Transcrierea conferintei de la Roman a monahilor athoniti nepomenitori.

    Publicăm şi transcrierea conferinţei despre sinodul din Creta (partea de întrebări şi răspunsuri), susţinută de către monahii athoriţi nepomenitori, la Roman, jud. Neamţ, în data de 13 octombrie 2016. Textul a fost transcris cu ajutorul unor colaboratori, sub purtarea de grijă a părintelui Serafim Raicea. Va fi tipărit într-o carte, împreună cu toate conferinţele ţinute de monahii athoniţi, invitaţi să conferenţieze în România.

   Transcrierea integrală a părţii de întrebări şi răspunsuri, se gaşeşte mai jos:

Varianta video poate fi gasita pe Youtube.

(Înregistrarea începe mai tărziu fără să consemneze începutul. Lipseşte aproximativ un minut. Partea de întrebări a început cu atacuri la adresa invitaţilor venite din partea unui grup de preoţi care se aflau în sală)

Pr. Efrem:

…în realitate aceștia sunt veniți în nume propriu, fără înștiințarea, sau încuviințarea mănăstirilor din care fac parte. Despre noi e vorba... Starețul Schitului Prodromul a confirmat faptul că cei doi monahi aparținători români, Efrem și Nicodim, nu au niciun mandat de a exprima poziția Schitului în legătură cu „Sfântul și Marele Sinod”, al BOR, cu atât mai puțin a Sfântului Munte. Aceștia nu au binecuvântarea de a susține conferințe, au plecat din mănăstire la propria inițiativă, motivând medical decizia. Ne oprim aici să vă spunem că am avut binecuvântare din Schit, cel puțin noi doi, eu și cu părintele Nicodim, atât a părintelui Iulian, duhovnicul nostru, cât și a părintelui stareț. Mai mult decât atât, vă fac așa, o mărturisire…

Din public:

Arătați binecuvântarea!

Pr. Efrem:

Nu o avem scrisă pentru că nu am crezut că este necesară.

Din public:

Ba este chiar necesară. În România, în Biserica Ortodoxă este necesară!

Pr. Efrem:

Nu suntem într-un spațiu bisericesc...

Din public:

Suntem noi în spațiul bisericesc...

Organizatorul:

Rog pe toată lumea să păstrăm o atmosferă decentă.

Părinți, frați (adresându-se sălii), explicați-ne care este autoritatea cu care cereți această binecuvântare și vă rog pe ceilalți, respectați haina preoțească și respectați această conferință. Vă rog foarte mult!

Pr. Sava:

Aș dori să fac o intervenție. Aici am venit cu dragoste, pentru ca ne-ați invitat. Am avut de spus adevărul, să informăm poporul, așa cum am considerat de cuviință să ne facem datoria ca părinți aghioriți și aș dori să vă rog pe dumneavoastră, pe toți, să nu existe tensiune. Toate se vor spune în cuvinte. Nu avem de despărțit nimic, nu trebuie să devenim fanatici, dar v-a trebui să avem discuții, să putem să ne sprijinim cuvântul pe care-l vom spune, pentru că adevărul nu poate să fie ascuns, cel mai bun mod este să avem un dialog, să păstrăm discuția calm, ca să ne simțim și noi bine.

Pr. Efrem:

Deci, încercasem să vă spun că i-am și spus părintelui stareț când am plecat de acasă că n-aș vrea să fac astfel de intervenții, iar după aceea părintele, știu eu, la anumite presiuni, să-și retragă binecuvântarea care mi-a dat-o pe drum pentru așa ceva. Discuția chiar a fost pe ultimii pași la plecarea mea din schit. Pentru că într-adevăr, vă mărturisesc, că eu am venit în România cu mult timp mai înainte și pe probleme medicale și s-au suprapus. Părintele stareț mi-a spus: „Nu, niciodată nu îmi voi retrage binecuvântarea.” Deci, aceasta mi-a spus părintele stareț Atanasie cu cuvintele lui și, cu siguranță, așa va fi. Deci, eu aș vrea să văd o dovadă scrisă a celor care spun că nu am binecuvântare. Aș vrea să văd din partea părintelui stareț, să ne aducă cei ce spun că au cuvântul părintelui stareț, să ne aducă dovada lor scrisă.

Despre părintele Sava Lavriotul, grec, este un monah scos din consiliul de conducere al Mănăstirii Marea Lavră și din obște, aflându-se în perioadă de penitență la un schit din insula Creta. Nici acest monah nu are vreun mandat de reprezentare a punctelor de vedere ale Sfântului Munte sau a Marii Lavre, deciziile și comunicatele Sfintei Chinotite fiind singurul mod prin care Sfântul Munte își exprimă pozițiile oficiale.

Pr. Sava:

