sâmbătă, 12 noiembrie 2016

VIDEO: Părintele Amfilohie Brânză despre sinodul din Creta. Schimbare de atitudine în privinţa luptei pentru neam şi ortodoxie.



Părintele Amfilohie Brânză – înţelepciune, trădare sau apostazie?

Motto: „Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru” 
 (Arhimandrit Iustin Pârvu)

În ce priveşte sinodul din Creta, părintele Amfilohie joacă cartea Patriarhiei Ecumenice (si a Patriarhiei Române) prin care credincioşii, clericii, teologii, sunt îndemnaţi să nu vorbească despre documentele eretice semnate în Creta pe motivul că asta ar duce la dezbinare sau destrămări teritoriale ale ţării. Au fost şi naivi care au crezut astfel de poveşti diversioniste, dar şi alţii care au mers mai departe pe calea mărturisirii. Fiecare după cum i-a spus conştiinţa.

Ce spunea părintele Amfilohie când trăia părintele Iustin Pârvu:







Ce spune pr. Amfilohie, azi...
...la câţiva ani după plecarea dintre noi a părintelui Iustin Pârvu:





    Sloganul pro-Creta: „Să tăcem ca să nu ne dezbinăm” a fost creat de ecumenişti pentru a opri din mărturisire pe unii care s-au gândit să spună adevărul despre sinodul din Creta. Astfel s-au inventat teorii conspirative cu servicii secrete, interese străine ruseşti, schisme etc. Tot mai mulţi preoţi, cum e şi cazul părintelui Amfilohie de la Diaconeşti, aduc astfel de justificări pentru a-şi acoperi conştiinţa şi a ascunde adevăratul motiv pentru care au tăcut şi tac în continuare când vine vorba despre documentele semnate la sinodul din Creta.

    Dacă îţi este frică de urmări şi repercusiuni, e uşor să spui: „Să tăcem să nu iasă dezbinare” sau „Pe noi nu ne afectează”. Ne pare rău de schimbarea atitudinii părintelui Amfilohie, care s-a simţit tot mai mult după trecerea la cele veşnice a părintelui Iustin Pârvu. Asemenea lui şi monahul Filoteu Bălan, dar şi alţii. Mulţi aşa-zişi „ucenici” ai părintelui Iustin se foloseau de renumele marelui duhovnic pentru a-şi face popularitate, relaţii, imagine etc., dar când a venit momentul să mărturisească cu adevărat au găsit pretexte să tacă „de dragul unităţii”. Oare nu la astfel de atitudini se referea părintele Iustin când spunea: „În faţa inamicului mulţi se vor lepăda de cuvintele mele”? 

    Acum vedem limpede cu câtă durere, părintele Iustin spunea că „Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru”. Această subminare a neamului care este făcută de cei ce caută pretexte să se eschiveze dând impresia că aduc soluţia „salvatoare” a acest neam pe care ei îl trădează prin sloganele lor menite să apere interesele globaliste. Este o minciună să susţinem că apărăm neamul, dar îndemnăm la renunţarea la luptă. Ce poate fi mai periculos decât această manipulare?

    Părintele Amfilohie foloseşte mereu expresia „Nu-i momentul divorţului!”. De unde a mai scoso? Ce poveşti cu schisme inventează părintele Amfilohie? Poate să ne dea un exemplu? Măcar un caz real? Cine a „divorţat” de Biserică din acest motiv? Faptul că ierarhii vor să scoată înafara Bisericii pe cei care se împotrivesc sinodului nu înseamnă că vor reuşi. Despre intenţia Patriarhiei Române de ai scoate din Biserică pe tradiţionalişti prin însuşi faptul că îi declară schismatici, părintele Amfilohie nu spune nimic. De ce? Pentru că ştie că ortodocşii tradiţionalişti nu vor să părăsească Biserica, chiar şi dacă ierarhii ecumenişti vor încerca să se scape de ei pentru a nu mai avea opoziţie. Tocmai asta încearcă părintele Amfilohie să facă. Să elimine orice opoziţie ortodoxă tradiţionalistă sub pretextul unei aşa-zise schisme care în realitate nu există.

