“Schitul” privat al preotului Emanuel Oros cade sub incidenta grava a canoanelor bisericesti. Episcopia de Maramures si Satu Mare este pusa in fata unei situatii fara precedent.

Cazul lacasului monahal privat de la Prilog Vii, judetul Satu Mare, este considerat de catre conducerea Bisericii Ortodoxe un act de indisciplina a preotilor care slujesc acolo, dar si a “laicilor” care sunt proprietari in acte. Vietuitorii acelui “schit” intra sub incidenta canoanelor Bisericii Ortodoxe care condamna complicitatea acestora. Randuielile bisericesti sanctioneaza altarele construite fara acordul episcopului locului recunoscut canonic de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe. Situatia de la Prilog Vii este fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane. La Prilog Vii altarele clandestine au fost ridicate tocmai de catre membrii ai BOR (laici si clerici). Preotul Emanuel Oros sustine ca e victima unor atacuri nejustificate si indiferent ce ar fi "voi ramane in picioare". 

In urma cu peste sapte ani, preotul Emanuel Oros de la parohia Mesteacan, impreuna cu cateva fete, a inceput ridicarea unui lacas de rugaciune. Ulterior acolo si-au gasit adapost si cativa baieti care muncesc si se roaga imitand viata de manastire. Povatuitorul duhovnicesc al acestora este preotul de mir Emanuel. Stareta acestui “schit” privat este tocmai proprietara in acte, Maria, o ucenica fidela si foarte apropiata a preotului Emanuel. Ea nu e calugarita si nici nu a stat intr-o manastire, astfel experienta sa in ce priveste viata monahala este pusa sub semnul indoielilor.

Pentru a nu fi in neranduiala canonica, parintele Iustin Parvu i-a propus Mariei sa intre intr-o manastire recunoscuta de Biserica Ortodoxa oferindu-i posibilitatea de a intra in obstea manastirii de maici de la Petru Voda – Paltin. Ea a refuzat, facandu-si propriul “schit” impreuna cu preotul de mir Emanuel Oros de la Mesteacan. Din spusele unor fosti vietuitori si a unor persoane care au trecut pragul acelui “schit” aflam ca toata administratia si randuiala celor de acolo o gestioneaza preotul Emanuel, iar deciziile le ia impreuna cu “stareta” Maria.

“Mi se pare ilogic ca o mireanca fara experienta vietii monahale sa fie stareta unui asezamant unde se traieste ca intr-o manastire” spune un monah care a calcat pragul acelui asezamant.

“Ei se ghideaza dupa cartile parintilor rusi, dar in multe situatii le pun gresit in practica. In prim plan se pune ascultarea fata de duhovnicul Emanuel, fac slujbele ca intr-o manastire, muncesc pe rupte. Cand stateam acolo nu aveam timp sa imi fac canonul. Mereu aveam de lucru. Daca nu eram la bucatarie mergeam la gradina sau la altceva in functie de ce ne dadea parintele sa facem. Trebuia sa facem ascultare intocmai...” spune o fata care a plecat din acest “schit” in urma cu cativa ani. Aflam de la alti fosti vietuitori ca acolo s-au oficiat Liturghii si tunderi in schima monahala fara acordul ierarhului locului.

           

            Surse din cadrul conducerii Episcopiei Ortodoxe de Maramures si Satu Mare ne informeaza ca pana in prezent nu exista nici o cerere depusa in care sa se solicite infiintarea unui lacas religios ortodox corespunzator locatiei unde functioneaza “schitul” privat al preotului Emanuel si al Mariei. Pana in prezent, nici Maria si nici preotul Emanuel Oros, nu au cerut aprobarea conducerii Bisericii Ortodoxe pentru infiintarea acelui “schit” desi ambii sunt membrii ai Bisericii Ortodoxe Romane. In acel “schit” functioneaza trei altare in care s-au oficiat slujbe religioase. De asemenea acolo au vietuit monahi sau monahii care, pentru abateri disciplinare, au fost exclusi din monahism sau au avut circulara sa nu fie primiti in alte manastiri pana  nu isi rezolva problemele in manastirile de unde au plecat. Unii dintre acestia fiind plecati din manastirile de care apartineau fara binecuvantare din partea steretului/staretei.

