Idei de predici ale PS Ioan Mihălțan la Adormirea Maicii Domnului

 

Adormirea Maicii Domnului

 Ev. Luca X, 38-42; XI, 27-38


 

1.Serbând Adormirea Maicii Domnului putem constata în Sf. Evanghelii nu se redă acest eveniment, ci doar se spune că la răstignire, la despărțirea de maica sa, a încredințat-o celui mai iubit dintre ucenici, Sf Ioan Evanghelistul.

2.Biserica a păstrat în amintirea ei că a petrecut ocrotită de Sf. Ioan Evanghelistul până la Adormirea ei care a fost întru totul deosebită adunând de pe norii cerului pe Sf. Apostoli risipiți în cele patru laturi ale pământului.

3.În cultul bisericii s-a păstrat cântarea de la Adormirea Maicii Domnului care spune:”Apostoli de la margini adunându-vă în satul Ghetsimani, îngropați-mi trupul meu iar tu Fiul meu și Dumnezeul meu, primește-mi duhul meu”.

4.Tot în biserică s-a păstrat învățătura că unul dintre ucenici vrând să-i vadă preamăritul trup nu l-a mai aflat în mormânt susținând  că a fost înălțat la cer de către Fiul ei.

5.Dar viața ei nu se reduce al acestă sărbătoare, ci viața ei e legată de viața Mântuitorului de la naștere până la răstignire și până în zilele noastre, sosotindu-se caldă rugătoare către fiul ei pentru noi oamenii.

6.Biserica a cinstit-o prin acea hiperdulie, adică supravenenerare, sosotind-o după textele biblice fecioară înainte de naștere, în naștere și după naștere.

7.Dar nu în aceasta stă marea minune legată de Maica Domnului ci în aceea că din ea a luat Mântuitorul firea omenească în ipostasul dumnezeiesc și mai ales în aceea că a născut pe Dumnezeu.

8.Dacă ar fi să medităm mai adânc, a născut pe Dumnezeu o ființă omenească, mintea ni se întunecă la această cugetare, ni se oprește și acest eveniment al nașterii îl vedem mai presus de fire.

9.A fost alături de Mântuitorul în toată viața ei.

10.Nici nașterea mai presus  de fire, nici purtarea a Lui nu dovedesc înalta ei vrednicie ci  ea constă în dragostea nețărmurită pe care a purtat-o Fiului ei, dragoste mai presus de orice dragoste omenească față de Mântuitorul, dovedită în cele mai grele ceasuri ale Mântuitorului pe cruce, alături de Sf. Ioan Evanghelistul, biruind orice frică pentru că așa cum s-a mai spus, iubirea adevărată alungă frica și atunci de ce să ne mirăm că rugăciunile ei către Mântuitorul vor fi ascultate mai mult ca orice alte rugăciuni. Așa a crezut biserica întotdeauna de aceea în întreg cultul bisericii Ea este prezentă, cinstită, socotită ca cel mai mare ajutor al nostru către bunul Dumnezeu.

11.Cu toate aceste evenimente și constatări s-a ajuns, mai ales în vremurile noastre, pline de desacralizarea iubirii, să se arunce o umbră sau chiar o întunecime a disprețului asupra Născătoarei de Dumnezeu care este ”mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.

12.Într-o lume înrobită de plăcere și înrobită și în alte patimi, înstrăinată de simțul de respect și cinstire, nu este de mirare că s-a ajuns și la atitudinea  de necinstire a Maicii Domnului. Această atitudine de necinstire nu alterează cu nimic valoarea celei ce l-a născut pe Dumnezeu, pentru că cinstirea ei nu depinde de noi, pentru că mai presus de noi și decât toți oamennii  o  cinstește însuși Fiul ei și Dumnezeu cel atotputernic.

13.E destul să ne oprim la un text scripturistic în care se spune: ”Stătut-a împărăteasa de-a dreapta ta îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată” sau cel din Apocalipsă în care se spune că ”Am văzut o femeie îmbrăcată cu soarele, și luna era sub picoarele ei înconjurată de 12 stele” pe care urmărea draconul cel mare ca s-o ucidă pe ea și Fiul care s-a născut din ea.

14.Vedenia apocaliptică o reprezintă pe Fecioara Maria din care reprezentare rezultă că n-a fost în stare draconul cel mare s-o ucidă, că Dumnezeu a venit în ajutorul ei.

15.Ar trebui să dea de gândit celor ce n-o cinstesc pe Fecioara Maria această vedenie din Apocalipsă, să înceteze cu denigrarea ei și să se ridice la cinstea care se cuvine, așa precum ne învață biserica care ne îndeamnă să o cinstim pe ”Preasfânta, preacurata, preabinecuvântata de Dumnezeu Născătoarea” pe Fecioara Maria.

16.Noi avem mare lipsă de ajutorul ei și se cade să nădăjduim în el pentru că așa cum este numită ”Maica durerilor” înțelege mai bine necazurile, frământările, durerile, ea însăși trecând  prin astfel de încercări, plinindu-se ceea ce a spus Dreptul Simeon: ”prin sufletul tău va trece sabie”.

17.În concluzie, nu înțelegem de ce poate fi necinstită o astfel de ființă atât de aleasă și sfântă ci ne întrebăm dacă o astfel de ființă atât de aleasă și sfântă, ci ne întrebăm dacă o astfel de ființă nu va fi cinstită după cuviință pe cine să cinstim? și totuși să cinstim pe orice om după porunca dată nouă de Dumnezeu ca să înfrumusețăm familia și societatea.

18.Să medităm mai mult la acestea.

(Text preluat din ”Idei din sfintele evanghelii pentru predicile duminicilor și sărbătorilor de peste an” ale Ps Ioan Mihălțan, Oradea, 1999, p. 304)