Inițial nu m-au înlăturat din mănăstire dar m-au scos din consiliul stăreției în mod ilegal, pentru că nu-l pomenesc pe patriarh la Sfânta Liturghie. Aici sunt minciuni care se spun în aceste texte. Pur și simplu am spus că merg în Creta pentru că tatăl meu are o problemă și luasem binecuvântare oficială de la Mănăstire să plec. Dar aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre binecuvântarea despre care vorbesc unii. Să vă spunem de unde am luat binecuvântarea. În primul rând am luat binecuvântare de la părinții din Sfântul Munte care au sfințenie și mărturisire, precum este părintele Gavriil de la Mănăstirea Cutlumuș, părintele Ilarion și toți cei care au semnat că nu vor urma acest drum al ereziei. Am primit binecuvântare și de la Sfânta Chinotită a Sfântului Munte, pentru că ea însăși a declarat când a scris scrisoarea către patriarh despre Sinod și nu erau de acord cu Sinodul. Tradiția bisericească se exprimă de foarte multe ori, chiar prin persoane izolate, sau sinoade de ierarhi, sau prin poporul credincios. Deci, Sfânta Chinonită ne permite să avem opinia noastră personală, ca și în 1971 pe 13 noiembrie, într-o Sinaxă dublă, lasă la latitudinea judecății fiecărui monah dacă vom proceda la întreruperea pomenirii numelui patriarhului la slujbă. Dar am luat binecuvântare și de la unii care sunt mult superiori acestora. Sfântul Maxim Mărturisitorul de la cine a luat binecuvântare atunci când a fost împotriva a patru patriarhi? Sfântul Grigorie Palama de la cine a luat binecuvântare să fie împotriva patriarhului Calecas? Sfântul Marcul Evghenicul de la cine a luat binecuvântare să nu fie de acord cu toți ceilalți episcopi? De la Același, de la care au luat aceștia binecuvântarea, am luat-o și noi. De la Sfântul Teodor Studitul, care a spus că lucrarea monahului este să-și apere credința când aceasta este în pericol. De la Sfântul Nicodim Aghioritul am luat binecuvântarea, care spune că atunci când episcopii tac, cuvântul îl au monahii. De la consensul patristic care spune că monahii trebuie să fie în prima linie și să arate exemplu și lumină poporului. Și chiar de la Însuși Întemeietorul Bisericii noastre, Domnul nostru Iisus Hristos, care ne spune: „Oricine Mă mărturisește înaintea oamenilor”... și nu în spatele cortinei. Mărturisirea se referă la dreptul nostru, al tuturor. Măcar de am fi avut episcopi, și cred ca o să iasă episcopi, să mărturisească și să facă ceea ce facem noi. Noi, credeți-ne, vom fi în chiliile noastre și ne vom ruga și îi vom sprijini. Acum, când credința este în pericol și frații mă invită, pentru că nu am venit de unul singur, să ne întărim unul pe celălalt, o să respingem (invitația)? Vom mărturisi cu orice preț și suntem foarte fericiți că ne dați posibilitatea să vorbim și să mărturisim credința noastră în Hristos.

Însă, aș vrea să întreb și eu ceva: episcopii care au mers în Creta de unde au luat binecuvântare ca să voteze aceste lucruri? Iubitul nostru patriarh Bartolomeu, de unde a luat binecuvântare să creadă și să predice că Coranul este egal cu Sfânta Scriptură și sfânt ca și aceasta? Că musulmanii pot să meargă în Rai, precum creștinii. De unde a luat binecuvântare să creadă și să predice că multe din poruncile lui Dumnezeu sunt temporare și să numească binecuvântată Sinagoga evreilor, acolo unde se spun blasfemii la adresa Mântuitorului și a Maicii Domnului cu cele mai urâte și mai rele cuvinte și să spună că avem același Dumnezeu? Nu cunoaște că Hristos al nostru în Evanghelie spune că cine nu îl acceptă pe Fiul, nu îl acceptă nici pe Tatăl? De unde a luat binecuvântare să spună că toate religiile sunt căi de mântuire? De unde a luat binecuvântare să abroge sfintele canoane? De unde a luat binecuvântare să predice și să spună că fiecare adoră un dumnezeu după preferința lui și că trebuie să fim pașnici între noi și că există iubire între cele trei mari religii? De unde a primit el binecuvântare să creadă și să predice că papistașii au Har de la Dumnezeu și că au o biserică canonică? De unde ia el binecuvântare și se roagă laolaltă cu ereticii? Aș putea să vă spun multe, mult timp să vă vorbesc. Aceste lucruri, dacă nu le-ar face, care înseamnă negarea credinței noastre, noi nu am vorbi acum despre aceasta.

(În timp ce invitatul spunea acestea, preoţii care la început au întrebat despre binecuvântarea cu care monahii aghioriţi au venit în România, au părăsit sala)

Organizator:

Părinte, cred că răspunsul a mulțumit pe cei pe care doreați să îi satisfaceți cu răspunsul. Le mulțumim pentru atenția acordată până acum și vă rog să continuăm cu întrebările.

Pr. Sava:

Cine vrea rămâne, cine nu, poate pleca. Poate deranjează pe cineva Crucea, sau Adevărul lui Hristos. Trăim în epoca în care trebuie să luăm atitudine. Sau cu Hristos, sau cu Antihrist.

Pr. Efrem:

Da, trecem mai departe, să încheiem cu acest anunț care am înțeles că o să vă fie citit duminică în fiecare biserică din Patriarhia Română. Nu știu dacă doar din România, s-ar putea și din afara României. Deci, continuă anunțul cu monahul Flavian, care nu este aici de față...

Organizatorul:

Măcar dacă v-ar fi fost citite în Biserică declarațiile de la Creta și să vă fi fost explicate așa cum v-a fost explicat acest comunicat.

Pr. Efrem:

Sinodul al VI-lea ecumenic interzice episcopului să propovăduiască în altă eparhie fără binecuvântare. Dacă nici episcopii nu pot propovădui în eparhii străine, cu atât mai mult se aplică această prevedere clericilor și monahilor care nimic nu au voie să facă fără învoirea episcopului.

Pr. Sava:

Sunt invocate canoane numai ca să fie apărate drepturile lor episcopale. Despre toate cele pe care vi le-am citit mai înainte, există canoane care condamnă episcopul, care le spune și le face, să fie caterisit. De ce nu le spun pentru episcopii care încalcă canoanele și fac toate acestea? În primul rând ar fi trebuit ca episcopii să fie caterisiți, cei care fac rugăciuni laolaltă cu ereticii. Dar pentru ei nu sunt valabile canoanele, numai pentru noi. Dar, iarăși, nu e vorba numai de un caz simplu, aici e vorba despre o predică a ereziei! Episcopii din România și din Grecia, în mare majoritate, sunt de acord cu Sinodul. Sfinții spun ca pe teme de credință trebuie să vorbim! În special monahii. Dacă ar fi fost o altă împrejurare, nu am fi vorbit. Nici nu am fi venit să vă ținem predică aici pe diferite teme duhovnicești. Pentru că, într-adevăr, trebuie să primești binecuvântare de la episcop. Noi, însă, am întrerupt comuniunea cu episcopul. Ce binecuvântare să luăm de la el? Și ce să le spunem, că ei predică în mod eretic!? Este o problemă de credință și în teme de credință (când nu este propovăduită dreapta credință), nu facem ascultare. Dacă noi am fi propovăduit altceva, am fi predicat o concepție greșită, sau dacă am fi făcut ceva împotriva Bisericii, să ne pedepsească. Dar, ar trebui să ne laude pentru ceea ce facem. Nu că o vrem, dar așa se prezintă situația, așa stau lucrurile.