Prezentam cateva aspecte canonice care sunt prevazute de catre Sfintii Parinti, de la Sinoadele Ecumenice si locale, pentru cazul de fata. Aceste canoane nu se refera doar la preoti, ci si la credinciosii laici, adica la vietuitorii de acolo. Ele prevad ca toate altarele ce se construiesc sa fie cu acordul ierarhului locului si sa fie in proprietatea Bisericii. Neascultarea si razvratirea poate duce pana la rupere de ierarhia bisericeasca ceea ce este schisma fata de Biserica. Ce spun canoanele:

Canonul Apostolic 31 (anul 50), spune: “Daca vreun presbiter, desconsiderand pe propriul sau episcop, ar face adunare osebita (separata) si ar pune (aseza) alt altar, nevadindu-l cu nimic vrednic de osanda pe episcopul sau in privinta dreptei credinte si a dreptatii, acela sa se cateriseasca ca iubitor de stapanire, caci este tiran (uzurpator). De asemenea si ceilalti clerici, si (anume) cati se vor adauga (atasa) lui, iar laicii sa se afuriseasca. Dar acestea sa se faca numai dupa una si a doua si a treia staruinta (poftire la ordine) din partea episcopului.”

            Ridicarea de altare clandestine sunt rodul nesupunerii canonice a clericilor sau laicilor care le construiesc. Aceasta nesupunere poate duce pana la ruperea de ierarhia bisericeasca. Pana in prezent nici unul dintre cei doi episcopi de la Maramures si Satu Mare nu au pentru ce sa fie inviunuiti in ce priveste dogmele si canoanele bisericesti. Motivul pentru care parohul din satul Mesteacan a ridicat trei altare clandestine la Prilog Vii nu este justificat din punct de vedere canonic. Distanta de la Mesteacan pana la lacasul necanonic este destul de mare. Dorinta de stapanire vine din dorinta de slava lumeasca. Aceasta neputinta omeneasca este intalnita la unii clerici care incearca sa atraga mereu simpatizanti si adepti. Unii ajungand intr-acolo incat isi fac propriile altare personale iesind de sub ascultarea ierarhilor randuiti de sinoade, sau facandu-si propriile grupari. Sfintii Apostoli, in canonul de fata, ii considera pe acestia ca fiind uzurpatori ai Bisericii deoarece fac dezbinare si tulburare intre credinciosi. Asemenea lor sunt si cei care ii urmeaza, ii sustin si ii insotesc in astfel de fapte. Sfintii Apostoli poruncesc prin acest canon sa se dea fiecarui preot indisciplinat, si celor implicati cu el, posibilitatea de indreptare.

Canonul 31 al Sinoadelor Ecumenice V-VI «Trulan» (anii 691 - 692), spune: “Oranduim ca, clericii care liturghisesc sau boteaza in paraclise, care se gasesc inauntru caselor, sa faca aceasta, cu invoirea episcopului din locul acela, asa ca (incat), daca vreun cleric nu va pazi acest lucru in felul acesta (asa), sa se cateriseasca.”

            Arhidiaconul dr. Ioan N. Floca, de professor de drept canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Andrei Saguna” din Sibiu spune ca paraclisele se folosesc in cazuri speciale: azile, sanatorii, asezaminte de asistenta sociala etc. Acestea trebuie sa fie cu aprobarea Bisericii si orice slujba se savarseste in ele trebuie sa fie cu incuviintarea episcopului locului sau a persoanei desemnate de catre acesta. In cazul de fata, cele trei paraclise (de la schitul privat), nu au acordul de constructie si functionare al episcopului de Satu Mare si Maramures, iar preotul Emanuel Oros nu a fost investit de catre nici un ierarh sa administreze sau sa oficieze vreo slujba religioasa in unul dintre acestea.

