Idei de predici la Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

 

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Ev. Marcu VI, 14-30

1.Evanghelia prezintă două nume cu răsunet: Mântuitorul Iisus Hristos şi Sf. Ioan Botezătorul.

2.Reiese că mai marii vremi nu aveau claritatea cine era Ioan Botezătorul şi cine era Iisus Hristos, de aceea confundau pe Mântuitorul cu Ioan Botezătorul şi invers.

3.Este dureros că mai mari vremii nu prea au preocupări pentru cele sfinte, nici că cele dumnezeieşti pot rezolva probleme sociale. De aceea există atâtea păreri despre rezolvarea problemelor sociale care rămân de cele mai multe ori nerezolvate.

4.Oricât a fost de decăzut Irod avea totuşi o mustrare de conştiinţă pentru faptul că a tăiat capul Sf. Ioan Botezătorul . Deci partea dumnezeiască în om nu se poate stinge cu totul oricât de decăzută ar fi persoana.

5.Greu vom înţelege noi lucrările providenţiale: Ioan, alesul lui Dumnezeu în închisoare, Iosif, om drept, în închisoare şi însuşi Mântuitorul Iisus Hristos răstignit. După felul nostru de a judeca avem convingerea că cel drept trebuie să fie scutit de suferinţă şi de nedreptate. E revoltător ca un sfânt să stea în închisoare şi un păcătos să se desfăteze în nepermise păcate.

6.Atât lui Irod cât şi lui Pilat din Pont le lipsea categoricul apărării dreptăţii. Stăpâniţi de patimi, atât Irod, cât şi Pilat, lăsau să se calce în picioare dreptatea cea sfântă.

7.Foarte interesat, mai  categorică a fost soţia lui Pilat: „nimic să nu facp dreptului acestuia”. Poate putem accentua şi rostul unor vise în viaţa oamenilor.

8.Din contră, soţia lui Irod n-a avut judecata dreaptă a soţiei lui Pilat, ci a fost sprijinitoarea unor mari fărădelegi, îndemnându-l pe Irod la fărădelege.

9.Nu jocul a fost cauza tăierii capului cum susţin neoprotestanţii, ci ceea ce a cerut a fost dătător de ton. Dacă în inima ei avea alt simţământ nu cel al urii faţă de Ioan putea să ceară eliberarea lui, dar  ura răzbunătoare a predominat hotărârea.

10.Necategoricul lui Irod, felul lui de a fi se dovedeşte şi în lipsa părerii de rău. Este de luat aminte, să  se ţină cont că Irod avea totuşi dorinţa de a asculta pe Ioan Botezătorul, un amestec de dorinţe bune şi rele, dar în hotărâre a biruit partea rea.

11.Categoricul Mântuitorului în faţa ispitei i-a lipsit lui Irod în faţa situaţiei respective. Mare pericol a necategoricului în faţa răului. La asemenea atitudine este condiţionată zicerea din cartea  Apocalipsei: ” o de ai fi rece sau fierbinte, dar pentru că eşti căldicel am să te vărs din gura Mea”(Apoc. III, 15).

12.Este dureroasă constatarea a căuta să te afirmi în unele situaţii prin atitudini străine de adevăr, prin afirmaţii ale slavei deşarte.

13.Şi hotărârile ocazionale sunt primejdioase şi mai ales dacă ele sunt întărite prin jurământ.

14.Foarte semnificativă este mărturia cărţilor de cult care conglăsuiesc:” O Iroade deşi te-ai jurat nu te-ai jurat bine, mai bine îţi călcai jurământul. ” Deci se poate călca un jurământ când e spre moarte, nu spre primejdie.

15.Tot dureroasă e constatarea îndemnului pe care o mamă îl dă fiicei sale, îndemn plin de ură, de patimi.

16.S-ar putea ca sufletul mai curat al fetei să fi primit cu amărăciune sfatul nebun al mamei sale. Nu ştim dacă este corect totdeauna, cum e cazul de faţă, ca cei mai mici să asculte de cei mai mari sau chiar, în cazul copiilor, de părinţii lor. S-ar putea ca sufletul copiilor să fie mai curat decât sufletul părinţilor plin de patimi uneori.

17.Evenimentul l-a întristat pe Irod dar din  lipsă de categoric s-a săvârşit fărădelegea tăindu-i capul lui Ioan.

18.Cât diavolesc în sufletul unei femei ca să aibă această satisfacţie nebună de a primi ca dar capul unui sfânt. Dureros.

19.Este de admirat atitudinea categorică a lui Ioan de a-l mustra pe Irod. Ce diferenţă de atitudine între răzbunarea Irodiadei şi ucenicii lui Ioan.

20.Este  bine a trage o concluzie de sinteză: primejdia plăcerii fărădelegilor şi urmările ei, lipsa de categoric pe care o aduce păcatul, marele curaj al sufletelor curate. Să luăm aminte!

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.308)