Pr. Efrem:

Aș vrea și eu să vă completez ceva. Sunt de mai mulți ani oficial al Schitului, cu problemele economice ale mânăstirii. Vă rog să căutati și să vedeți dacă găsiți măcar o fotografie cu mine pe internet. Nu am stat niciodată în fața lumii, pentru că nu îmi stă în caracter, nu-i felul meu. Dacă nu ar fi fost această nevoie, nu m-ați fi văzut aici. Pentru că nu-i treaba călugărului să iasă ca păduchele în frunte. Dar acum este o altă situație, după cum ne-am dat seama și din chemările dumneavoastră.

Organizator:

Putem să trecem mai departe pentru că sunt multe alte lucruri mai importante decât acesta...

Din public:

Iertați-mă, sunt un credincios ortodox, ca să fim foarte clari, era nevoie de acest răspuns.

Întrebare:

Este bine să trecem pe stil vechi din ortodoxia pe stil nou? Ne mântuim și în stil nou?

Pr. Sava:

Noi, la Sfântul Munte, ne conducem după vechiul calendar, calendar pe stil vechi. Noul calendar are Harul Lui Dumnezeu. Și noi avem comuniune cu cei de pe noul calendar. Spun aceasta ca să clarificăm, ca să nu înțelegem greșit. În mod corect ar fi trebuit ca noul calendar să se schimbe, să fi revenit cu toții în situația de dinainte de 1924. Dar, datorită faptului că diferența de 13 zile nu este o temă dogmatică, pentru că nu a schimbat Pascalia, sau (adică) data de stabilire a Paștelui, a Învierii Domnului (a rămas așa, n.n.). Deci, ar fi trebuit ca la un moment dat să ne reîntoarcem la vechiul calendar ca să nu existe această diferență între noi. Și ar fi trebuit ca și oamenii care urmează vechiul calendar, să fi devenit una, să se fi unit pentru că, practic, în dogme, nu avem diferențe. Acest lucru este ceea ce ar fi trebuit să facă Sinodul. Și cu toate acestea a făcut cu totul și cu totul dimpotrivă.

Întrebare:

Mai mergem la slujbă unde slujesc preoții care susțin Sinodul?

Pr. Sava:

Noi vă vom spune ce am spus și înainte de Sinod. Și, în realitate, am trecut la fapte. Înainte de Sinod am spus următoarele: vom aștepta să aibă loc Sinodul. Studiasem, desigur, textele, cunoșteam ce urma să aibă loc. După ce a avut loc Sinodul, am luat și hotărârile. Am urmat un plan în trei etape. Mai întâi am așteptat aceste texte ale Sinodului, să vedem ce au votat. În al doilea rând, să-i lăsăm întâi pe episcopi să vorbească. Nu puteam să ieșim noi înaintea episcopilor. Am lăsat deci episcopi, teologi, preoți, să vorbească. Am scos și noi un studiu al nostru ca să se realizeze o analiză a ceea ce s-a întâmplat la Sinod. În al treilea rând, am declarat la autoritatea noastră eclesiastică că dacă va fi acceptat acest Sinod eretic, noi nu o să-l urmăm. În Sfântul Munte, din nefericire cele mai multe mănăstiri, potrivit studiului pe care l-a făcut starețul sfintei Mănăstiri Stavronikita, găsesc acest Sinod foarte corect. Precum și mănăstirea mea a declarat că este de acord cu Sinodul și îl găsește ortodox. (în fapt este doar declarativ, probabil de frică, fiind forțați; în altă parte părintele Sava argumentează că nimeni dintre cei care susțin sinodul nu discută problemele teologice, hotărârile, pentru că își dau seama că sunt greșite și nu au cum să le susțină, n.n.) Atunci am declarat că noi oprim pomenirea patriarhului la slujbă și nu îl urmăm. De aceea și dumneavoastră veți aștepta ca Sinodul Bisericii Române să ia o hotărâre: îl acceptă sau nu-l acceptă. Acest lucru de ce? Pentru că astfel, nu vor avea pentru ce să vă acuze. Pentru că dacă ați fi întrerupt pomenirea înainte de hotărârea lor, ar spune că ați fost nesupuși, neascultători, că o luați înaintea episcopilor, că nu-i respectați. În timp ce, după hotărârea Sinodului din România, nu vor putea să vă spună nimic (pot să spună orice, dar nu este justificat în fața lui Hristos și deci, fără tărie, n.n.). Acesta este motivul pentru care ei nu vor să informeze poporul. Pentru că dacă poporul va afla ce s-a întâmplat, atunci se vor răscula și nu v-a fi de acord cu Sinodul. Aceștia cunosc că poporul are puterea și că vrem să luăm putere de la popor. Pe noi ne trimit să facem ascultare și, firește, vom face ascultare numai când ne vor da învățătura ortodoxă.

Întrebare:

Mai coboară Harul Duhului Sfânt la sfintele slujbe în condițiile semnării noilor idei, norme, reguli la Sinodul din Creta? Ce facem noi, simpli creștini în această situație?

Pr. Sava:

Istoria Bisericii ne dă răspunsul. Trebuie să fim foarte atenți în aceste probleme pentru că sunt profund teologice. Este de mari dimensiuni această problemă. Deci, să spun pe scurt și simplu, ca să fie pe înțelesul tuturor. Cunoaștem că pentru ca să nu existe har la un episcop sau un preot, trebuie să existe caterisire. La papistași există o teorie eretică: căderea automată din har. Aceasta înseamnă că imediat cum cineva a săvârșit un fapt eretic își pierde și harul. La noi, la ortodocși, nu este valabil acest lucru. Se poate ca cei care au semnat acele puncte ale Sinodului, dacă nu se căiesc, să se situeze în afara Bisericii și să-i judece Dumnezeu pentru aceasta. Dar aceasta trebuie să o facă un sinod. Canonul al XV-lea al Sfântului Fotie ne spune exact ce trebuie să facem. Trebuie să oprim pomenirea episcopului înainte de pronunțarea sinodului. De ce menționează acest lucru? Pentru că noi nu suntem sinod, trebuie să aibă loc un sinod care să-i caterisească. Obligația pe care o avem noi este să nu avem comuniune cu cei care au o concepție eretică. Pentru că așa cum a spus Sfântul Grigorie Palama, Biserica Lui Hristos este a acelora care urmează Adevărul.