Canonul 6 al Sinodului Gangra (anul 340), spune: “Daca cineva ar savarsi slujbele cele bisericesti intentionat, impotriva Bisericii, defaimand Biserica, si ar voi sa lucreze cele ale Bisericii, nefiind impreuna cu prezbiterul, impotriva socotintei episcopului, sa fie anatema.” 

Cei care ignora invataturile Sfintilor Parinti exprimate in canoane sunt considerati ca defaimatori ai Bisericii, fiind chiar impotriva hotararilor bisericesti pe care le desconsidera. Slujbele savarsite in cele trei paraclise necanonice, neavand acordul ierarhului randuit de Sfantul Sinod, sunt considerate ca fiind oficiate in mod voit de catre participanti (preoti si laici), cu atat mai mult ca se fac in ascuns. Acestea ar fi trebuit sa se oficieze cu acordul ierarhului sau a unui preot desemnat de acesta. Toate slujbele oficiate acolo sunt impotriva socotintei episcopului.

Canonul 5 al Sinodului din Antiohia (anul 341), spune: “Daca vreun presbiter, ori diacon, defaimand pe episcopul sau s-a despartit pe sine de Biserica, si a facut adunare osebita si a ridicat altar, si chemandu-l episcopul nu s-ar supune, nici nu ar voi sa i se plece, nici sa-l asculte, fiind chemat intaia si a doua oara, acela desavarsit sa se cateriseasca, si nicidecum sa nu mai dobandeasca serviciul, nici sa mai poata primi cinstea sa. Iar de a starui in a tulbura si razvrati Biserica, acela prin stapanirea externa sa se pedepseasca ca un tulburator.”

            Despartirea de ierarh este si despartire de Biserica, conform invataturilor Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe. In cazul “schitului” privat cu trei altare (in fiecare paraclis cate un altar) de la Prilog Vii, mentionam ca nici un preot din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane nu avea dreptul sa slujeasca in oricare dintre acele altare deoarece sunt necanonice. Preotul Emanuel este imputernicit de ierarhul sau sa slujeasca doar la biserica din satul Mesteacan si in altarele canonice, nu si in cele de la “schit”. Existenta acestor altare a fost tainuta de catre preotul Emanuel si vietuitorii acelui “schit de la Padure” – cum il numeau cei ce locuiau acolo. Nici episcopul locului, nici protopopul din Oas care administreaza canonic acea regiune, nu stiau de existenta acelor trei paraclise necanonice. Cand protopopul si-a anuntat vizita la acel loc, preotul Emanuel i-a prezentat altceva decat ce era in realitate. Preotul Emanuel inca e in functie chiar daca a fost suspendat de la slujire pentru un an datorita unor alte abateri. Profesorul Ioan N. Floca mentioneaza ca acest canon prevede somatia si avertismentului delicventului razvratit, iar in cazul neascultarii poate fi supus caterisirii. Singura autoritatea bisericeasca ii poate judeca pe preotii care inca sunt in functie, iar dupa caterisire, in cazuri de exceptie, fostul preot poate fi judecat de catre institutiile civile, in calitate de laic.

Canonul 10 al Sinodului de la Cartagina (anul 419), spune: “Episcopul Alipiu, reprezentantul provinciei Numidia zise: «Oare sa nu se hotareasca si aceea ca daca vreun prezbiter, osandindu-se cumva de catre episcopul sau propriu, indemnat fiind de trufie si de mandrie, ar socoti ca trebuie sa aduca separat lui Dumnezeu cele sfinte, ori alt altar ar socoti sa ridice impotriva credintei si oranduielii bisericesti, unul ca acela sa nu scape nepedepsit». Valentiu, episcopul celui dintai scaun din provincia Numidiei zise: «Cele propuse de fratele nostru Alipiu sunt necesarmente in conglasuire cu credinta si randuiala bisericeasca; astfel spuneti ce se pare dragostei voastre?»”

