Lupta de influență dintre SUA si Rusia și conflictul militar din Ucraina. O chestiune de strategie politică cu victime în vieți omenești.

În urmă cu un an SUA se lăuda că a făcut o mișcare strategică bună prin invitarea Ucrainei în NATO. O mișcare care să dea fiori lui Vladimir Putin.

O fi aceasta o provocare intenționată a SUA pentru liderulul de la Moscova?

Despre mocnirea unui război mondial se discută de câțiva ani. SUA și Rusia își dispută de mult timp zonele de influiemță. Ucraina este o zonă tampon între Rusia și NATO, dar și câmpul de luptă politic al SUA prin care să slăbească zona de influență a Kremlinului spre Europa. Acest câmp de luptă politic s-a transformat în câmp de luptă armat cu victime omenești și materiale.

În 2014, prin revoluția euro-maidan, promovată pe rețelele de socializare de sub influența SUA (Facebook, instagram, Twiter etc…) dar si de presa pro-americană, s-a reușit lovitura de stat de la Kiev, prin care președintele pro-rus Ianucovici a fost înlăturat de la cârma Ucrainei, iar în locul său a fost instalat Poroșenko. Vina lui Viktor Ianucovici este că nu a cerut să intre în NATO și UE, ceea ce a atras o imensă campanie de presă împotriva sa.

Noul președinte Poroșenko și urmașul său Zelenski au avut o atitudine pro-americană și anti-rusă, ceea ce a stârnit nemulțumiri din partea Rusiei. Astfel au început primele discuții despre intrarea Ucrainei în NATO și UE, la care Vladimir Putin nu a stat pasiv, simțindu-se indignat cu atât mai mult că el nu a avut o campanie de extindere militară la granițele SUA. Astfel, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, spunea: "Noi nu am făcut alianțe militare nici cu Mexic sau Cuba, unde să putem trimite trupele noastre la granița cu SUA". De asemenea, Lavrov mai sublinia că fiul lui Joe Biden este unul din oamenii de afaceri din Ucraina care influiențează politica anti-rusă la nivel instituțional în țara vecină. Toate acestea sunt negate de liderii politici ucraineni care susțin că fiul lui Joe Biden nu s-a implicat niciodată în activitățile politice a Ucrainei viz-avi de relația cu Rusia. Pe cine să credem?

Rusia și China acuză SUA că a finanțat laboratoare de arme biologice pe teritoriul Ucrainei. SUA și Ucraina neagă, aceste acuzații, în timp ce jurnaliști independenți aduc studii, dinaintea războiului care atestă existența acestor laboratoare. Detalii vezi aici: https://youtu.be/0GPQt5uHUWo

În 2008, SUA invită Ucraina și Georgia în NATO, ceea ce stârnește și mai mari nemulțumiri din partea Kremlinului. Invitația Ucrainei în NATO este văzută ca o formă bună de strategie a executivului de la Casa Albă, prin care SUA a reușit să pună pe jar pe Vladimir Putin. Vezi detalii aici: https://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-25444154-digi24-improvizatiile-disperarii-cusca-anti-javelin-tanchistului-rus-blindajul-lemn-camionului.htm

Cert este că la puțin timp după aceea, Rusia a pornit o acțiune militară împotriva Ucrainei care s-a transformat într-un război. Aceasta a adus multe victime și încă conflictul continuă. Bogătașii ucraineni si-au luat mașinile de lux și averile moblie fugind din țară. Apar acuzații reciproce între ruși și ucraineni + americani, diversiuni și intimidări de ambele părți, presa înstigă pe unii împotriva altora în funcție de cui îi este aservită, se duce un război al informației și al discreditării adversarului, al solidalizărilor și al dezicerilor, etc… Cui folosesc toate acestea? Cert este că după război, politicienii vor negocia și vor face noi strategii, iar oamenii simpli își vor plânge morții.

Nici Biden, nici Putin sau Zelenski nu vor putea aduce alinare familiilor îndoliate. Vor continua să se acuze reciproc, iar cel care va câștiga îl va condamna pe cel care pierde. Cert este că dacă unul dintre ei ar fi cedat, nu se ajungea la acest sacrificiu. Vrea cineva să lase ambițiile politice pentru binele populației. Până acum nu au dovedit-o nici unii. Toți vorbesc despre pace, dar continuă să se înarmeze și să lupte pentru fiecare zonă de influență. Mă refer la toți trei lideri implicați: Putin, Zelenski și Biden.

 

prof. Cristian Marc