Nu putem spune că nu avem Sfinte Taine, dar acestea lucrează în două feluri: pe cei vrednici îi luminează și pe cei nevrednici îi întunecă. Dar e bine să nu intrăm în această procedură, să vedem dacă funcționează Sfintele Taine. Noi cunoaștem că înainte să fie condamnați de un sinod, cu cei care predică eretic nu trebuie să avem nicio comuniune, și iată că avem și un Sinod care consolidează erezia, și să mergem în bisericile care nu au nicio legătură cu ereziile. Deci, să-i sprijinim pe preoții care nu-i pomenesc pe episcopii eretici la rugăciune. În acest punct au greșit susținătorii calendarului pe rit vechi. Ei afirmă că, calendarul pe stil nou nu are sfinte taine. Se poate ca noul calendar să aibă lacune, să aibă greșeli. Vă explic cât mai simplu și cu exemple ca să fie pe înțelesul tuturor. Am spus că noul calendar este condamnat de către un sinod. Dar nu a existat sinod care să caterisescă pe cei care au făcut schisma în Biserică și pe cei care îl urmează. Toate funcționează sinodal în Biserică și astfel cum există lege în stat, de pildă, se spune că omuciderea este o crimă, iar dacă cineva face o crimă, este criminal. Dar nu îl trimit dintr-o dată la închisoare. Trebuie să fie judecat, să fie condamnat și apoi să meargă în închisoare. Cum să meargă direct la închisoare fără să urmeze aceste etape? Legile nu lucrează singure. Trebuie să fie aplicate de către un sinod.

Noi nu ne vom ocupa cu ce au și cu ce nu au aceștia. Se va ocupa sinodul de aceste probleme. Noi cunoaștem că nu trebuie să avem împărtășire cu ei, pentru că sunt eretici și trebuie să stăm la distanță de ei și să nu-i pomenim în rugăciuni. Să facem rugăciuni pentru ca Hristos să dea soluția care trebuie. Pentru că nu trebuie să uităm că există apoi situația (posibilitatea, n.n.) să cădem în necredință. Capul Bisericii și cel care îndrumă este Hristos, nu noi. Chiar și sfinții care au luptat pentru aceste probleme și-au dus lupta lor, dar Dumnezeu a dat soluția. Prin urmare, noi o să facem ceea ce trebuie: nu vom avea împărtășire cu ei, ne vom păstra intactă credința noastră, vom avea împărtășire cu cei care nu sprijină Sinodul și să fiți siguri că Dumnezeu va da soluția.

Organizator:

Vă rog să-mi dați voie să pun și eu o întrebare în legătură cu tema aceasta pentru că cei care știu despre conferințe au pus foarte, foarte multe întrebări exact pe această temă, a lucrării Harului în Biserică în ciuda acestei erezii. Întrebarea este… părinte, eu vă transmit doar o întrebare auzită de la alții: dacă Harul continuă să lucreze în Biserică la cei care s-au contaminat de această erezie, se pot mântui cei care rămân în comuniune cu episcopul eretic, adică cei care merg încă la bisericile unde se pomenesc ierarhii eretici? Pentru că oamenii vor să știe dacă mai merg la biserică, acolo unde se pomenește episcopul, sau merg numai la cei care nu-l mai pomenesc? Cei care rămân în comuniune cu cei care sunt eretici se pot mântui înainte de pronunțarea unui sinod care să-i caterisescă pe eretici?

Pr. Sava:

Din câte exemple avem în tradiția noastră bisericească, pentru că noi am spus că vorbim numai în duhul Sfinților Părinți și potrivit tradiției Bisericii noastre, în istoria Bisericii avem sute de exemple care s-au îndepărtat, nu au mai avut comuniune cu ereticii, înainte să fie condamnați. De ce? Pentru că erezia ne desparte de Dumnezeu. Erezia este de la diavol. Putem noi să fim și cu Hristos și cu diavolul? Nu se poate. De aceea și sfinții când observau că cineva este eretic sau că predică eretic încercau să-l sfătuiască că e pe un drum greșit și, după unul sau două sfaturi, potrivit apostolului Pavel, se opreau, nu mai aveau nimic de împărtășit cu ei, pentru următoarele motive. Mai întâi, să nu aibă comuniune cu diavolul. În al doilea rând, să poată ceilalți să înțeleagă că se află pe un drum greșit, pentru că dacă avem contact cu ei vor spune: suntem în bune relații, suntem pe o cale bună. Așa cum face și patriarhul de la Constantinopol. În loc să le spună ereticilor, plecati de aici cât mai departe, în schimb îi condamnă la o erezie veșnică. Și un al treilea punct foarte important, să nu se răspândească erezia la restul creștinilor. Erezia este ca o tumoare canceroasă asupra creștinilor, de aceea trebuie să o înlăturăm din corpul Bisericii, ca să nu îmbolnăvească și restul trupului. De aceea și întrerupem comuniunea ca să nu existe pericolul îmbolnăvirii.

Întrebare:

Deci, oamenii întreabă următorul lucru: mai mergem la preoții care pomenesc în continuare pe episcopii care au semnat, da sau nu? Scurt, scurt…

Pr. Efrem:

A spus-o clar, a spus că nu! Decât dacă vrei să te îmbolnăvești.

Din public:

La noi toți pomenesc, toți preoții pomenesc! Unde să se ducă oamenii?

Pr.Sava:

Există și preoți care nu pomenesc.

