Cinstirea icoanelor in Biserica Ortodoxa. Diferenta intre idol si icoana.

“Cei care se inchinau la Maica Domnului din Baytali cu smerenie si cainta aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca” ne spune parintele Eftimie Mitra 

La schitul Sfintii Romani din Gradistea de Munte, jud. Hunedoara a fost adusa pentru cateva zile icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Baytali (reg. Odesa – Ucraina). Profitand de acest moment duhovnicesc am stat de vorba cu parintele Eftimie Mitra, duhovnicul schitului, care ne-a adus cateva lamuriri in ce priveste cinstirea si inchinarea la icoane.

Sunt unii care spun ca icoana este idol. Ce ne puteti spune despre aceasta?

Aceasta este o interpretare protestanta si neoprotestanta nascuta dintr-o confuzie sau nestiinta. Pentru a ne elucida mai bine in aceasta privinta e bine sa lamurim putin ce sunt idolii ca mai apoi sa vedem daca intre idoli si icoana poate exista vreo asemanare. Cu siguranta stie fiecare ca in religiile antice se intalnesc diferite forme de inchinare la zei. Acesti zei sunt facuti de oameni pentru a se inchina la ceva. De obicei zeii se faceau in functie de nevoile oamenilor, dar aceasta nu in sensul duhovnicesc, ci pentru hranirea viciilor, diferite nevoi omenesti sau protejarea de necazuri. De exemplu zeita Afrodita intalnita la elini sau Venus intalnita la romani este o zeita care satisface patima desfraului, ei o numeau zeita dragostei. Cu siguranta ca multi au auzit de zeul Saturn care este un zeu al razboinicilor sau de mamona care este un zeu care te ajuta sa te imbogatesti. La aceasta se refera si Mantuitorul in Sfanta Evanghelie cand spunea ca nu te poti inchina la doi domni, pentru ca nu poti fi cu Hristos, care te indeamna la saracie si infranare, in timp ce te inchini zeului Mamona caruia ii ceri sa iti ofere belsug material. Zeitati din antichitate sunt multe, fiecare popor isi facea zeii sai. Dacii aveau si ei mai multi zei, dar aveau ca zeu suprem pe Zamolxis, tibetanii au peste doua mii de zei, la fel si budistii sau hindusii. Diferenta e ca acesti zei nu au facut cerul si nici pamantul, acestia nu au creat nimic, ci chiar dimpotriva au fost creati. In schimb Dumnezeu, Cel care a dat cele zece porunci poporului evreu, prin prorocul Moise, nu a fost creat de nimeni, ci exista din vesnicie. Evreii erau monoteisti, adica aveau un singur Dumnezeu, in timp ce popoarele invecinate erau politeiste, adica aveau mai multi dumnezei, facuti de ei. La aceasta se refera si psalmistul David cand spune ca dumnezeii neamurilor sunt idoli, pentru ca erau inventii omenesti. Exista in acea vreme riscul ca poporul evreu sa imprumute concepte de la popoarele invecinate si astfel, incet si pe neobservate sa se contopeasca. Pentru a evita aceasta, Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci care incep tocmai cu cea care ii face pe evrei sa se delimiteze de popoarele idolatre <Sa iubesti pe dumnezeul tau si sa nu te inchini la dumnezeu strain>. S-a intamplat cand oamenii si-au facut un vitel de aur si i s-au inchinat ca unui dumnezeu. Aceasta e o clara idolatrie. Ar fi o nebunie sa spui ca vitelul a facut cerul si pamantul. La fel se pune problema si in cazul statuietelor pagane. Diferenta e ca icoana reprezinta chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau al unui sfant nicidecum inchipuiri omenesti, luna sau soarele. Iti vine sa razi cand auzi ca vine unul prin padure sau pe la cetatile dacice si spune ca dumnezeul lui e soarele. E clar ca acest om e in ratacie, caci soarele nu este dumnezeu ci creatia lui Dumnezeu.

In unele traduceri ale bibliei in loc de cuvantul este pus cuvantul . Care este traducerea corecta?

E clar ca e o traducere gresita, caci in timpul cand s-au dat cele zece porunci nu existau icoane. Abia cand Moise primeste porunca sa faca cortul marturiei, Dumnezeu ii spune sa puna in interior chipuri de heruvimi, care este de fapt si prima reprezentare a icoanei. Daca am admite ipoteza ca icoana este idol asta ar insemna ca Biblia se contrazice pe sine ceea ce nu poate fi real.

Astfel de traduceri se gasesc in multe biblii protestante, indeosebi in traducerea lui Cornilescu.