            Acest canon avertizeaza si interzice ca un preot care a fost pedepsit pentru o fapta necanonica, fiind indemnat de viciul mandriei sau al trufiei (al slavei desarte), sa isi faca propriul sau altar. Parintele Emanuel spune ca nu va parasi Biserica si nu va trece la un alt cult. In cazul “schitului” privat de la Prilog Vii nu se pune problema ridicarii impotriva credintei, a dogmelor, cel putin pana in prezent, ci doar impotriva randuielilor bisericesti, ceea ce duce la razvratire si neascultare finalizand prin haos si tulburare in randul enoriasilor, ceea ce nu e cazul.

Canonul 49 de la Sinodul V Ecumenic se pronunta impotriva secularizarii. Aici se aminteste ca manastirile nu pot fi proprietatea unei persoane fizice sau a unui alt posesor decat a Bisericii: “Innoind si acest sfant canon, oranduim ca manastirile, odata sfintite (consacrate) cu invoirea episcopului sa ramana pentru totdeauna manastiri, si bunurile (lucrurile, averile), care atarna (tin), de ele (le aprtin lor), sa se pastreze (pe seama) manastirii si sa nu se mai poata face acelea locasuri lumesti, nici sa se dea acestea de catre cineva, oamenilor (barbatilor) lumesti (mireni), ci chiar daca s-a si intamplat acest lucru pana acum, oranduim ca in nici un chip sa nu aiba tarie (sa nu se tie). Iar cei ce s-ar apuca (incumeta), de la canonul (oranduirea), de fata (inainte) sa-l faca, sa fie supusi cercetarilor (pedepselor) celor din canoane (prevazute in canoane).”

Surse din Satu Mare ne informeaza ca exista o inregistrare video prin care preotul Emanuel Oros isi justifica ridicarea schitului necanonic de la Prilog Vii. In acea filmare parintele Iustin Parvu l-ar fi sfatuit sa ctitoreasca un lacas pentru vremuri de prigoana, un adapost. Filmarea ar fi fost facuta in chilia duhovnicului de la Petru Voda si acolo ar aparea si cuviosul Gherontie impreuna cu cateva personane necunoscute. Inregistrarea circula doar in cerc restrans si nimeni, dintre cei care o detin, nu doreste sa o arate persoanelor care nu fac parte din grupul apropiat al preotului Emanuel Oros. Cei care au vazut filmarea spun ca parintele Iustin Parvu nu spune nicaieri ca aceste domenii private sa se faca fara acordul episcopului locului sau incalcandu-se conditiile canonice.

Ar fi interesant de vazut acea filmare pentru a o dezbate impreuna cu apropiati ai parintelui Iustin Parvu pentru ca nu cumva cuvintele marelui duhovnic sa fie interpretate in mod gresit de catre apropiatii preotului Emanuel, cu scop justificativ. Din discutiile purtate cu parintele Hariton Negrea, succesorul parintelui Iustin Parvu la staretia manastirii, dar si cu alti vietuitori ai manastirii Petru Voda, aflam ca parintele Iustin primea multa lume in chilia sfintiei sale si nu era deranjat cand era filmat. Daca aceasta inregistrare a fost facuta cu un scop anume, nu poate sti nimeni, decat cei care o folosesc. Cert este ca a fost prezentata in mediile apropiatilor preotului Emanuel inducandu-se idea unei apropieri intre parintele Iustin si acesta. Monahul Teodot spune ca, in ultima perioada a vietii sale, parintele Iustin Parvu nu l-a mai primit pe preotul Emanuel la chilia sa. Afirmatiile monahului Teodot au fost confirmate si de alti vietuitori ai manastirii Petru Voda si cativa apropiati ai parintelui Iustin.

