Cine sunt toti SFINTII ROMÂNI? De ce ii cinstim?

-Sfintii Romani sunt toti sfintii de pe teritoriul tarii noastre incepand de la formarea poporului roman si pana in prezent, cunoscuti sau necunoscuti: mucenici, marturisitori, ierarhi, preoti, voievozi, cuviosi etc. care au trait o viata plina de sfintenie si dragoste de neam.

 


De ce ii sarbatorim pe toti sfintii romani?

-Ei sunt dovada incontestabila a existentei noastre aici, de la formarea poporului roman si pana in prezent ca rezultat al increstinarii stramosilor nostri inca din perioada apostolica. 

-Ei sunt cei ce se roaga lui Dumnezeu pentru neamul nostru si, dupa cum spune in Sfanta Scriptura, vor fi prezenti la judecata neamurilor alaturi de Sfintii Apostoli.

-Pentru ca ei ne sunt modele de viata si calauza in Imparatia Cerurilor.

-Prin ei invatam sa ne iubim neamul si biserica neamului, sa ne jertfim pentru acesta, asa cum au facut-o ei, cum si-ar dori sa o facem si noi astazi.

-Lor trebuie sa le fim recunoscatori ca azi avem o credinta dreapta si neatarnata, ca vorbim limba romana si nu ne-am pierdut identitatea desi am avut (si avem) o istorie foarte zbuciumata.

-Chipul lor luminos si faptele lor dainuie in veci. Multi dintre ei au sfinte moaste, ca marturie a Invierii lor impreuna cu Hristos, fiind o mangaiere pentru noi. 

Cand ii sarbatorim pe toti sfintii romani?

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca Sfintii Romani sa fie sarbatoriti in fiecare an in a doua duminica dupa Rusalii.

In calendarele de perete ii gasim si individual, insemnati cu cruce neagra (sau albastra), altii cu cruce rosie.



(notificare: Icoana din imaginea de mai sus reprezinta pe toti sfintii romani, incepand de la increstinarea poporului roman si pana in prezent, inclusiv perioada comunista. Astfel, in randul de sus, pot fi gasiti parintii: Ilie Lacatusu, Calciu Dumitreasa, Sofian Boghiu, Ilarion Argatu, Ilie Cleopa, Valeriu Gafencu, Daniil Sandu Tudor, Dumitru Staniloae, Justin Parvu si altii... Icoana a fost pictata la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din comuna Boroaia, Judetul Suceava si a fost donata Schitului Sfintii Romani din comuna Gradistea de Munte, judetul Hunedoara)

O icoana a sfantului Efrem cel Nou care izvoraste mir a ajuns in posesia unor sarlatani din Bucuresti care se folosesc de ea sa atraga adepti la o noua secta

     Doi fosti preoti, raspopiti de catre Biserica Ortodoxa, vor sa-si faca biserica lor. Dorind sa dea impresia ca apartin unei Biserici, s-au afiliat unei grupari schismatice din Italia. 
       Pentru a castiga adepti, se folosesc de o icoana a sfantului Efrem cel Nou pe care o tin intr-un garaj din Bucuresti.


Detalii despre secta lui Gherasim Bratu: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/01/gherasim-bratu-si-onufrie-caruntu.html

    Scandalul iscat pe postul de televiziune Antena STAR a luat amploare. Protagonistul este fostul preot Onufrie Caruntu caterisit de Biserica Ortodoxa Romana pentru abateri deosebit de grave de la morala si invatatura Bisericii Ortodoxe. Acesta a fost vietuitor la manastirea Sihastria Raraului, jud. Suceava, iar in prezent este membru al unei fractiuni stiliste din Milano (Italia). Cum a ajuns acest monah sa faca parte din aceasta grupare schismatica nu stim, dar subiectul ramane deschis – avem intentia sa cercetam. Se presupune ca ar face parte dintr-o fractura rupta din fostul ROCOR (vezi http://www.mitropoliaautonoma.eu/.)

