Idei de predici ale PS Ioan Mihălțan la duminica a patra din post

 

Duminica a Patra a Sfântului și Marelui Post

Ev. Marcu IX, 17-32.

1. Este de nesuportat suferința fizică dar mai ales cea spirituală.

2. Prin aceste cuvinte ale tatălui: îl apucă, îl aruncă este ceea ce zice Mântuitorul despre “scrâșnirea dinților” din viața veșnică, oarecum prin înfățișarea exterioară ne face să înțelegem nemaipomenitele zvârcoliri ale frământărilor sufletești.

3. Puterea lui Dumnezeu peste orice putere și-n cer și pe pământ, mai ales asupra diavolilor.

4. Pe drept cuvânt se cântă: “cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostrum, Tu esti Dumnezeu care singur faci minuni”! sau “Dumnezeul nostrum în cer și pe pământ toate câte a voit a făcut”!

5. O diferență între puterea Apostolilor și a Mântuitorului.

6. O diferență între puterile noastre și ale lui Dumnezeu.

7. Mila lui Dumnezeu față de suferințele oamenilor și mai ales pentru suferințele lor în urma păcatelor.

8. Stăpânitul de patimi poate fi considerat un îndrăcit, el devine fioros, răzbunător, încruntat. Fața și mai ales ochii dovedesc această îndrăcire.

9. “O, neam necredincios” se adresează diavolilor nu oamenilor, constatând multe rele pe care le fac oamenilor zice: “până când vă voi răbda”, deci în strigăt de durere a Mântuitorului față de diavol și lucrările sale față de om.

10. “Aduceți-l la Mine” – a fi sub adăpostul puterii lui Dumnezeu e o mare binefacere.

11. Să avem convingerea fermă că diavolii se tem de Dumnezeu precum reiese din întâlnirea diavolului cu Mântuitorul.

12. Prezența diavolului chinuiește atât fizicul cât și psihicul.

13. O mare oboseală cade asupra omului când duhurile rele lucreaza asupra lui, atât fizică cât și spiritual.

14. Uneori puterea răului este de scurtă durată, alteori de lungă durată, uneori ne părăsește și apoi iară se prezintă.

15. În ceasuri grele strigarea după ajutorul lui Dumnezeu trebuie să fie mai fierbinte.

16. Condițiile pe care le pune Dumnezeu pentru mântuirea noastră uneori ne par foarte greu de îndeplinit. Nu este așa de simplu să te stăpânească puterea credinței și să o menții în decursul vieții. Folosul ei este incomparabil față de orice valori.

17. Când Mântuitorul îi vorbește tatălui despre puterea credinței el își dă seama de puținătatea acestei puteri în fața lui și aceasta duce la un adâncde umilință. Nu umilință descurajatoare, ci una plină de nădejde după cum reiese  “Cred, Doamne, ajută necredinței mele”!

18. Putera cuvintelor Mântuitorului e plină de tămăduiri. Cuvântul său e puternic și înfricoșător chiar diavolilor. Datorită acestor puteri diavolii se pierd și îl ascultă: “ieși dintr-însul” e dovada puterii lui Dumnezeu asupra diavolilor: “să nu mai intri în-trânsul” este oprirea lor în timp.

19. Ceea ce am vorbit de oboseala zvârcolirii în vârtejul patimilor e dovadă viu grăitoare a odihnei lipsind duhurile răutății, un somn liniștit asemănător cu moartea fizică.

20. Nu totdeauna dobândim această odihnă liniștitoare. Nici chiar somnul nu este totdeauna liniștitor, uneori în frământare și liniște și el uneori e tulburător.

21. Puterea lui Dumnezeu, după ce l-a ridicat din frământări, l-a liniștit, l-a odihnit. Mâna lui Dumnezeu i-a alinat zdrobirile.

22. Avem multe întrebări ca oameni prin acest: de ce? Adresate lui Dumnezeu și oamenilor. Acest de ce? – va rămânea poate o mare taină pe cărările vieții.

23. Nici chiar prin rugăciune și post nu o înțelegem uneori. Neînfrânarea cu siguranță duce la tulburări ale stăpânirii duhurilor diavolești.

24. Postul trebuie înțeles ca înfrânare a tuturor pornirilor nu a câtorva și-n toată una vreme.

25. În privința rugăciunii nu orice fel de rugăciune folosește, ci asemenea rugăciunii Mântuitorului din Ghetsimani - “cu sudori de sânge”. Este semnificativ faptul că la vecernie se cântă “Doamne strigat-am” sau “dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne”.

26. Cunoștea Mântuitorul foarte bine ființa omenească, de aceea nu-i credea ce zic, pentru că cunoștea lăuntrul lor. Cunoștea firea schimbătoare a oamenilor.

27. Preocuparea principal a Mântuitorului era aceasta (vers.31) nu ce zic sau știu oamenii, preocuparea de marea jertfă pentru noi, preocupat de învierea Sa pentru noi, evenimente foarte principale față de mărunțișurile oamenilor.

28. Să luăm aminte dacă vrem să înviem scăpând de moartea păcatelor ca și omul din Sfânta Evanghelie trebuie să depunem nu puține jertfe spirituale. Amin.

(Text preluat din “Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor și sărbătorilor de peste an”, de PS dr. Ioan Mihălțan, ed. Episcopiei Oradiei, 1999, pag. 183.)