Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan al Oradiei la duminicile si sărbătorile de peste an

Duminica Floriilor.

 Ev. Ioan XII, 1-18.

1.Pentru Mântuitorul comuniunea frăţească şi prietenia are o mare valoare.

2.Întotdeauna la Mântuitorul primează iubirea. Dragostea a fost cea care l-a dus să-l învieze din morţi.

3.Tot dragostea L-a mânat să facă cină în casa lui Lazăr. Nu era vorba de o desfătare numai cu mâncări, ci şi trăiri înalte duhovniceşti, recunoştinţe sincere ca şi obrazul Mariei care-I spală picioarele şi Le şterge cu părul capului ei.

4.În Evanghelie ar fi vorba de două Marii: păcătoasa din casa lui Simon Petru şi Maria sora lui Lazăr. S-ar părea atitudinile asemănătoare, dar se deosebesc ca personae.

5.Pentru oamenii duhovniceşti valorile spirituale primează peste cele materiale.

6.Înfăţişările exterioare trădează de multe ori cele din lăuntru, lipsă de sinceritate.

7.Atitudinea lui Iuda pare dinafară nobleţe sufletească, stăpânit de simţăminte mici legate de lucruri materiale, nu de cele înalte şi sfinte cum se părea. De fapt însăşi Evanghelia arată această diferenţă dintre iubirea lui faţă de săraci şi iubirea lui faţă de bani.

8.Atitudinea înţeleaptă a Mântuitorului chiar şi faţă de Iuda dovedeşte pedagogia sfântă cu care ştia să mustre. Toată buna înţelegere faţă de oricine.

9.De foarte multe ori noi oamenii suntem mişcaţi mai mult din curiozităţi de a vedea săvârşind minuni decât alte simţăminte mult mai presus decât orice minune.

10.Ne mirăm de lucruri care nu-s de mirare şi nu ne mirăm de lucruri care sunt vrednice de mirare.

11.Spre exemplu: ura este o realitate grozavă „ o minune rea”, „o minune primejdioasă” ce merge până la distrugerea omului. Acest fapt trebuie să ne mire că au fost în stare să ucidă un om care nu avea nici o vină.

12.Orbiţi de ură nu se bucură de binefacerile unui om.

13.Puterea credinţei despre care se vorbeşte nu este autentică atunci când numai că ai văzut o minune crezi. Adevărata putere a credinţei este o tărie duhovnicească ce nu se reduce doar la simple convingeri ocazionale. Astfel de credinţă nu este adâncă şi nu durează precum s-a dovedit a doua zi: ei care au crezut în Iisus cereau să-l omoare.

14.Este o mare taină a fiinţei omeneşti această nestatorinicie pe cărările vieţii. Este o mare plinire statornicia în lucru bun.

15.Intrarea în Ierusalim şi răstignirea sunt concludente în această privinţă. La o distanţă de timp aşa scurtă, atitudine aşa diferenţiată. De la „Osana!” la „Răstigneşte-l!”

16.De multe ori aceste diferenţieri se întâmplă în aceeaşi zi spre marea frământare  şi nefericire a fiinţei noastre.

17.Desigur statornicia şi lucrul bun cer adevărate eroisme spirituale.

18.Lucrurile sfinte, duhovniceşti se înţeleg foarte rău. Chiar în preajma Mântuitorului fiind, trăind lângă El, înţelesurile Lui erau greu de înţeles pentru ei. Fapt ce se întâmplă şi astăzi. Adevărurile sfinte se înţeleg greu de noi oamenii fiind prea încătuşaţi în unele cugetări izvorâte din patimile noastre.

19.Istoria ne stă mărturie cât de greu s-au înţeles adevărurile despre Dumnezeu, Maica Domnului, Icoane, Sfinţi, Biserică. Au fost necesare atâtea sinoade, atâta har pentru stabilirea învăţăturii Bisericii. Unii şi-au dat viaţa pentru adevăr şi au suferit. Ne gândim la Sf. Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians, Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama.

20.Psihologia mulţimii e foarte interesantă, cum reiese din carte lui Emile Zola –„Psihologia mulţimilor”-, cum reiese din afirmaţia lui Luther „blestemate sunt mulţimile, mai bine le lăsăm papei”, cum reiese  din evenimentul de faţă: după „Osana!” aceleaşi mulţimi strigau „Răstigneşte-l!”.

21.Pentru o întărire în dreapta credinţă, pentru o statornicire în adevăr nu este de ajuns nici chiar o minune. Exemplul Sf. Apostoli şi mai ales al Sf. Petru. Este cu adevărat o minune statornicirea pe a binelui cărare după exemplul Sf. Părinţi şi martiri ai Bisericii.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, Episcopul Oradiei „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea, 1999, p.191-194)