Traducerea lui Cornilescu are multe greseli, cum e si aceasta despre care vorbim. El nu a tradus dupa scrierile vechi cum a tradus mitropolitul Bartolomeu Anania, dupa Septuaginta. Traducerile lui Cornilescu sunt din engleza, franceza si germana, dupa biblii protestante. E de inteles sa aiba astfel de erori. In al doilea rand, cine se ocupa de traduceri sau talcuiri trebuie sa aiba o traire duhovniceasca. In acest sens Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, cel care vrea sa talcuiasca un text scripturistic trebuie sa aiba trairea celui care l-a scris. Cornilescu a fost un cleric dat afara din monahism pentru abateri, a trait in concubinaj cu printesa Ralua Calachi. Ce traire poate avea acest om ca sa putem sa ii consideram traducerile valide din punct de vedere al interpretarilor ce la face? In situatia asta e de inteles ca face confuzie intre idol si icoana.

Cum trebuie sa ne raportam la icoane?

In primul rand trebuie sa le intelegem rostul, semnificatia… cand te inchini la icoana o faci cuviincios cu evlavie si respect fata de Mantuitorul, Maica Domnului sau sfantul din icoana. Firesc, ea poate fi confectionata din diferite materiale. Mai demult icoanele se faceau pe lemn, pe diferite panze sau pe piatra. In primele veacuri de crestinism, cand crestinii refuzau sa se inchine la idolii din templele romane erau persecutati sau chiar omorati ajungand astfel, multi dintre ei la martiriu. Daca citim Vietile Sfintilor sau Proloagele gasim multe astfel de exemple din primele secole de crestinism. Fiind sub amenintari isi faceau biserici ascunse sub pamant numite catacombe. In aceste catacombe isi faceau slujbele religioase, se adunau sa se roage impreuna, iar pe pereti erau pictate sau sculptate chipul Mantuitorului sau al unor crestini martirizati. De fapt noi trebuie sa ne raportam la persoana din icoana ca la ceva ce trebuie cinstit si respectat caci acolo e Mantuitorul Hristos. Cand te inchini la icoana, dupa cum e normal, nu te inchini materiei din care e confectionata icoana, lemn sau panza sau orice material ar fi, ci Mantuitorului Iisus Hristos care este reprezentat in icoana. Daca avem o fotografie cu bunica, cand o privesc nu ma uit la hartia din care e confectionata poza ci la bunica din imagine. Tot asa ne inchinam si la icoana, nu la materialul din care e facuta, ci la chipul reprezentat. Multi dintre crestinii primelor veacuri nu stiau sa citeasca, astfel au facut desene pe peretii catacombelor cu scene biblice. Aceste desene ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite pasaje biblice. De exemplu, daca vedeau icoana cu Mantuitorul pe cruce, avand si o cununa de spini pe cap, le era mai usor sa inteleaga jertfa Mantuitorului. Daca vedeau pe Iosif mergand cu Maica Domnului calare pe un magar, puteau intelege mai usor pasajul cu fuga in Egipt si asa mai departe exemplele pot continua. Toate aceste icoane adunate la un loc formau o biblie in imagini care ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite relatari scripturistice.

Spuneati de heruvimii de la cortul marturiei.

Da. Dupa cum se mentioneaza in Pentateuh, acestia erau din aur. Puteau fi din lemn sau din panza, dar importanta e reprezentarea, acei heruvimi pe care Moise trebuia sa ii puna la cortul marturiei. Tot in Vechiul Testament vedem ca la temple se folosea si cadelnita pentru tamaiere, se aprindeau lumanari in sfesnice si altele care azi le intalnim in cultul liturgic.

Spuneati de sfintii martirizati care au murit caci refuzau sa se inchine la idoli. Crestinii ii pictau pe pereti si li se inchinau. Te poti inchina unui sfant ca si Mantuitorului?