Pr. Efrem:

Aduceți-l înapoi pe părintele Elefterie. Acum, pentru că a venit vorba, vreau să vă spun ceva despre el. A fost cândva stareț în Mănăstirea Secu. Pentru că a fost atât de bun încât nu mai punea mâna și pe nuielușă să-și învețe copiii, iar copiii s-au obrăznicit, așa cum stiți fiecare, pentru că sunteți părinți, s-a retras din stăreție și a venit aici, la Roman. Îl aveți aici de, cred că, în jur de 30 de ani. După cum a spus și părintele Sava, nu este valabilă caterisirea lui; oprirea lui, de fapt, că nu-i caterisit. Deci, nu este valabilă oprirea părintelui de la slujire. Părintele poate să slujească, deci, să-și facă treaba pentru care a fost hirotonit. Numai că nu are unde. Nu știm dacă vrea sau nu, întrebați-l.

Din public:

Părintele a spus așa: până la sinodul care se va face, al nostru, cel din România, se va supune lor, va face ascultare.

Pr. Sava:

Noi desigur că mergem cu Hristos; de aceea facem ceea ce facem. Îi veți sprijini pe preoții care nu pomenesc. Noi am spus să facem o iconomie pe tema pomenirii, ca (până când, n.n.) să fie informat poporul. De aceea am spus să așteptăm sinodul, și din Romania, respectiv din Grecia, ca să avem timp să informăm poporul. Aceeași informare pe care a avut-o poporul român, de ea s-a bucurat și poporul grec. Oriunde ne-am dus în Grecia, ne-au chemat în multe locuri, am întâmpinat piedici. Nu vor episcopii să se afle hotărârile de la Sinod. De aceea sunteți înștiințați dumneavoastră, să nu urmăm Sinodul. Noi suntem primii care am întrerupt această comunicare (pomenire), dar vom aștepta decizia definitivă ca să fie pregătit și restul poporului credincios, să fie informat, de aceea o facem, numai pentru acest motiv o facem.

Nu-i va lăsa Dumnezeu pe acești oameni care vor să fie informați, cum sunteți dumneavoastră. N-o să-i lase așa. Avem un Dumnezeu viu. De aceea este nevoie să ne aflăm continuu în rugăciune, să nu uităm acest lucru. Știm ce vom face, nu vom avea comuniune cu ecumeniștii, dar este nevoie de rugăciune, este nevoie să avem iubire față de Hristos și față de semenii noștri. Pe ecumeniști nu trebuie să-i înfruntăm ca fiind dușmanii noștri, ci ca pe niște frați care sunt pe un drum greșit, adică care s-au rătăcit. Aceasta vrea Hristos. Și pe noi ne hărțuiesc, pentru că această luptă începe acum și vom avea drum (lung) de străbătut în fața noastră. Cei care vor să rămână credincioși credinței ortodoxe trebuie să fie pregătiți să primească agresiuni. Ne vor spune lucruri urâte, ne vor acuza ca suntem schismatici, eretici, că suntem înșelați, rătăciți… De aceea va trebui să fim înarmați cu rugăciunea și să avem comuniune între noi, să ne sprijinim unul pe altul. Sunt foarte clare lucrurile, nu vom urma drumurile ereziei. 

Pr. Efrem:

Vreau să completez și eu ceva pe lângă ce a spus părintele Sava. Să nu creadă cineva că poate să aibă dragoste față de aproapele și să ne comportăm cu ecumeniștii fără dragoste. Mai întâi pentru aceștia ne vom ruga, pentru că oricare dintre noi ne-am dori ca episcopii noștri să se întoarcă și să fie lângă noi în mărturisirea cuvântului Adevărului. Însă noi să nu facem, cum spun și Sfinții Părinți, ca și câinele, să mergem și să mușcăm piatra ca și câinele, fără să ne uitam la cel care a aruncat-o. Cel care aruncă piatra este întotdeauna dracul. Nu trebuie să ne oprim la aceasta. Trebuie să ne întoarcem asupra celui care a aruncat-o și numai cu rugăciune și cu dragoste.

Pr. Sava:

Să răspund la întrebarea doamnei: unde o să ne împărtășim?! Am spus că o să încercăm să găsim preoți care nu pomenesc pe patriarh și pe episcopi. Mulți vor spune că nu există din aceștia. Se vor găsi. Dar, Sfântul Atanasie cel Mare a scris despre creștini următoarele: dacă episcopii și preoții, ei înșiși ochii Bisericii, nu mai văd bine, atunci este interesul nostru să nu mergem în biserici, să ne adunăm singuri, în casele noastre și să ne facem rugăciunile. Aceasta n-o spun eu! O spune Sfântul Atanasie cel Mare. De ce? Pentru că atunci exista priogoană în Biserică. Pe vremea statului comunist ce se întâmpla? Dacă Biserica intră într-o perioadă de persecuții vor fi aceleași probleme pe care le vom întâmpina.

În Germania, un cunoscut al meu, profesor grec la o școală din Germania, căsătorit, cu 5 copii și nu are unde să meargă să se împărtășească. Copiii lui plâng și el plânge... Vă dați seama? Îmi spune: Unde să mă duc, părinte? Nu pot să mă duc nicăieri să mă împărtășesc pentru că toți în Germania sunt ecumeniști. Acolo, în bisericile din occident, sunt acceptați protestanții și ereticii la Sfânta Împărtășanie. Dar vă informez, Harul pe care îl are acest om, nu îl au oameni care se împărtășesc în fiecare zi! Este important să ne împărtășim pentru că fără împărtășire nu ne mântuim. Dar mai important este să-l mărturisim pe Hristos.

Și dacă nu ne împărtășim, din pricina mărturisirii noastre, în afară de faptul că Dumnezeu va găsi un mod ca noi să ne împărtășim, ne va socoti Dumnezeu ca mărturisire, pentru că important este să arătăm iubirea noastră către Hristos. Întemnițații din închisori pentru iubirea Lui Hristos, nu se împărtășau, dar ei au devenit sfinți. Acolo o să ajungem noi. Noi ne vom urma credința, oricâte probleme vor apărea în calea noastră și Hristos care ține sub supraveghere Biserica, va găsi o solutie pentru noi. Poate va trebui să parcurgem mulți kilometri până să găsim preoți la care să ne spovedim. Este una dintre dificultățile pe care le vom întâmpina, dar dacă noi rămânem fideli hotărârii noastre, Harul Lui Dumnezeu va fi bogat asupra noastră. Această mărturisire pe care o s-o facem o să ne purifice, o să ne curețe. Mărturisirea curată de păcat, să nu uităm acest lucru.