    Superiorul sau ierarhic, un fost preot din Bucuresti, actualmente “mitropolitul” schismatic Gherasim Bratu, cunoscut in Bucuresti ca fiind un om uns cu multe alifii, pomenea intr-o emisiune televizata, ca este in comuniune cu patriarhul Filaret al Khievului. Daca este adevarat, este cat se poate de grav. Acest Filaret s-a autoproclamat patriarh al Ucrainei, sustinut fiind de formatiuni politice direct interesate sa dezbine unitatea ucrainienilor. A ocupat in forta si violenta cateva lacasuri de cult in care slujeste si se autoproclama drept patriarh al intergii Ucraine. Nici o Biserica Ortodoxa canonica nu il recunoaste ca fiind valid. Biserica Rusiei care tine calendarul pe stil vechi, nu accepta sa slujeasca cu acesti schismatici deoarece nu sunt in comuniune. Asemenea Bisericii Ruse, refuza slujirea cu cei din schisma lui Filaret si Biserica Ierusalimului, a Constantinopolului, a Romaniei, a Greciei, a Serbiei, a Bulgariei etc.

    Fostul preot Onufrie spune ca icoana a fost cumparata de catre la o ucenica, care in urma cu 2-3 ani se afla intr-un pelerinaj in Grecia. Onufrie spune ca i-a fost daruita de catre aceasta. In timp ce era internat la spital, fiind bolnav de sida, se spune ca icoana a inceput sa izvorasca mir. Vestea ca acolo este o icoana facatoare de minuni s-a raspandit cu repeziciune, iar apartamentul din Bucuresti unde locuia preotul raspopit a devenit loc de pelerinaj. Ulterior, icoana a fost mutata intr-un garaj amenajat ca lacas de cult. “Eu dadeam gratuit mirul” spune Onufrie, in schimb popularitatea crestea si pomelnicele veneau tot mai multe. Macar le-o fi citit?

    Onufrie incearca sa dovedeasca cu multa sarguinta ca acea icoana e facatoare de minuni, ceea ce, pana la proba contrarie, nu contestam. Totodata mentionam si spusele Parintilor Bisericii care sunt de parere ca daca ai credinta orice icoana e facatoare de minuni, indiferent ca din ea izvoraste sa nu mir sau lacrimi sau orice altceva. Tot parintii Bisericii spun ca nu e neaparat sa te rogi intr-un anume loc sa fi auzit de Dumnezeu. A incerca sa atragi oameni prin senzational si extravaganta arata clar ca interesele sunt propagandistice, nu duhovnicesti. Azi a devenit la moda sa iti faci popularitate cu senzational, cu acte caritabile popularizate, prin a te victimiza etc. Onufrie spune ca a parasit Biserica Ortodoxa pentru ca unii au vrut sa il bata. Cunoastem foarte multi preoti care au trecut prin multe greutati si totusi nu au parasit Biserica.

   Un anume Basilio al Italiei s-a autoproclamat mitropolit al intregii Europe cu resedinta la Milano sau Roma[1]. Desi nerecunoscut de nici o Biserica Ortodoxa canonica, acesta si-a facut proprii subalterni, dintre care si Gherasim si Onufrie din Romania. Intentia schismaticilor din Milano era sa faca o manastire in Bucuresti, la Mogosoaia, iar icoana era tocmai potrivita pentru a atrage credinciosi. Lui Onufrie Caruntu i se propusese sa fie staretul acestei asa-zise manastiri si, in viitor, sa primeasca anumite distinctii si ranguri din partea noilor superiori de la Milano. La scurt timp dupa ce a intrat in noua formatiune, Onufrie a primit rangul de "exarh arhimandrit mitrofor". Omul de rand, necunoscator al randuielilor bisericesti, este usor de atras in astfel de capcane. Iata cum se mai naste o secta. Foarte periculos este ca acesti schismatici poarta vesminte si fac slujbe imitandu-le pe cele ale Bisericii Ortodoxe a carui invatatura si canoane nu le respecta. Daca Onufrie si Gherasim ar fi respectat aceste canoane nu s-ar fi rupt de Biserica. Desi sunt rupti din har, fac hirotonii si ritualuri bisericesti ca si cum acestea ar fi valide.

