Motivul invocat de Moscova pentru ruperea comuniunii cu Constantinopolul este erezia, nu schisma

Mărul discordiei și ispita mândriei

 Patriarhia Ecumenică

 și tendințele papiste.

Amestecul în treburile interne a Bisericii Ruse fără să-i fi cerut vre-un ierarh canonic a dus la o nouă ruptură care poate crea o dezbinare majoră în ortodoxie.

 

În partea a treia a unuiarticol legat de întreruperea comuniunii Bisericii Ruse cu Constantinopolul este subliniat un fapt mai puțin luat în considerare, anume că motivele invocate sunt de deviere de la credință, nu doar de ruptură bisericească (schismă). Acest aspect a fost chiar ignorat complet de unele Sinoade ale Bisericilor Locale care și-au exprimat poziția față de conflictul bisericesc din Ucraina. Biserica Ciprului și cea a Albaniei sunt cele care au criticat chiar ca fiind nefondată această rupere a comuniunii, iar Sinodul BOR nici nu a atins subiectul. La polul opus, sârbii au fost tranșanți, recomandând clericilor lor să evite conslujirea nu doar cu schismaticii din Kiev, ci și cu cei ce au slujit cu ei.

Eroarea dogmatică acuzată de Moscova este un soi de neo-papism al Constantinopolului în sânul Ortodoxiei. În declarația sinodală din toamna anului trecut, după denunțarea intrării în comuniune cu schismaticii din Ucraina și recunoașterea fără temei a preoției lor, sunt invocate și unele pretenții papiste ca motive pentru întreruperea comuniunii: „În decizia ei de a justifica pe liderii schismei și a ‘legaliza’ ierarhia lor, Sfântul Sinod al Bisericii de Constantinopol se referă la unele ‘privilegii canonice’ inexistente ale ‘Patriarhului de Constantinopol de a accepta recursurile ierarhilor și clerului din toate Bisericile Autocefale’. Aceste pretenții în forma dată lor astăzi de Patriarhul de Constantinopol nu au fost niciodată susținute de pliroma Bisericii Ortodoxe, pentru că nu au temeiuri în sfintele canoane și contrazic flagrant îndeosebi canonul 15 al Sinodului din Antiohia: ‘Dacă vreun Episcop… ar fi judecat de toții Episcopii din provincie și toți și-au dat votul împotriva lui în acord unul cu altul, acesta să nu mai poată fi judecat de alții, ci să rămână întărită decizia unanimă a episcopilor provinciei’. Aceste pretenții sunt respinse și de practica deciziilor de la Sfintele Sinoade Ecumenice și Locale și de interpretările canoniștilor Bizantini și moderni cu autoritate”. Din păcate, este totuși evident că interesele adevărate ale Bisericii Ruse sunt de natură politică pentru că nu au reacționat nici pe departe atât de energic la erorile adoptate în Creta în 2016, ci au păstrat chiar neutralitatea. Iar la Sinodul din primăvara acestui an nu a fost repusă pe tapet devierea dogmatică, ci doar neregulile canonice.

Totuși eroarea de natură dogmatică din pretențiile papiste ale Fanarului este folosită din plin de către Moscova. Acest lucru este subliniat și într-un interviu din toamna anului trecut al Patriarhului Chiril, în care a vorbit despre lumea rusă, formată la nivel duhovnicesc, politic sau economic, care trebuie să-și apere identitatea ortodoxă și unitatea teritorială. Totodată, a mai menționat: „Cât privește acțiunile recente ale Constantinopolului, aș dori să subliniez: nu există nici un conflict de nici un fel între Constantinopol și Moscova! Este o apărare din partea Moscovei a normelor canonice inviolabile. […] Dacă una din Biserici îi sprijină pe schismatici, dacă una dintre Biserici încalcă normele canonice, atunci ea încetează să fie o Biserică Ortodoxă. Drept aceea, poziția Bisericii Ortodoxe Ruse astăzi, când a oprit pomenirea liturgică a Patriarhului de Constantinopol, are de-a face nu doar cu relațiile dintre doi Patriarhi – problema este însăși natura Bisericii Ortodoxe. […] Nu avem nevoie de un Papă! Convingerea noastră profundă este că conducerea sinodală a Bisericii este singura modalitate corectă”.

Din nefericire, aceste aspecte de doctrină nu sunt luate în serios din timp și probabil că vor răbufni sub presiunea care se acumulează tot mai mult. Nici la Sinodul din Creta nu au fost abordate din lipsă de acord. Orgoliile naționaliste și pământești par a fi mai presus de fidelitatea față de credință. Este evident că Patriarhia Ecumenică ține la visul panelenismului, iar rușii doresc o avansare în diptice ca a treia Romă. De aceea subiectul dipticelor (ordinea onorifică a Bisericilor Locale Ortodoxe) și cel al privilegiilor primului dintre egali trebuie clarificate într-o manieră care să excludă manifestarea unor orgolii asemănătoare cu cel al papei de la Roma. Condamnarea romano-catolicilor se pare că nu a dus în Ortodoxie la o conștientizare reală a pericolului dorinței de stăpânire.

Pe lângă neo-papismul fanariot, mai sunt multe alte probleme serioase pe care Constantinopolul le declanșează în sânul Bisericii Ortodoxe. Prin intervenția în Ucraina reușește o bulversare a raporturilor dintre Biserică și stat, iar acțiunile sale ecumeniste clar nu se bazează pe cugetul ortodox al distincției între Biserică și erezie. Secularismul este, la rândul său, o provocare deosebită prin eliminarea reperelor morale și canonice stabilite prin tradiția patristică de două mii de ani, forțate prin acceptarea recăsătoriei clericilor și presiunile pentru „nediscriminarea” comunității LGBT. Desigur că aceste tendințe greșite nu vin doar din partea Patriarhiei Ecumenice, totuși ea este cea care dă tonul și depune eforturi mari pentru a le generaliza. Așadar temele fierbinți sunt: ecumenismul, diaspora, dipticele și secularismul. Practic, acestea reprezintă provocări foarte mari pentru bunul mers al Bisericii.

Toată această situație reclamă convocarea unui Sinod pan-ortodox, lucru susținut de majoritatea Bisericilor Locale afară de Patriarhia Ecumenică, cea care îl blochează. Are și motive. Deocamdată avem de-a face cu o ruptură restrânsă între ruși și fanarioți și una sfidătoare între ucrainenii schismaticii și restul ortodocșilor.

Evident că soluționarea acestor puncte, ce țin de esența credinței, adică sunt de natură dogmatică, ar trebui să conducă la revizuirea deciziilor Sinodului tâlhăresc din Creta, îndeosebi cele cu privire la ecumenism. Altfel, Ortodoxia riscă să se afunde tot mai mult în disensiuni interne și instabilitate pe toate planurile, inclusiv doctrinar; ar putea deveni o rătăcire ca toate celelalte.

ieromonah Lavrentie Carp

Obs.: Imaginile si textul colorat din chenar apartin redactiei.