    Părintele Amfilohie mai spune: „Pe ierarhi doar ierarhii îi pot judeca”. O altă diversiune, aparent canonică, prin care teologii şi clericii sunt îndemnaţi să nu „judece” pe cei care au semnat. Adică, cu alte cuvinte „Mai tăceţi voi că nu sunteţi ierarhi! Doar ierarhii au dreptul să-şi dea cu părerea!”. Se vede o clară intenţie de a-i „proteja” pe ierarhii semnatari ai documentelor eretice din Creta. Această „protecţie” favorizează aplicarea tacită în BOR a documentelor eretice din Creta. Cine şi de ce are acest interes? Amintim că în anul 2012 părintele avea o altă opinie. Atunci considera că frica ierarhilor BOR duce la pierderea noastră şi cauzează surminarea Bisericii. Când a fost sincer părintele Amfilohie? În 2012 sau în 2016?

    Contrar a ceea ce spune pr Amfilohie, Canonul 75 apostolic nu deosebeşte între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului, erezia fiind o chestiune de credinţă, nu administrativă sau morală. Acuzele de erezie, spun Sfinţii Apostoli, pot fi aduse episcopului care a încălcat credinţa chiar şi dacă martorii sunt laici: «La mărturia cea împotriva episcopului, eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul.»

    Amintim în acest context cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care spune: “Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm. Căci Dumnezeu prin toţi lucrează pentru mântuirea poporului, iar producerea jertfei aceeaşi este, fie că are viaţă curată sau necurată[1]

    Părintele Iustin Pârvu, condamnă pe cei care privesc Biserica Ortodoxă ca pe un ONG, făcând din ea o simplă instituţie clericalistă, unde patriarhul este stăpân peste episcopi şi credincioşi. Astfel, vorbind despre sinodul din Creta, în anul 2013, spunea:

   Acest sinod care se pregăteşte nu are scopuri şi intenţii bune. Dacă ar avea un scop bun ar ţine cont de celelalte Sinoade Ecumenice statornicite de Sfinţii Părinţi şi care au rostit anateme împotriva celor ce nu le vor respecta. În numele cărui Sfânt şi al cărui duh, vin ei acum să schimbe ceva din dogmele Bisericii? Şi cine să schimbe? Nişte oameni erodaţi în nedreptate? Duhul Sfânt grăieşte prin gurile purtătorilor de Dumnezeu, nu ale purtătorilor de interese omeneşti. Cum au ei îndrăzneala să modifice hotărârile Sfinţilor Părinţi?”[2]

    Deoarece ecumeniştii au ajuns să neglijeze învăţăturile care stau la temelia Bisericii, prezentând globalismul în plan religios ca pe o lucrare a unităţii creştine, părintele Iustin mai spunea:

   Ecumenismul este un mare fals, ei vorbesc în numele unei iubiri în afara lui Hristos, care te exclude din Adevăr. Dacă ecumeniştii ar iubi cu adevărat lumea, nu ar dezmoşteni adevărul de valoarea şi bogăţia spirituală a tradiţiei Bisericii, a Sfinţilor Părinţi. Dezmoştenesc creştinismul de frumuseţea harică. De la ei s-a dus Dumnezeu, rămâne doar egoul lor. «Nu, noi nu avem nevoie de Tine, noi conducem lumea, noi le dăm pâinea, noi dăm fericirea pe acest pământ. Iisus trebuie să fie din nou arestat ca să nu deranjeze mersul nostru». Eliminarea lui Dumnezeu din lume şi din sufletul omului, pe orice cale – acesta este scopul ecumenismului, pe care l-a combătut şi Sfântul Iustin Popovici. Ecumenismul şi globalismul reprezintă avangarda vremurilor apocaliptice.”[3]

   În încheiere amintim că părintele Iustin, vorbind despre teama preoţilor de a mărturisi Adevărul despre sinodul din Creta, spunea că: "Preotii de azi care tac, se vor convinge ei inşişi de aceste pericole şi se vor îndrepta." 

prof. Cristian Marc


[1] Omilia II, din Tâlcuiri la Epistola a doua catre Timotei, Tit, Filimon ale Sf. Apostol Pavel, SFANTUL IOAN GURA DE AUR, EDITURA NEMIRA 2005
[2]Părintele Iustin Pârvu. Biserica şi noile erezii”, ed. „Fundaţia Justin Pârvu”, iunie 2016, pg. 55.
[3] idem, pg. 53.