    Dupa ruperea lui Onufrie de Biserica Ortodoxa canonica, preotii si monahii din Romania se dezic de acesta si refuza orice impreuna-slujire cu el. Onufrie si Gherasim justifica lipsa comuniunii cu preotii canonici din Romania victimizandu-se si dand impresia ca motivul ar fi un gest de demnitate din partea lor: “Toti sunt corupti si lacomi, nu vrem sa slujim cu ei”. Sunt personae care au dorit sa verifice felul in care se produce minunea, dar parintele Onufrie nu le-a dat voie spunand ca nu e bine sa fie atinsa. Pana cand nu se face o evaluare exacta a acestui aspect, lucrurile raman sub o mare umbra: indoiala.

    Stand de vorba cu cativa monahi de la manastirea Sihastria Raraului ramanem stupefiati de informatiile primite. Acestia spun ca Onufrie a plecat cu scandal din manastire si avea inclinatii spre lucruri lumesti, neconforme cu viata monahala. In opinia monahilor de la Rarau cea mai mare minune a sfantului Efrem cel Nou e aceea ca a demascat ce se ascunde sub chipul fostului preot Onufrie Caruntu.

Pentru a castiga credibilitate, fostul preot Onufrie, spune ca parintele Iustin Parvu i-a acreditat icoana pe cand era in viata si i-a dat binecuvantare sa inceapa o noua manastire pe stil vechi la Mogosoaia. Monahii din ambele obsti (maici si calugari) de la Petru Voda ne spun ca informatia este falsa deoarece parintele Iustin nu incurajeaza schismele in Biserica. Va recomandam sa vedeti si pozitia parintelui Iustin fata de ratacirea stilista: http://www.apologeticum.ro/2010/06/parintele-justin-se-delimiteaza-clar-de-stilistii-din-romania-este-erezie-sa-te-desparti-de-trupul-bis%C2%ADericii/

Laurentiu Ailioaiei

Monica Iordache

Vatra Dornei, 09.01.2015

Secte desprinse din Biserica Romana:  http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/01/secte-desprinse-din-biserica-ortodoxa.html

Parintele Mihai Stanciu despre stilistii din Romania:  http://roncea.ro/2010/04/01/parintele-mihail-stanciu-despre-rataciri-noua-conflagra%C8%9Bie-%E2%80%9Dstilista%E2%80%9D-blogala-asta-ne-trebuie-acum/

---

[1] Din informatiile pe care le avem de la unii membrii ai gruparii din Romania am fost informati ca sediul principal e la Milano. Am primit sesizari de la clerici din Italia ca sediul ar fi la Roma, tot ce e posibil. Pentru ca pe siteul oficial al gruparii schismatice autointitulate “Mitropolia autonoma” nu se specifica unde ar fi resedinta acestor asa-zisi “ierarhi” vom lasa ambele variante (dupa unii Roma si dupa altii Milano). Nu intelegem de ce aceasta “mitropolie autonoma” nu isi da adresa unui posibil sediu. Poate ca nici nu foloseste… Daca va fi nevoie vom reveni asupra acestei chestiuni.

Cinstirea icoanelor in Biserica Ortodoxa. Diferenta intre idol si icoana.

“Cei care se inchinau la Maica Domnului din Baytali cu smerenie si cainta aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca” ne spune parintele Eftimie Mitra 

La schitul Sfintii Romani din Gradistea de Munte, jud. Hunedoara a fost adusa pentru cateva zile icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Baytali (reg. Odesa – Ucraina). Profitand de acest moment duhovnicesc am stat de vorba cu parintele Eftimie Mitra, duhovnicul schitului, care ne-a adus cateva lamuriri in ce priveste cinstirea si inchinarea la icoane.

Sunt unii care spun ca icoana este idol. Ce ne puteti spune despre aceasta?