Bineinteles ca nu poti pune un sfant la acelasi nivel cu Mantuitorul. Sfintii erau oameni indumnezeiti, adica aveau in ei duhul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Petru spune in primul capitol din a doua epistola ca Dumnezeu i-a facut omului fagaduinte de mare pret ca prin acestea omul sa se faca partas firii dumnezeiesti si sa scape de poftele lumesti stricacioase. A fi partas firii dumnezeiesti este un lucru pe care omul viciat nu il poate realiza pentru ca nu poti fi in acelasi timp si impatimit si despatimit. Firesc ca una e dumnezeirea Mantuitorului si alta e indumnezeirea omului, ca si cum una este soarele si alta e un corp luminat de soare, una e caldura soarelui si alta e caldura absorbita de corpurile strabatute de razele solare. Asa e si cu indumnezeirea omului. Omul nu poate fi asemenea lui Dumnezeu, dar poate fi partas firii dumnezeiesti, dupa cum spune si Apostolul Petru. Sfantul Atanasie cel Mare, traitor al veacului al IV –lea, spune ca Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa se poata indumnezei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu s-a facut om, a patimit, a trait ca un om pe pamant, timp in care a propovaduit intoarcerea firii omenesti la starea initiala pe care a avut-o la creatie, inainte de caderea in pacat, dandu-se pe sine ca exemplu mergand pana la jertfa. Fagaduinta despre care spune Apostolul Petru este urmarea lui Hristos de catre om, luptand cu firea omeneasca viciata si acceptand firea dumnezeiasca a lui Hristos ca mod de viata. Acesti oameni aveau o mare parte din duhul lui Dumnezeu in ei, mult mai mult decat avem noi oamenii de rand. De aceea sunt cinstiti ca si sfinti. Masura de indumnezeire nu o putem noi estima, aceasta e o chestiune care ne depaseste. Cand ne inchinam sfintilor, cinstim duhul lui Dumnezeu ce salasluieste in aceste personae care au avut o viata indumnezeita. Atat Maica Domnului, cat si sfintii mijlocesc pentru noi in fata lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura spune ca alaturi de Mantuitorul, la Judecata, vor fi si sfintii. Acesti marturisitori, care erau pictati pe catacombe au avut o viata indumnezeita. Un om viciat nu poate marturisi pe Hristos cu pretul vietii, ori il biruie vreo promisiune, ori frica sau ceva pamantesc care l-ar intoarce de la calea mantuirii prin marturisire. De aceea ei nu se lasau ademeniti nici de promisiuni si nici nu se temeau ca vor fi ucisi in cazul in care refuzau sa se inchine zeilor impusi de imparatii Romei. Aceasta nu doar in cazul imperiului Roman. Cazuri de martiraj au fost si sunt si in zilele noastre in tarile arabe. Pot fi gasite pe internet multe exemple in care unii crestini au fost batjocoriti sau chiar ucisi pentru ca nu acceptau sa se inchine lui Alah. E cunoscut deja cazul lui Evghenie din Rusia caruia i s-a taiat capul de catre musulmani pentru ca a refuzat sa dea jos de la gat o cruciulita pe care o primise de la mama sa. Din moment ce a avut puterea duhovniceasca sa renunte la viata sa pentru crezul sau, cu siguranta l-a iubit pe Hristos mai mult decat pe sine. E clar ca e un om indumnezeit si merita cinstit ca pe un sfant. Pentru trairea si modul lor de viata, Biserica ne indeamna sa ii luam pe sfinti ca model de viata. O forma a cinstirii sfintilor este si prin intermediul icoanei. Orice icoana iti adduce aminte de Dumnezeu si sfintii Sai. De aceea diavolul lupta cu orice pret sa inlature din viata omului icoana. Asta o face atat prin intermediul unor secte cat si in mod institutionalizat. Lupta cu orice chip in acest sens. Nu vedeti cu cata inversunare vor sa scoata icoanele din scoli sau alte institutii publice? Stie el de ce si cum…

Ati putea sa ne spuneti despre asemanarile si diferentele dintre icoana ortodoxa si statuietele catolice? Aceste statuiete sunt idoli?

Nu as putea spune ca sunt idoli, dar nici nu le consider canonice. Acele statuiete reprezinta pe Mantuitorul sau pe Maica Domnului. Daca ar reprezenta un zeu, pe Apollo, pe Dia, pe Zamolxis, pe Afrodita, pe Kali sau oricare alt zeu, atunci am putea spune ca sunt idoli. Ele reprezinta pe Mantuitorul, dar intr-un mod lumesc. Mi se pare ciudat sa vezi o statuieta din spate, sa vad de exemplu cum arata Iisus Hristos de la spate. Icoanele ortodoxe, indeosebi cele bizantine, reprezinta un personaj care nu e din lumea noastra, sunt mai ascetice, iar formele fetei sunt putin mai geometrizate, mai imateriale, iti transmite un duh de smerenie si umilinta. Aceasta umilinta, in sensul duhovnicesc vorbind, ne duce cu gandul la cainta. In ortodoxie cainta este la baza vietii duhovnicesti. Am vazut zilele acestea multi oameni inchinandu-se la icoana Maicii Domnului din Baytali. Cand se ridicau din fata icoanei aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca. Se rugau maicii Domnului cu smerenie si cainta fata de greselile savarsite. Maica Domnului i-a binecuvantat pentru sinceritatea si duhul lor smerit. Insusi chipul Maicii Domnului din aceasta icoana iti transmite o stare de smerenie, foarte necesara pentru omul incovoiat de grijile lumesti si dus de valul duhului lumii acesteia. Acesta este duhul ortodoxiei si icoanele autentic ortodoxe prin asta se deosebesc.

Interviu realizat de Anca Budau

ASTRADROM - Beius

Vedeti si un scurt istoric al manastirii din Baytali: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/10/scurt-istoric-al-manastirii-de.html