Din public:

Dacă Harul lucrează la preoții ecumeniști, oamenii vor să știe dacă pot să meargă la biserică la ei. Dacă lucrează Harul până la caterisire, normal că oamenii vor să meargă la biserică. Se feresc de boala lor, dar vine Crăciunul, unde se duc oamenii aceștia? La care biserică? În Atos? În Grecia, unde să se ducă? Deci, problema este că oamenii trebuie să meargă la biserică și să informeze preotul continuu. Altfel oamenii n-or să mai meargă la biserică, iar aceasta este cea mai mare greșală. Dacă Harul lucrează în biserică până la caterisire, cum să spună oamenilor să nu meargă în biserică? Aceasta este problema oamenilor.

Pr. Sava:

Harul lui Dumnezeu nu este magie! Dacă se găsește vreun om într-un loc unde nu este o biserică ortodoxă și sunt numai protestanți, o să se ducă acolo?

Din public:

Nu, dar nu este cazul acesta în țară!

Pr. Sava:

Problema nu este dacă să mergi, sau nu la biserică, acum suntem într-o perioadă când există erezie în jurul nostru. Nu putem merge la biserică din moment ce ei sunt de acord cu hotărârile Sinodului. Există o infecție cu erezia lor. Dacă ne împărtășim și suntem în comuniune cu cei care accepta Sinodul, ne îmbolnăvim, ne infectăm și noi. Aceasta trebuie să înțelegeți. De aceea și trebuie să întrerupem pomenirea la rugăciune.

Din public:

Dar sunt preoți care nu sunt de acord cu Creta, dar le e frică să oprească pomenirea. La aceia trebuie să mergem la slujbă.

Pr. Sava:

Să nu se teamă, trebuie să întrerupă pomenirea, să le spuneți că cei fricoși nu se mântuiesc.

Din public:

Da, dar dacă ei nu vor, ce facem?

Pr. Sava:

Dacă nu vor, se vor aduna laolaltă cu ereziile. Noi nu încercăm să convingem pe cineva. Ne-ați chemat aici ca să vă spunem ce s-a întâmplat la Sinod și vă spunem ce trebuie să facem cu toții. Trebuie să fim atenți pentru că foarte ușor putem cădea în extreme. Nu trebuie să ajungem nici într-un capăt, nici în celălalt. Sfinții Părinți ce spun? Înainte să aibă loc un sinod, care să-i caterisească pe eretici, trebuie să întrerupem orice comuniune cu ei. Aceasta spun. Noi nu putem spune ceva diferit de acest lucru. Se vor crea probleme. Ajutați-i pe preoții care se opun Sinodului să prindă puteri și să nu-i mai pomenească pe ierarhii care au semnat, sprijiniți-i!

Din public:

De aceea trebuie să mergem la acei preoți, la Slujbele lor.

Pr. Sava:

La acești preoți, acum, să mergeți. Să mergeți la astfel de preoți și nu la ecumeniști. Dar și acești preoți vor trebui să ia o hotărâre ce să facă. De ei depinde.

Organizator:

Aș vrea să vă întreb câți dintre preoții pe care i-am frecventat după Sinod, câți dintre preoții la care am mers după Sinod și-au schimbat hotărârea? Eu cred că foarte mulți deja s-au statornicit în apărarea Sinodului. Ați văzut aici o pleiadă de preoți care a plecat...

Din public:

Dar să vă spun ce se întâmplă la Mânăstirea Petru Vodă. Preoții de acolo nu sunt de acord cu Creta, dar îl pomenesc pe mitropolit de frică, dar încet, încet, mergând acolo și vorbind unul cu altul, unii și-au mai revenit și acum au dat un comunicat în care sunt împotriva ecumenismului, a CMB-ului, dar, în același timp, vor să fie pomenit în continuare IPS Teofan. Deci, ceva, ceva, au mișcat. Adică, nu cred că Duhul Sfânt nu mai vine la Petru Vodă numai pentru faptul că e pomenit Teofan, deși ei sunt împotriva Sinodului din Creta.

Organizator:

Da, dar și comunicatul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei spunea că se pune în discuție dacă mai mergem, sau nu la Creta..., la Consiliul Mondial al Bisericilor..., dar aceasta nu înseamnă că s-a schimbat ceva.

Pr. Sava:

Hristos vrea de la noi fapte! Spune: „Mărturisiți în fața oamenilor”. Este foarte important acest lucru. Și eu aș fi putut să spun că nu sunt de acord cu Papa, dar să fac slujba, să slujesc cu el. Importanță, nu are ceea ce credem noi. Importanță, are ceea ce au făcut sfinții. Sfinții nu au avut comuniune cu ereticii. Ceea ce îi interesau erau ideile eretice și nu aveau nici o comuniune cu acestea. Nu spuneau: Eu gândesc corect și alții sunt greșiți pentru că cineva nu i-a caterisit. E foarte clar, comuniune cu aceștia nu trebuie să avem și cine îi pomenește, chiar dacă el are o gândire sănătoasă, în esență este de acord cu ei. Sfântul Teodor Studitul, într-o scrisoare pe care a scris-o pentru stareț, i-a spus următoarele: „De ce nu te înlătură din mânăstire!?” Atunci pe toți care mărturiseau credința îi exilau. „Tu spui că mărturisești ortodox, dar, în esență, ai comuniune cu ei. De aceea ești trădător și de aceea Hristos nu v-a fi de acord cu tine, nu te va primi.” Vedeți câtă exactitate aveau în gândire sfinții? Nu putem să spunem că mergem și cu Hristos și cu diavolul.

Întrebare:

Omul doar în clădirea bisericii face parte din Trupul lui Hristos sau și la servici, acasă, la piață, sau în pustie? În ce situații omul nu mai face parte din Biserică, Trupul lui Hristos?