Aceasta este o interpretare protestanta si neoprotestanta nascuta dintr-o confuzie sau nestiinta. Pentru a ne elucida mai bine in aceasta privinta e bine sa lamurim putin ce sunt idolii ca mai apoi sa vedem daca intre idoli si icoana poate exista vreo asemanare. Cu siguranta stie fiecare ca in religiile antice se intalnesc diferite forme de inchinare la zei. Acesti zei sunt facuti de oameni pentru a se inchina la ceva. De obicei zeii se faceau in functie de nevoile oamenilor, dar aceasta nu in sensul duhovnicesc, ci pentru hranirea viciilor, diferite nevoi omenesti sau protejarea de necazuri. De exemplu zeita Afrodita intalnita la elini sau Venus intalnita la romani este o zeita care satisface patima desfraului, ei o numeau zeita dragostei. Cu siguranta ca multi au auzit de zeul Saturn care este un zeu al razboinicilor sau de mamona care este un zeu care te ajuta sa te imbogatesti. La aceasta se refera si Mantuitorul in Sfanta Evanghelie cand spunea ca nu te poti inchina la doi domni, pentru ca nu poti fi cu Hristos, care te indeamna la saracie si infranare, in timp ce te inchini zeului Mamona caruia ii ceri sa iti ofere belsug material. Zeitati din antichitate sunt multe, fiecare popor isi facea zeii sai. Dacii aveau si ei mai multi zei, dar aveau ca zeu suprem pe Zamolxis, tibetanii au peste doua mii de zei, la fel si budistii sau hindusii. Diferenta e ca acesti zei nu au facut cerul si nici pamantul, acestia nu au creat nimic, ci chiar dimpotriva au fost creati. In schimb Dumnezeu, Cel care a dat cele zece porunci poporului evreu, prin prorocul Moise, nu a fost creat de nimeni, ci exista din vesnicie. Evreii erau monoteisti, adica aveau un singur Dumnezeu, in timp ce popoarele invecinate erau politeiste, adica aveau mai multi dumnezei, facuti de ei. La aceasta se refera si psalmistul David cand spune ca dumnezeii neamurilor sunt idoli, pentru ca erau inventii omenesti. Exista in acea vreme riscul ca poporul evreu sa imprumute concepte de la popoarele invecinate si astfel, incet si pe neobservate sa se contopeasca. Pentru a evita aceasta, Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci care incep tocmai cu cea care ii face pe evrei sa se delimiteze de popoarele idolatre <Sa iubesti pe dumnezeul tau si sa nu te inchini la dumnezeu strain>. S-a intamplat cand oamenii si-au facut un vitel de aur si i s-au inchinat ca unui dumnezeu. Aceasta e o clara idolatrie. Ar fi o nebunie sa spui ca vitelul a facut cerul si pamantul. La fel se pune problema si in cazul statuietelor pagane. Diferenta e ca icoana reprezinta chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau al unui sfant nicidecum inchipuiri omenesti, luna sau soarele. Iti vine sa razi cand auzi ca vine unul prin padure sau pe la cetatile dacice si spune ca dumnezeul lui e soarele. E clar ca acest om e in ratacie, caci soarele nu este dumnezeu ci creatia lui Dumnezeu.

In unele traduceri ale bibliei in loc de cuvantul este pus cuvantul . Care este traducerea corecta?

E clar ca e o traducere gresita, caci in timpul cand s-au dat cele zece porunci nu existau icoane. Abia cand Moise primeste porunca sa faca cortul marturiei, Dumnezeu ii spune sa puna in interior chipuri de heruvimi, care este de fapt si prima reprezentare a icoanei. Daca am admite ipoteza ca icoana este idol asta ar insemna ca Biblia se contrazice pe sine ceea ce nu poate fi real.

Astfel de traduceri se gasesc in multe biblii protestante, indeosebi in traducerea lui Cornilescu.

Traducerea lui Cornilescu are multe greseli, cum e si aceasta despre care vorbim. El nu a tradus dupa scrierile vechi cum a tradus mitropolitul Bartolomeu Anania, dupa Septuaginta. Traducerile lui Cornilescu sunt din engleza, franceza si germana, dupa biblii protestante. E de inteles sa aiba astfel de erori. In al doilea rand, cine se ocupa de traduceri sau talcuiri trebuie sa aiba o traire duhovniceasca. In acest sens Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, cel care vrea sa talcuiasca un text scripturistic trebuie sa aiba trairea celui care l-a scris. Cornilescu a fost un cleric dat afara din monahism pentru abateri, a trait in concubinaj cu printesa Ralua Calachi. Ce traire poate avea acest om ca sa putem sa ii consideram traducerile valide din punct de vedere al interpretarilor ce la face? In situatia asta e de inteles ca face confuzie intre idol si icoana.