5 comentarii:

  1. În anul 2007, Părintele Justin ne îndemna cu privire la actele electronice: ”Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul!” Probabil că ne amintim cu toții ce freamăt a fost atunci. Apoi, părintele Arsenie Papacioc, cu privire la apelul părintelui Iustin, ne-a spus că e prea devreme, că ne consumăm muniția, că ne smintim unii pe alții, dar a spus în același timp ”să nu ne jucăm cu puricele, că ne izbește”, puricele fiind cipul.

    Cu mintea mea de atunci, cu logica lumească, nu puteam pricepe: Care sfânt părinte are dreptate? Pe care să-l urmăm? Care e îndemnul ”corect”? Cum se poate ca părintele Justin să fie atât de aprig în îndemnul său, iar părintele Arsenie să îl contrazică factual?

    Mult mi-a luat să înțeleg că Domnul a vorbit prin amândoi sfinții simultan, cu același duh, căci nouă tuturor ne-a vorbit. Cei ce au avut inimă bună l-au înțeles pe părintele Justin și au făcut ascultare de la prima lectură a apelului, în bună pace și fără tulburare. Alții, ca mine, aproape că au căzut în deznădejde. Trăiam într-o perpetuă tulburare, în frică, în neputințe. Nu eram bun nici la muncă, nici acasă tată și soț. Pentru cei ca mine a dat Domunul cuvânt părintelui Arsenie să spună că e încă devreme, că trebuie pregătire, cuvânt care pe mine m-a ridicat, mi-a așezat pașii pe cărare pietruită, astfel încât în cele din urmă am reușit să fac ascultare cu bucurie și de îndemnul părintelui Justin. Nu doar renunțarea la cip era ceea ce conta atunci ci și duhul în care urma să renunțăm. În cele din urmă, fără cuvântul părintelui Arsenie, din disperare, renunțam și în 2007, dar eram mulți necopți duhovnicește, ne sminteam unii pe alții, orbi pe orbi ne duceam în groapă cu sau fără cip, pentru că nu aveam duhul.

    Dar dacă aveam toți măsura duhovnicească cea bună și făceam cu toții într-un gând în 2007 ascultare de părintele Justin, în duh de pace și unitate! Cum ar fi arătat România în 2016 dacă toți creștinii se uneau la apelul părintelui Justin din 2007?

    Mi se pare o situație similară și acum. Avem părinți pe care îi iubim care au întrerupt pomenirea și părinți pe care îi iubim care nu au întrerupt pomenirea părinților ierarhi (pe care îi iubim). Știm și vedem că ecumenismul este erezie, îi vedem lucrarea, îi vedem și pe cei din umbră care doresc tulburarea Bisericii, despre care vorbește și părintele Amfilohie. Eu, ultimul păcătos din biserică, cred că părinții ierarhi sunt acum eretici. Cred și că ierarhii noștri știu că sunt eretici și cred că mustrarea PS Longhin i-a zguduit pe toți.

    Fericiți sunt preoții care au mărimea de suflet să oprească pomenirea ierarhului din dragoste pentru acesta, nesuportând să-și vadă episcopul în brațele dracului arhicon, în drum spre iad. Fericiți sunt și părinții care își pun sufletul cu durere și milă pentru episcopul lor eretic, pomenindu-i în continuare, fiind sinceri cu Iisus Hristos și gata să meargă în iad pentru ierarhi. Vai de preoții care întrerup pomenirea fără dragoste și milă sau de cei care nu întrerup pomenirea, făcându-se părtași la erezie, dând sărutare lui Hristos ca Iuda.

    Îndrăznesc eu ultimul om, fiindu-mi scârbă de mine și de sufletul meu, să îndemn mirenii să ceară binecuvântare să rostească cu voce moale, fără să tulbure slujbele, dar să fie auziți, că ierarhii sunt eretici. Nu cu ură, nu cu tulburare, ci împăcați cu Dumnezeu, nejudecând preotul care încetează sau nu pomenirea, necerând altora nimic. Să ne rugăm să nu cădem noi în înșelare și să nu ne facem motiv de tulburare sau de poticnire pentru apropiați. Să nu cumva să ne părăsim parohiile și, de vom fi alungați, să așteptăm în ușă, la poartă sau în drum până ne va îngădui Domnul să ne reîntoarcem în biserica fiecăruia și să ne împărtășim din același potir, de la același părinte, pomenind din nou pe același părinte ierarh de acum.