Referitor la justificarile parintelui Emanuel Oros, parintele Eftimie Mitra, spune: “Mi se pare necuviincios sa se foloseasca cineva de numele unui duhovnic pentru a-si justifica anumite lucruri, cu atat mai mult ca acestea sunt in neconcordanta cu invatatura Bisericii. Cu binecuvantarea parintelui Iustin s-au construit mai multe biserici sau manastiri, la Poarta Alba, la Aiud, la Rapa Robilor, in Moldova si in alte parti ale tarii. Toate acestea s-au facut cu acordul ierarhului canonic. Nu cred ca parintele Iustin a spus cuiva sa construiasca un schit fara acordul episcopului locului. Cand am mers la Huta in anul 2001, mi-a spus ca prima conditie care trebuie indeplinita e sa fie de accord episcopul Ioan Mihaltan. Atunci locul de la Huta era sub jurisdictia canonica a PS Ioan de la Oradea. Dupa ce am primit binecuvantarea episcopului Ioan, am inceput ridicarea acelui schit. M-ar mira ca altcuiva sa ii fi spus altfel. Cand era vorba de construit altare, parintele Iustin nu sfatuia pe nimeni sa evite ierarhul locului, ci chiar ne indemna sa respectam randuielile canonice. Parintele ii indemna pe preoti sa faca comunitati crestine in jurul carora sa se poata vietui crestineste fara influente viciate din mediul infectat duhovniceste, iar pe monahi ii indemna la marturisire si jertfelnicie. Nu cred sa fi spus cuiva ca, acele comunitati, sa fie facute incalcand canoanele. Lucrurile nu sunt grave, deocamdata. Parintele Emanuel are sansa sa isi indrepte lucrurile. Cred ca daca se va smeri si se va supune randuielilor canonice si va asculta de ierarhul locului va fi iertat si va scapa cu o pedeapsa care sa nu-i afecteze preotia. Nu e cazul sa renunti la preotie pentru niste ambitii. Daca episcopii de la Maramures si Satu Mare ar fi eretici sau apostati i-as fi inteles gestul, chiar i-as fi fost alaturi, dar tinand seama ca cei doi ierarhi de acolo nu au abateri de la dreapta credinta, ci chiar sunt pe linie canonica nu vad nici un motiv sa nu se supuna…”

Presupunem ca intr-adevar parintele Iustin i-ar fi spus preotului Emanuel sa ridice acel lacas, fara acordul ierarhului locului, ceea ce nu credem nici noi. Ne punem intrebarea daca parintele Emanuel stia care sunt procedurile canonice in ce priveste ridicarea si slujirea in anumite altare?

 In jurul subiectului este foarte des intalnit numele lui Gherontie – George Aldea, caruia multi credinciosi din zona ii spun “cuviosul”. O parte dintre cei care il cunosc, dupa ce au aflat de implicatiile sale in acest caz, isi pun semene de indoiala asupra “sfinteniei” acestuia. Suspiciuni sunt puse si asupra preotului Serafim Badila de la manastirea Casiel, din subjurisdictia arhiepiscopiei Clujului, care sustine functionarea schitului necanonic de la Prilog Vii. Mai multe persoane care au mers la manastirea Casiel in ultima perioada ne spun ca parintele Serafim a indrumat credinciosii sa-l sustina pe preotul Emanuel Oros, iar saptamana trecuta a indrumat o fosta vietuitoare a “schitului” privat sa se intoarca acolo.

Asupra acestor aspecte vom reveni.

Cateva aspecte despre "sfintenia" sau inselarea vietuitorilor "schitului" privat de la Prilog Vii:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/12/schitul-privat-al-preotului-emanuel_19.html

Jocuri de culise si propaganda stilista la "schitul" de la Prilog-Vii:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/01/filostilism-si-jocuri-de-culise.html

Din "minunile" de la Prilog Vii:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/01/din-minunile-de-la-schitul-din-padure_25.html

Somatie din partea Episcopiei de Maramures si Satu Mare:
 http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/01/schitul-privat-de-la-prilog-vii-este.html

Despre scrisoarea fratelui preotului Emanuel Oros si atitudinea sa fata de conducerea Bisericii Ortodoxe:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/12/nevinovatii-si-victimele-incidentului.html