Cum trebuie sa ne raportam la icoane?

In primul rand trebuie sa le intelegem rostul, semnificatia… cand te inchini la icoana o faci cuviincios cu evlavie si respect fata de Mantuitorul, Maica Domnului sau sfantul din icoana. Firesc, ea poate fi confectionata din diferite materiale. Mai demult icoanele se faceau pe lemn, pe diferite panze sau pe piatra. In primele veacuri de crestinism, cand crestinii refuzau sa se inchine la idolii din templele romane erau persecutati sau chiar omorati ajungand astfel, multi dintre ei la martiriu. Daca citim Vietile Sfintilor sau Proloagele gasim multe astfel de exemple din primele secole de crestinism. Fiind sub amenintari isi faceau biserici ascunse sub pamant numite catacombe. In aceste catacombe isi faceau slujbele religioase, se adunau sa se roage impreuna, iar pe pereti erau pictate sau sculptate chipul Mantuitorului sau al unor crestini martirizati. De fapt noi trebuie sa ne raportam la persoana din icoana ca la ceva ce trebuie cinstit si respectat caci acolo e Mantuitorul Hristos. Cand te inchini la icoana, dupa cum e normal, nu te inchini materiei din care e confectionata icoana, lemn sau panza sau orice material ar fi, ci Mantuitorului Iisus Hristos care este reprezentat in icoana. Daca avem o fotografie cu bunica, cand o privesc nu ma uit la hartia din care e confectionata poza ci la bunica din imagine. Tot asa ne inchinam si la icoana, nu la materialul din care e facuta, ci la chipul reprezentat. Multi dintre crestinii primelor veacuri nu stiau sa citeasca, astfel au facut desene pe peretii catacombelor cu scene biblice. Aceste desene ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite pasaje biblice. De exemplu, daca vedeau icoana cu Mantuitorul pe cruce, avand si o cununa de spini pe cap, le era mai usor sa inteleaga jertfa Mantuitorului. Daca vedeau pe Iosif mergand cu Maica Domnului calare pe un magar, puteau intelege mai usor pasajul cu fuga in Egipt si asa mai departe exemplele pot continua. Toate aceste icoane adunate la un loc formau o biblie in imagini care ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite relatari scripturistice.

Spuneati de heruvimii de la cortul marturiei.

Da. Dupa cum se mentioneaza in Pentateuh, acestia erau din aur. Puteau fi din lemn sau din panza, dar importanta e reprezentarea, acei heruvimi pe care Moise trebuia sa ii puna la cortul marturiei. Tot in Vechiul Testament vedem ca la temple se folosea si cadelnita pentru tamaiere, se aprindeau lumanari in sfesnice si altele care azi le intalnim in cultul liturgic.

Spuneati de sfintii martirizati care au murit caci refuzau sa se inchine la idoli. Crestinii ii pictau pe pereti si li se inchinau. Te poti inchina unui sfant ca si Mantuitorului?

