Idei de predici ale PS Ioan Mihălțan la a doua zi de Paști

A Doua zi de Paşti.

Ev. Ioan I, 18-28

 

 

1.”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut” se referă la fiinţa dumnezeiască, într-o parte a lucrărilor sale devine cunoscut şi prin Mântuitorul Iisus Hristos şi mai mult cunoscut. Deci nu e vorba de o totală cunoaştere şi nevedere. Însuşi Mântuitorul a zis: „Cine m-a văzut pe mine L-a văzut pe Tatăl”. Ni s-a arătat încă din Vechiul Testament pe măsura înţelegerii noastre, măsura de înţelegere s-a văzut în timp prin descoperiri dumnezeieşti ale revelaţiei, mai ales prin întruparea lui Iisus Hristos.

2. Până astăzi se descoperă oamenilor prin măsura maturizării lor duhovnoceşti şi rămâne mai puţin cunoscut pentru cei încărcaţi de patimi.

3.Se observă puţina înţelegere a celor dumnezeieşti din aceşti trimişi la Ioan ce-l confundau cu Mântuitorul.

4.Ioan ca unul ce avea descoperirea Duhului îi încredinţează cine este el şi cine este Hristos.

5.Mereu rămâne omul cu nenumărate întrebări, curiozităţi şi incertitudini. Oamenii luminaţi de Duhul sunt mai categorici, mai clar-vizionari ca şi în cazul nostru – Ioan categoric spune cine este el şi rostul lui în lume.

6. „A îndrepta calea”- nu e vorba de un drum material ci îndreptarea sufletului. Îndreptarea drumului se referă la pietre ce vor să simbolizeze păcatele ce trebuie îndreptate, iar când e vorba despre „drepte faceți cărările Lui” e vorba de a înțelege fără ocolișuri adevărul. Linia dreaptă reprezintă adevărul fără ocolișuri.

7. În problemele de teorie sunt foarte multe discuții fără rost, mai ales cînd lipsește sinceritatea, aducând exemple  pe farisei: De ce așa? Pentru ce așa? – discuție ca o pierdere de vreme.

8. Ioan fiind un practicant al învățăturilor sfinte înțelegea mai bine rostul său și rostul Mântuitorului. Cunoștea această diferență întru adânc de  smerenie: rostul și folosul lui, rostul și folosul Mântuitorului, diferența între botezul cu apă și cel cu Duh.

9. Este o diferență între folosul pocăinței omului și folosul harului.

10.Motivația că nu-l știu pe Cel din mijlocul lor dovedește că distanțarea dintre Dumnezeu și om nu depinde de spațiu și de timp, ci de întunecimea cunoașterii.

11. Judecata dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, evidenta smerenie a micimii sale față de Hristos, lucru rar întâlnit între oamenii creștini care, când fac ceva, li se pare că au făcut mult și se umplu de sine. El care a botezat pe Dumnezeu  își recunoaște slăbiciunea că nu-i vrednic să-I dezlege cureaua încălțămintelor Lui. Este unul din exemplele  cele mai concudente de adâncă smerenie și sinceritate.

12. Deci Ioan boteza un fel de botez și botezau și ucenicii Mântuitorului un altfel de botez. Unul era un botez al pocăinței, celălalt un botez al încreștinării.

13. Foarte interesant că această Evanghelie e așezată a doua zi de Paști. Ea vrea să ne dovedească cum că este un adânc de taină în înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu, începând cu adâncul de umilință și sinceritate până la luminarea cu lumina Învierii, calea serioasă de cunoaștere a lui Dumnezeu.

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, Episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, pp. 10-12