Pr. Sava:

Foarte frumoasă întrebare. Precum am spus în cuvântare, în Biserica lui Hristos sunt toți cei care merg cu Adevărul. De aceea nu se vor mântui toți cei care s-au botezat, pentru că este nevoie și de o credință dreaptă, corectă, și o viață corectă. Acestea două se află în legătură. Arată-mi credința ta după faptele tale. Așadar, cei care sunt în clădirea Bisericii, pot să se afle în afara Bisericii lui Hristos. De aceea și nouă va trebui să ne pese să avem unitate adevărată cu Hristos. Ce înseamnă aceasta? Să avem o unire organică cu Hristos, să simțim prezența lui Hristos, să avem contact, legătură în rugăciunile noastre cu El. Și să încercăm Să-L iubim cu toată ființa noastră, cu toată puterea noastră. Și, deasemenea, pe semenul nostru. De aceea este nevoie și de luptă pentru credință. Dar nu trebuie să ne aflăm în afara luptei noastre. Fără lupta noastră personală nu putem să ducem la bun sfârșit lupta pentru credință.

Întrebare:

Cum să facem noi, mirenii, să ne împotrivim acestui Sinod fără să fim considerați schismatici?

Pr. Sava:

O să ne numească schismatici. Ne vor spune și rătăciți, și în afara Bisericii, și că dezbinăm Biserica. Acestea ni le vor spune, nu se poate să nu ni le spună. Noi, ca să rămânem în Biserică și să nu fim schismatici, va trebui să procedăm la întreruperea pomenirii și să rămânem până în acel punct. Să nu trecem la alte sinoade, sau biserici, deoarece și noi, ca și aghioriți, facem acest lucru. Noi ne supunem Patriarhiei Constantinopolului. În această clipă Patriarhul este eretic. Aceasta nu înseamnă că noi o să plecăm de acolo de unde suntem. Noi o să pretindem ca el să plece, pentru că este eretic. Și acest sens, această importanță o are întreruperea pomenirii.

Acest lucru trebuie să-l înțelegem și să-l spunem și la alții. Când nu-l pomenim pe episcop, nu îl primim, nu suntem de acod cu el. Îl scoatem în afara Bisericii. Pentru că nu este ortodox. Ceea ce spun episcopii este cu totul greșit, că cine nu-l pomenește este în afara Bisericii. De aceea și al 15-lea canon spune că, cine nu pomenește pe episcop din motive de credință acesta trebuie să aibă cinste de mărturisitor, pentru că el oprește pomenirea unui pseudo-episcop. Deci, al 15-lea canon spune că nu se permite oprirea pomenirii numai când episcopul este dovedit eretic și vă vom citi acest canon.

Canonul 15: Cele rânduite pentru prezbiteri, episcopi și mitropoliți cu mult mai vârtos pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea, dacă vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtășirea cea către patriarhul său și n-ar pomeni numele lui precum este hotărât și rânduit întru dumnezeiasca mistagogie, ci mai înainte de sinodiceasca înfățișare și de îndeplinita lui osândire, ar face schismă, aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ierarhia, adica preoția, dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru și mai ales s-au pecetluit și s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire deoarecare vinovăție se depărtează de ai lor întâișezători și fac schismă și rup unirea Bisericii. Căci cei se se despart pe sine de împărtășirea cea către întâiul-șezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Sfinții Părinți, de acela, adică, care eresul public îl propovăduia și cu capul descoperit îl învăța, unii ca aceștia nu numai că canoniceștii certări nu sunt supuși, îngrădindu-se pe sine și despre împărtășirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci și de cinstea cea cuvenită celor drepți slăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi și minciuno-învățători și nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de împărțiri.

Pr. Sava:

Există și alte canoane în Biserică care sprijină acest canon. Nu este numai acest canon, este și canonul 31 apostolic și altele care nu le menționăm acum. De aceea sunt foarte clare lucrurile. Aceste canoane le este teamă episcopilor ca să le menționeze. Pentru că sunt potrivnice lor.

Întrebare:

A accepta denumirea istorică a unor confesiuni creștine înseamnă a o recunoaște drept “biserică”?

Pr. Sava:

Da; este răspunsul la această întrebare. Pentru că în Crez, în Simbolul Credinței, mărturisim o Biserică, unică. Termenul de biserică, este important. Biserica lui Hristos este una, botezul este unul. Acest Sinod v-am explicat pentru care motiv este considerat eretic. Această întrebare ne dă ocazia să vă explicăm ce vrea să reușească Sinodul. Episcopii și, îndeosebi, Patriarhul Constantinopolului, în urmă cu zece decenii, au recunoscut că protestanții au Har. Pentru ei aceasta înseamna că ei, protestanții, reprezintă tot biserica lui Dumnezeu, lui Hristos. Acum ei vin cu cuvintele lor să fortifice Sinodul, să-l consolideze.(vin să fortifice și să oficializeze erezia, n.n.) Adică, ceea ce au spus, să și oficializeze. De aceea ar fi trebuit să aibă loc întreruperea pomenirii cu ani în urmă, ca să fie întreruptă erezia, de la început. Acum erezia a înaintat și a infectat toată Biserica, episcopii, preoții, călugării, Sfântul Munte.

În Sfântul Munte în urmă cu 8 ani erau… foarte diferite lucrurile atunci. A înaintat această infecție. De asta ar fi trebuit să aibă loc această întrerupere a pomenirii la începutul eresului. Întrucât acum se urmărește să aibă loc unirea Bisericii cu ereticii. Au făcut acest Sinod să oficializeze ereziile lor, cu sinod de acum încolo. De aceea se aflau acolo papistașii, să controleze, să supravegheze, dacă au făcut exact cum s-au înțeles, cum le-au spus. Deoarece, după acest Sinod, vor încerca să unească toate religiile. Acest lucru îl spunem la fiecare cuvântare pentru lume.