Bineinteles ca nu poti pune un sfant la acelasi nivel cu Mantuitorul. Sfintii erau oameni indumnezeiti, adica aveau in ei duhul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Petru spune in primul capitol din a doua epistola ca Dumnezeu i-a facut omului fagaduinte de mare pret ca prin acestea omul sa se faca partas firii dumnezeiesti si sa scape de poftele lumesti stricacioase. A fi partas firii dumnezeiesti este un lucru pe care omul viciat nu il poate realiza pentru ca nu poti fi in acelasi timp si impatimit si despatimit. Firesc ca una e dumnezeirea Mantuitorului si alta e indumnezeirea omului, ca si cum una este soarele si alta e un corp luminat de soare, una e caldura soarelui si alta e caldura absorbita de corpurile strabatute de razele solare. Asa e si cu indumnezeirea omului. Omul nu poate fi asemenea lui Dumnezeu, dar poate fi partas firii dumnezeiesti, dupa cum spune si Apostolul Petru. Sfantul Atanasie cel Mare, traitor al veacului al IV –lea, spune ca Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa se poata indumnezei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu s-a facut om, a patimit, a trait ca un om pe pamant, timp in care a propovaduit intoarcerea firii omenesti la starea initiala pe care a avut-o la creatie, inainte de caderea in pacat, dandu-se pe sine ca exemplu mergand pana la jertfa. Fagaduinta despre care spune Apostolul Petru este urmarea lui Hristos de catre om, luptand cu firea omeneasca viciata si acceptand firea dumnezeiasca a lui Hristos ca mod de viata. Acesti oameni aveau o mare parte din duhul lui Dumnezeu in ei, mult mai mult decat avem noi oamenii de rand. De aceea sunt cinstiti ca si sfinti. Masura de indumnezeire nu o putem noi estima, aceasta e o chestiune care ne depaseste. Cand ne inchinam sfintilor, cinstim duhul lui Dumnezeu ce salasluieste in aceste personae care au avut o viata indumnezeita. Atat Maica Domnului, cat si sfintii mijlocesc pentru noi in fata lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura spune ca alaturi de Mantuitorul, la Judecata, vor fi si sfintii. Acesti marturisitori, care erau pictati pe catacombe au avut o viata indumnezeita. Un om viciat nu poate marturisi pe Hristos cu pretul vietii, ori il biruie vreo promisiune, ori frica sau ceva pamantesc care l-ar intoarce de la calea mantuirii prin marturisire. De aceea ei nu se lasau ademeniti nici de promisiuni si nici nu se temeau ca vor fi ucisi in cazul in care refuzau sa se inchine zeilor impusi de imparatii Romei. Aceasta nu doar in cazul imperiului Roman. Cazuri de martiraj au fost si sunt si in zilele noastre in tarile arabe. Pot fi gasite pe internet multe exemple in care unii crestini au fost batjocoriti sau chiar ucisi pentru ca nu acceptau sa se inchine lui Alah. E cunoscut deja cazul lui Evghenie din Rusia caruia i s-a taiat capul de catre musulmani pentru ca a refuzat sa dea jos de la gat o cruciulita pe care o primise de la mama sa. Din moment ce a avut puterea duhovniceasca sa renunte la viata sa pentru crezul sau, cu siguranta l-a iubit pe Hristos mai mult decat pe sine. E clar ca e un om indumnezeit si merita cinstit ca pe un sfant. Pentru trairea si modul lor de viata, Biserica ne indeamna sa ii luam pe sfinti ca model de viata. O forma a cinstirii sfintilor este si prin intermediul icoanei. Orice icoana iti adduce aminte de Dumnezeu si sfintii Sai. De aceea diavolul lupta cu orice pret sa inlature din viata omului icoana. Asta o face atat prin intermediul unor secte cat si in mod institutionalizat. Lupta cu orice chip in acest sens. Nu vedeti cu cata inversunare vor sa scoata icoanele din scoli sau alte institutii publice? Stie el de ce si cum…

Ati putea sa ne spuneti despre asemanarile si diferentele dintre icoana ortodoxa si statuietele catolice? Aceste statuiete sunt idoli?

Nu as putea spune ca sunt idoli, dar nici nu le consider canonice. Acele statuiete reprezinta pe Mantuitorul sau pe Maica Domnului. Daca ar reprezenta un zeu, pe Apollo, pe Dia, pe Zamolxis, pe Afrodita, pe Kali sau oricare alt zeu, atunci am putea spune ca sunt idoli. Ele reprezinta pe Mantuitorul, dar intr-un mod lumesc. Mi se pare ciudat sa vezi o statuieta din spate, sa vad de exemplu cum arata Iisus Hristos de la spate. Icoanele ortodoxe, indeosebi cele bizantine, reprezinta un personaj care nu e din lumea noastra, sunt mai ascetice, iar formele fetei sunt putin mai geometrizate, mai imateriale, iti transmite un duh de smerenie si umilinta. Aceasta umilinta, in sensul duhovnicesc vorbind, ne duce cu gandul la cainta. In ortodoxie cainta este la baza vietii duhovnicesti. Am vazut zilele acestea multi oameni inchinandu-se la icoana Maicii Domnului din Baytali. Cand se ridicau din fata icoanei aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca. Se rugau maicii Domnului cu smerenie si cainta fata de greselile savarsite. Maica Domnului i-a binecuvantat pentru sinceritatea si duhul lor smerit. Insusi chipul Maicii Domnului din aceasta icoana iti transmite o stare de smerenie, foarte necesara pentru omul incovoiat de grijile lumesti si dus de valul duhului lumii acesteia. Acesta este duhul ortodoxiei si icoanele autentic ortodoxe prin asta se deosebesc.

