Mesajul către lume al sinodului panortodox este eretic
prin acceptarea eterodocșilor ca fiind biserică creștină!
Cine se ascunde in spatele acestui "sinod" si de ce se fac presiuni asa de mari ca el sa fie "ascultat" de intreaga Biserica?
Desi se spunea ca la "sinodul" din Creta nu se vor discuta chestiuni dogmatice, lucrurile arata contrariul. Minciuna si pervertirea constiintei credinciosilor ortodocsi referitor la eclesiologie porneste de la cei care ar trebui sa apere, nu sa submineze, invataturile lasate de Sfintii Parinti.
In acord cu natura ei ontologică, unitatea
Bisericii nu poate fi schimbată. În ciuda acestui lucru, Biserica
Ortodoxa accepta numele istoric al altor Biserici Non-Ortodoxe si Confesiuni
care nu sunt in comuniune cu ea, și crede ca relațiile cu acestea ar trebui sa
se bazeze pe cele mai rapide și obiective clarificări posibile in ceea ce
priveste chestiunile ecleziologice si, in special, in ceea ce priveste
invataturile despre taine, har, preotie si succesiune apostolica.
Cine spune ca Sinodul din Creta nu se ocupa de
Dogme dezinformează! Sinodul din Creta redefinește Biserica și schimba
granițele Ei prin acordarea de Har, bisericitate și mântuire eterodocșilor.
Pentru a vedea mai clar acest fapt citiți ce spune cel mai important dogmatist ortodox contemporan, domnul Dimitrie Tselenghidis:
Subiectul conștiinței de sine a Bisericii și al
identității acesteia, pe care îl abordează textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe
cu întreaga lume creștină” – este unul eclesiologic, adică prin excelență
dogmatic. Prin urmare, nu este admisibil, din punct de vedere teologic, ca un
text care este promovat spre aprobare, pe de o parte să introducă în fapt
teoria protestantă a ”ramurilor” – legiferând prin acceptarea sa existența mai
multor Biserici cu dogme foarte diferite –, iar pe de altă parte, ”Regulamentul
de Organizare și Funcționare a Sinodului” acestuia să îi ignore în fapt pe
eventualii ierarhi minoritari ai Bisericilor Locale și să nu ia foarte serios
în considerare abordările teologice ale conștiinței lor episcopale. Și aici se
ridică o întrebare teologică și dogmatică foarte îndreptățită: Cum se va
mărturisi într-o asemenea situație credința cea una a Bisericii, ”cu o singură
gură și-o singură inimă”? Cum vor putea Părinții Sinodali să spună: ”părutu-s-a
Duhului Sfânt și nouă”? Cum vor arăta că au ”mintea lui Hristos”, întocmai cum
susțineau Părinții de Dumnezeu purtători ai Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.