Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan al Oradiei la sărbătorile de peste an

Înălţarea Sfintei Cruci

Ev. Ioan XIX, 6-11; 13-20; 25-28; 31-35

1.Faptul că în şcolile noastre teologice se învaţă Istoria Bisericii Universale este cu mult folos deoarece numai cunoscând vremile trecute ale Bisericii înţelegi mai bine învăţătura, se înţelege mai bine Sf. Scriptură, exegeza ei şi o comparţie între evenimentele trecute şi prezente e dătătoare de ton.

2.Chiar acest „sfat” cu care începe Evanghelia de a-L răstigni pe Mântuitorul denotă rânduiala legii vremurilor acelora şi totodată în întreaga istorie a Bisericii se constată marea putere a urii,  mâniei şi a urmărilor ei grozave ca şi în cazul de faţă: ura îngustă, ura fără de lumină, ura răufăcătoare şi pierzătoare de suflet.

3.Rămâne şi marea taină a îngăduinţei  lui Dumnezeu faţă de această ură şi taina cum că un Dumnezeu şi Om  în acelaşi timp se lasă în valurile urii răzbunătoare, El care ar fi putut să-i nimicească dintr-o suflare.

4.Faptul că se spune că „s-au sfătuit” nici pe departe nu semnifică un sfat bun cum e de aşteptat un sfat, ci un sfat răzbunător, un sfat diavolesc.

5.În răutate totdeauna se găseşte o adâncă neclaritate şi o încercare de justificare a răzbunării. Şi aceşti preoţi şi bătrâni în răutatea lor vor să-i dea sfatului lor justificare legală cu aşa-zisele argumente legale, de aceea nu s-au redus numai la sfatul lor ci au prezentat sfatul omului legii romani – Pilat din Pont. Dar şi omul legii romane s-a arătat nepreocupat de planul lor dar în acelaşi timp  se temea de ei. Ar fi vrut să nu fie implicat şi să cadă asupra lor responsabilitatea. Aşa cum am mai spus un om al legii nehotărât şi preocupat să facă dreptate celui nevinovat – Mântuitorului Iisus Hristos.

6.El, om al legii, se temea de cei nedrepţi, nu era un adept al dreptăţii, ci un om al curiozităţii pentru că-L întreba pe Mântuitorul lucruri fără importanţă ca şi în cazul Sf. Pavel când a fost în faţa dregătorilor ce aşteptau ca să le dea bani.

7.E foarte important faptul că nu i-a dat răspuns pentru că nu aducea nici un folos nici Lui şi nici lui Pilat din Pont.

8.Nu putea Pilat din Pont, împătimit cum era, să înţeleagă frumuseţea energiei Adevărului deoarece nu i-a dat nici un răspuns.

9.Interesante faptul că aroganţa îşi asumă argumente nejustificate.

10.Răspunsul Mântuitorului e înţelept, plin de credinţă în Dumnezeu-Tatăl, în providenţa dumnezeiască, încât răspunsul Lui e categoric şi anume că fără Dumnezeu noi ca oameni, chiar conducători fiind, nu putem rezolva problemele atât de importante ale vieţii.

11.Este tainică încercarea de a-L prezenta pe Iisus mulţimii şi ne întrebăm şi ne întrebăm cu ce scop? Înţelegea mai puţin primejdia furiei poporului. Totuşi a mărturisit un mare adevăr când l-a prezentat: Iată Omul – adică Omul adevărat, fără asemănare, unic exemplu între oameni.

12.Ceea ce căutau ei să justifice era atitudinea faţă de împăratul – un fals. Ei nu erau credincioşi cetăţeni ai împăratului ci prin acest sfat căutau să-L omoare pe Iisus.

13.Slăbicinea lui Pilat a dat dreptate celor nedrepţi şi acceptarea răstignirii va fi o răspundere a lui în faţa lui Dumnezeu.

14.Evanghelia caută apoi să prezinte întreaga suferinţă a Mântuitorului Iisus Hristos – de la nopţile suferinţelor fizice la batjocorirea soldaţilor, de la purtarea crucii după atâtea nopţi de chin până la înfricoşata răstignire precum şi adâncul suferinţelor spirituale ca răspuns la iubirea Lui.

15.Faptul că răstignirea s-a făcut între doi tâlhari este providenţială şi semnificativă, vrând să scoată în evidenţă diferenţa atitudinilor persoanelor umane faţă de diferite realităţi şi responsabilităţi: doi tâlhari mult diferenţiaţi în atitudini, doi tâlhari diferiţi – unul se mântuieşte, altul e osândit.

16.Prezenţa Născătoarei lângă cruce simbolizează puterea iubirii ce alungă orice frică.

17.Purtarea de grijă a Mântuitorului faţă de mama Sa, contrar părerilor protestanţilor şi încredinţarea ei unui suflet plin de iubire – Ioan Evanghelistul dovedeşte respect, cinstire şi purtare de grijă.

18.Proorociile despre Iisus Hristos şi împlinirea lor în viaţa reală trăită pe pământ sunt cea mai puternică dovadă a existenţei Mântuitorului şi a legăturii strânse dintre proorocii şi plinirea lor.

19.Şi problema răstignirii, a morţii, a suliţei în cele mai mici amănunte sunt prezentate în proorocii şi aidoma plinite.

20.Nu este fără de însemnătate faptul că această Evanghelie a Înălţării Sf. Cruci  este strâns legată istoric de Sf. Constantin cel Mare şi Sf. Elena care după 300 de ani de prigoană le-au luat apărarea creştinilor şi au oprit persecuţiilor împotriva lor.

21.Această atitudine a lui Constatin a fost sub influenţa mamei sale ce a dus la încreştinarea lui. Tot mama sa a fost cea care a descoperit crucile la Ierusalim, a zidit Biserica Sf. Mormânt din care încă se mai află părţi de pe vremea aceea, biserică încare se spune că a adus crucea Mântuitorului, a înălţat-o în faţa sfântului altar iar poporul a cântat cântarea bisericească:”Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim” pe care o cântă credincioşii la 14 septembrie în fiecare an.

22.Semnificaţia acestei înălţări a rămas în rânduiala alcătuirii iconostasului prin aceea că după rânduri de icoane în toate bisericile ortodoxe străjuieşe Sf. Cruce. Nu fără însemnătate este această rânduială.

23.Tot în amintirea acestei sărbători se scoate în mijlocul bisericii Crucea şi se cântă imnul:”Crucii Tale ne închinăm ...”, de aceea cu înţelepciune  a rânduit Biserica să prăznuiască această sărbătoare legată de patimile şi răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos de acum aproape 2000 de ani.

24.Evenimentul răstignirii cum îl prezintă Sf. Scriptură este strâns legat de sărbătoarea rânduită de Biserică la 14 septembrie şi participând la sfintele slujbe ale Bisericii se cade a ne strădui să trăim evenimentul răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.210)