Interviu realizat de Anca Budau

ASTRADROM - Beius

Vedeti si un scurt istoric al manastirii din Baytali: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/10/scurt-istoric-al-manastirii-de.html

Scurt istoric al manastirii de calugarite din Baytali – regiunea Odesa (Ucraina)

La o distanta de 200 km., nord de Odesa, este situat pitorescul sat Baytali. Pana in ziua de azi s-au pastrat numeroase legende si istorisiri despre acele timpuri de demult cand pe aceste meleaguri, in codrii desi de pe malul raului Tiligul se afla o manastire, infiintata pe la anul 1700. In ea se nevoiau si se rugau peste 300 de calugari si frati. Erau vremuri grele. Turcii jefuiau si nimiceau tot ce se afla in calea lor. N-a scapat de soarta tragica nici faimoasa manastire din Baytali.

Acum, nu se mai pastreaza nimic din vechea manastire. A ramas insa izvorul Maicii Domnului unde, de-a lungul veacurilor, n-au contenit sa vina credinciosii in taina, sa se roage, sa capete vindecare trupeasca si mangaiere sufleteasca. In anul 2009, aici la izvor, a fost zidita si sfintita o frumoasa capela cu scaldatoare in cinstea mult patimitorilor Mucenici, Tarul Nicolae al II-lea si familia sa.

Un alt odor scump ramas din acele timpuri este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului “Odighitria” din Baytali (copie dupa icoana pictata de sf. Apostol Luca, numita “indrumatoarea”), cu o bogata si cutremuratoare istorie. Icoana, in fata careia, acum aproape 300 de ani, ardea necontenit candela rugaciunii monahilor din Baytali, a fost salvata printr-o minune dumnezeiasca  in acea noapte de cumplit macel. Icoana a fost tainuita de-a lungul vremii de catre diferiti monahi si credinciosi, pana cand vremurile au devenit prielnice pentru a fi scoasa din nou la iveala.

 Icoana s-a intors acasa la Baytali in 2005, prin bunavointa monahilor de la Manastirea “Sf. Pantelimon” din Odesa, unde fusese pastrata in ultimii ani. Dar icoana era innegrita de vreme si nu se mai desluseau decat ichii Maicii Domnului. Incercarea de restaurare cu ajutorul unui pictor a esuat, acesta n-a reusit sa faca nimic. Insa mai tarziu, dupa multe rugaciuni facute in fata ei, icoana a inceput sa se innoiasca in chip minunat. Rand pe rand, au aparut culori vii care au conturat si au refacut prin minune dumnezeiasca, infatisarea si stralucirea icoanei de odinioara, ea putand fi din nou admirata in toata frumusetea ei, fara ca vreo mana de om sa fi intervenit in aceasta sfanta lucrare. 

Multe minuni s-au petrecut si se petrec datorita acestei sfinte icoane. Foarte multe familii au dobandit copii in urma rugaciunii la icoana Maicii Domnului  din Baytali. Au avut loc tamaduiri miraculoase, inclusiv de cancer. O fata tintuita la pat de ani de zile, s-a ridicat dintr-o data in picioare dupa ce mama ei s-a rugat o noapte intreaga in fata icoanei iar in copil din Chisinau pierdut fara speranta, de peste sase luni de zile, a fost gasit imediat dupa ce s-au facut rugaciuni la icoana. Nenumarate sunt minunile pe care Maica Domnului le-a facut, prin aceasta icoana a sa, pentru cei necajiti si aflati in nevoi, iar oamenii nu inceteaza a-i multumi, inclusiv prin odoarele de pret pe care le lasa in dar la icoana.