    Să ne ferească Domul să credem că apărăm noi Biserica prin faptele noastre! Iertați-mă!
    utzu

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimate domnule profesor Marc,

    Din pacate cu greu ne lepadam de idolii in care am crezut atata vreme si de aceea refuzam sa vedem tristul adevar: pr. Amfilohie vorbeste astazi in duhul invataturii filetist-legionare a invatatorilor lui Iustin Parvu si Calciu-Dumitreasa. Oricat am vrea sa-i suim pe piedestalul sfintilor, ei aveau marturisiri eretice, inchinandu-se vitelului de aur numit "Neam" (si "Capitanului" bineinteles).
    De altfel, in pasajele mai vechi postate de dvs mai sus, pr. Amfilohie nu vorbeste nicidecum de ingradirea de eretici si erezie careia si noi, astazi, ii descoperim importanta capitala pentru mantuire dela straini. Asa ca eu nu gasesc ca pr. Amfilohie si-a schimbat discursul, numai ca contextul actual a scos la iveala (mai) limpede gandirea sa legionarioda, pe care a avut-o intotdeauna.
    Si ca sa imi sustin pozitia relativ la invatatorii pr. Amfilohie, pun o intrebare (retorica sau nu): de ce pr. Iustin Parvu si Calciu-Dumitreasa, dupa tradarea Ortodoxiei din 1997 cand acordul dela Balamand a fost ratificat in Sinodul BOR si dupa impreuna-rugaciunea din Piata Unirii 1999 cu papa, NU au facut nimic pentru a se ingradi de ierarhii eretici? De ce pr. Iustin slujea la Petru Voda cu semnatarul acordului dela Chambesy - Teofan Savu? Daca nu ar fi pus "Neamul" mai presus de Hristos, ar fi reactionat cu totul altfel, si astazi poate n-ar mai fi trebuit sa (re)invatam de la straini binevoitori (multumim Domnului, lor si dvs. pt. asta) ce este Ortodoxia autentica.

    Cristian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rectificare: in loc de: "tradarea Ortodoxiei din 1997 cand acordul dela Balamand a fost ratificat in Sinodul BOR" a se citi "tradarea Ortodoxiei din 1994 cand acordul dela Chambesy (unirea cu ne-calcedonenii) a fost ratificat in Sinodul BOR" (http://patriarhia.deveu.com/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_6_1.html)

      Despre acordul dela Balamand stim doar ce ne spune Sfanta Chinotita intr-o scrisoare din mai 1999: "Ne intoarcem la eclesiologia neortodoxa a documentului de la Balamand, de care Voi insiva ati recunoscut in fata ziaristilor austrieci, ca nu a fost acceptat de nici o Biserica Ortodoxa, mai putin Biserica Romaniei, si care, precum stiti, a fost condamnat sinodal de catre Biserica Greciei si respins de catre Sfanta noastra Comunitate si de catre multi episcopi si teologi ca fiind neortodox?" (a se vedea si http://patriarhia.deveu.com/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_6_5.html)

      Ștergere
  3. "Ecumenismul a fost anatemizat de către un sinod canonic ortodox (ROCOR). Întrunirea din Creta cade sub anatemele acestui sinod care a condamnat „teoria ramificațiilor”. (CMB)

    Dintre personalităţile cele mai de seamă care au strălucit în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor (prescurtat în engleză ROCOR – Russian Orthodox Church Outside Russia sau ROCA – Russian Orthodox Church Abroad) mai cunoscuţi nouă sunt:

    părintele Mihail Pomazanski, strălucit teolog,

    arhiepiscopul Averchie de Jordanville, episcop cu viaţa sfântă

    părintele Serafim Rose, strălucit misionar şi învăţător, cunoscut prin cărţile sale editate şi în ţara noastră,

    Sfântul Ioan Maximovici, a cărui viaţă de sfinţenie a făcut înconjurul lumii,

    Mitropolit Filaret, autorul acelor Epistolii Întristate – cunoscute în lumea ortodoxă, dar din păcate foarte puţin cunoscute la noi – întâistătătorul în vremea căruia s-a pronunţat anatema asupra ereziei ecumenismului şi ale cărui moaşte au fost descoperite nestricate în 1998."

    Integral la sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/mesaj_pentru_ecumenisti_si_pentru_preotii_ce_inca_mai_pomenesc_ierarhii_ecumenisti_asteptand_parusia_nu_uitati_ca_sunteti_sub_anatema/2016-11-12-202

    RăspundețiȘtergere
  4. Parinte Amfilohie, de asta ne esti?

    RăspundețiȘtergere

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.