie si de
marea incredere in puterea lui Dumnezeu in orice moment pe cararile vietii.
Text preluat din PS Ioan Mihălţan,
episcopul Oradiei „Idei din Sfintele Evanghelii pentru
predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei
Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, pp.296-299
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.