Am spus că noua ordine mondială a lucrurilor se mișcă pe trei axe: vor să realizeze o economie mondială, o guvernare mondială și o religie mondială. Dar, ca să reușească să realizeze o religie mondială, universală și să-l aducă pe conducătorul lor, pe Antihrist, vor trebui să dărâme credința ortodoxă. Pentru că aceasta este ceea ce îi deranjează, Ortodoxia, Adevărul. Dacă o să iasă din joc Ortodoxia atunci o să-și facă ușor treaba lor. Deci, care a fost cel mai ușor mod ca să dizolve Ortodoxia? Să o unească cu ereziile și să pierdem Harul Lui Dumnezeu. Foarte simplu. Ca să poată, după aceea, după ce se vor uni toți creștinii, să unească și toate religiile.

Ce a făcut Patriarhul în urmă cu 15 zile? S-au adunat toate religiile la Assisi, în Italia, poate fi văzut acest lucru pe internet, și toți, împreună, au aprins candela tuturor religiilor. De ce? Pentru că acum drumul a fost așezat, deschis. Noi trebuie să ne opunem acestor planuri, să le recunoaștem, ca să putem să ne opunem, să ne răzvrătim. De aceea trebuie să fiți informați. Acesta a fost scopul Sinodului din Creta. De aceea au vrut să se facă votarea repede, pentru că au pus numai 10 episcopi cu dreptul să voteze, pentru că astfel a fost regulamentul și de aceea au spus că acceptăm, acest cuvânt apotehomaste în limba greacă înseamnă recunoaștere. Nu este un lucru simplu, ci un pur ecumenism. Folosesc șiretlicurile diavolului. Un adevăr și o minciună împreună cu el. Pentru că, nu ați studiat textele, este foarte greu să le citești. Există și confuzie. Dar acest lucru s-a observat, scapă un adevăr și o minciună. Dumneavoastră vă vor spune: Ortodoxia este singura Biserică, dar mai jos vor spune că și celelalte erezii sunt biserici. Și, desigur, la acest Sinod nu este deloc menționat cuvântul erezie, nici măcar o dată! Și cum să zică, să spună că sunt eretici papistașii, reprezentanții papei, din moment ce ei iau bani de la ei?

Întrebare:

Ce ne recomandați, să mergem la biserică, sau să ne rugăm acasă?

Pr. Sava:

Am spus-o o dată și o s-o repetăm. Dăm un ultim termen și Bisericii României și a Greciei. Constrângeți-i pe episcopii dumneavoastră să nu accepte, să nu recunoască Sinodul. Dați-le încă o șansă, la Sinodul local care va avea loc, să îl respingă pe cel din Creta. Altfel, dacă or să-l ratifice, să le spuneți: Noi nu vă vom urma și nu vom merge în bisericile în care se pomenesc episcopii care recunosc Sinodul ca fiind ortodox. Pentru că acesta ne schimbă credința. Acest lucru îl vom face.

Întrebare:

Mai marii lumii nu ne vor lăsa în pace, nu ne vor îngădui să ne urmăm cu adevărat credința noastră ortodoxă. Ce vom putea face în continuare?

Pr. Sava:

Cu adevărat credința noastră se angajează într-un mare război și războiul se va intensifica, va fi și mai mare. De aceea v-am spus că trebuie să fim foarte atenți să urmăm pașii Sfinților. Să nu facem greșeli în ceea ce privește schisma. Va trebui să facem exact acest lucru: Vom întrerupe comuniunea cu aceștia care acceptă Sinodul și care povățuiesc potrivit învățăturilor eretice. Atunci, noi nu procedăm la a face o schismă, ci precum spune și canonul, păzim Biserica de schisme. În esență Biserica nu se dezbină, nu se separă, pur și simplu se rup din trupul ei ereticii. Noi rămânem acolo unde suntem. Noi ne aflăm în Biserică. Episcopii, preoții, călugării și laicii care cred diferit de credința ortodoxă, ei ies în afara Bisericii. Pe noi ne interesează să rămânem în interiorul, în sânul Bisericii, oricare ar fi prețul. De aceea va trebui să ne întărim duhovnicește, să dobândim cunoaștere a ceea ce trebuie să facem, să cunoaștem dușmanii și ereziile, astfel încât să putem să le înfruntăm. Dar cu o premiză de bază: Așa cum încredințăm viața noastră lui Hristos, așa trebuie să avem încredere că Biserica Lui n-o va părăsi Dumnezeu. Am spus că ceea ce facem, facem cu iubire și pașnic. Desigur vor exista mulți care să încerce să le strice.

Să facem și o încheiere. Cu adevărat trecem printr-o perioadă grea care, din păcate, nu va uni oamenii să audă Adevărul. În timp ce toate religiile și toți ereticii au dreptul la cuvânt, vor să interzică ortodocșilor să mărturisească credința lor. Și pentru aceasta ies și legi, așa cum s-a întâmplat în Statele Unite, în urmă cu mulți ani, cine spune că deține adevărul, acesta va fi condamnat. Noi mărturisim că vrem să păstrăm credința noastră ortodoxă, că nu vrem să urmăm dogme noi. O să respingem orice învățături noi ne impun, fără manifestări fanatice, fără să lovim oamenii, dar este de datoria noastră și este porunca lui Hristos să mărturisim credința noastră. Să-i imităm deci, pe Sfinții noștri mărturisitori și martiri. Pe aceștia pe care îi cinstim, astfel încât, Dumnezeu să ne învrednicească, cu ajutorul Maicii Domnului, să ajungem la capătul drumului nostru și să murim ortodocși. Aceasta v-o doresc, dumneavoastră, tuturor și vă cerem, umil, rugăciunile. Să vă rugați împreună cu noi deoarece și noi ne vom ruga pentru dumneavoastră, pentru că rugăciunea are o mare putere. Dumnezeu să ne învrednicească cu Raiul prin mijlocirea Sfinților și cu rugăciunile Sfinților și a Maicii Domnului. Amin.

Organizator:

Mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să fim în seara aceasta aici. Mulțumim părintelui Sava, părintelui Efrem, părintelui Nicodim, doamnei traducător. Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru că ați participat la această întâlnire.

Conferința se încheie cu binecuvântare și rugăciune.