În Europa doar celții și orficii credeau în reîncarnare, pe filieră asiatică...
Conform izvoarelor păstrate de la cronicarii greci, aflăm că strămoșii noștri daci credeau într-o singură viață veșnică după moarte.
Despre credința dacilor aflăm câteva detalii din reportajul realizat de asociația "Sarmizegetusa Regia" împreună cu profesorul Șerban Drugaș din Oradea. Relatăm mai jos transcrierea după materialul video:
- Ce ne puteți spune despre credința dacilor?
Privitor la credințele dacilor există câteva mărturii și anume: primele sunt cele binecunoscute de la Herodot; foarte mulți dintre autorii... sau majoritatea dintre autorii ulteriori, cu foarte puține excepții, unii spun fără nicio excepție, nu sunt chiar de aceeași părere, dar, majoritatea autorilor ulteriori îl preiau pe Herodot. Și anume: informația de acolo, cum că dacii au ca zeu pe Zamolxis, chiar Salmoxis, în fine, cum se scria acolo și ei cred într-o singură divinitate, cred în viața de după moarte. Există un termen acolo, redat în limba greacă, care spune...nu se poate traduce decât printr-o parafrază în limba română și anume faptul că ”se fac nemuritori”. Ce înseamnă asta: ei practică anumite ritualuri care speră că le conferă nemurirea.
- Nemurirea, într-o viață sau în mai multe succesive?
A... nemurirea într-o viață sau în mai multe succesive. Dacii, în mod cert, absolut cert, nu aveau credința aceasta în metempsihoză sau în revenirea sufletului pe Pamânt. Ei aveau niște credințe extrem de spiritualiste, chiar întrun mod, aș putea zice, exagerat, spritualiste. Pe ce mă bazez? Din păcate nu putem trata în amănunt, dar sunt câteva lucruri la care mă pot referi: modul în care își ”îngroapă” ei morții. Îi incinerează. Bun. Aceasta este o practică veche. Dar, la un moment dat, chiar din epoca lui Deceneu mai ales, care generalizază această practică, nu mai există nicio urmă a înmormântărilor, adică ei nu mai pun cenușa în urnă sau nu mai pun întrun mod organizat, întrun mormânt, pur și simplu se pare că este lăsată în vânt, pentru că nu mai apare nicio mărturie. Deci, ei sunt extremiști în modul în care tratează problema aceasta a relației dintre trup și suflet. Dacă la Platon avem noțiunea aceasta că ”trupul este închisoare pentru spirit”... acuma și despre Platon și filozofii greci putem spune că ei au fost masiv influențați de către curente din partea spiritualității trace, ori, mă rog, este vorba chiar de paralele pe care le putem face cu doctrina orfică și nu degeaba, dar, bun: dacii au această credință extrem spiritualistă, care nu apare nici în creștinism, pentru că și la noi, trupul este templu al Duhului Sfânt, este Creația bună a lui Dumnezeu, ș.a.m.d., doar că trebuie să fie ținută sub control de către spirit, dar la ei nu exista așa ceva, la ei plecarea era odată pentru totdeauna. Și chiar se bucurau pentru lucrul acesta. Se știe din nou, din surse că ei se bucurau mai degrabă la moarte decât la naștere cuiva pentru că cineva a trerminat, să spunem așa, cu existența aceasta, plină de împotmolelile materiei. Așa vedeau ei lucrurile. Focul, este elementul purificator prin care se scapă și de ultimele urme de corporalitate, de materie. În nici întrun caz dacii nu și-au fi dorit sau nu vedeau ca posibil lucrul acesta, să revină cineva în corporalitate sau în materie.
Există cercetări temeinice pe subiectul acesta referitor la reîncarnare: dacă ea apare la alte popoare... sau apare în Europa sau nu, sau când apare în Europa această idee. Se pare că această idee, a reîncarnării apare în unul sau cel mult două contexte religioase în Europa:
La orfici, care e vorba de o grupare, mă rog, misterică, să zicem așa, care s-a format în zona sudului Traciei, a insulei Saamos ș.a.m.d. și acestă idee a metempsihosei apare la orfici în mod clar și evident, cum arată cercetătorii, pe influență orientală. Adică venită din zona perșilor, să spunem așa. Știm că despre războaiele greco- persane, ș.a.m.d., și iată că, ideile acestea care au fost în mod clar parte componentă a religiilor orientale din Persia, din India pătrund în Europa și sunt preluate de către unii orfici și, da, se răspândesc în rândul orfismului. Dar, în nici întrun caz în alte contexte religioase europene. Această idee era străină și la greci și la romani și la traci, la daci, în general, fără acest context punctual de care vorbim.
Se pare că mai apare această ideee întrun alt context, că am zis unul sau două, și anume, la celți. Cel mai probabil și la ei acest fenomen este tardiv, există... mă rog, părereri, dacă să fi fost influențați de către, același fenomen de a prelua aceste idei din Orient, cum au făcut-o și orficii. În orice caz, doar la orfici și la celți apare, și în Europa, în general apar aceste credințe în reîncarnare, în revenirea pe Pământ idiferent de ce formă ar lua-o aceasta.
sursa video: https://www.facebook.com/watch?v=481064353520673
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.