joi, 20 februarie 2014

Gazele de sist - o escrocherie politico-economica si incercarea de a distruge a solul românesc



http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/wp-content/uploads/2014/02/germania-gaze-de-sist-18445015.jpg "Daca ne vor polua izvoarele vom fi nevoiti sa cumparam apa de la ei" - Marius P. - Un locuitor al comunei Sanmartin de Bihor (Baile Felix)
  



Lobby-ul pentru si impotriva exploatarii gazelor de sist in Europa se intensifica, pe masura ce se apropie termenul adoptarii unei lșegislatii in acest sens in cadrul Comisiei Europene si a Parlamentului European.
Comisia și Parlamentul European, laissez-faire pentru gazele de șist
Pe 22 ianuarie, Comisia Europeana a prezentat un cadru legislativ pentru exploatarea gazelor de sist si, in aceeasi zi, Parlamentul European a aprobat revizuirea unei directive privind studiile de impact supra mediului si populatiei in favoarea exploatarii gazelor de sist. Potrivit noilor modificari, aceste studii de impact nu mai sunt obligatorii, ramanand la decizia guvernelor din tarile membre daca ele se vor efectua sau nu. ”Este inacceptabil. Europa nu este Vestul salbatic. Determinarea Consiliului de a-i exclude pe cetateni si autoritatile locale de la procesul de luarea a deciziilor nu va face decat sa sporeasca neincrederea in aceasta sursa de energie”, a spus eurodeputatul italian Andrea Zanoni.
ONG-urile de mediu sustin ca astfel o exploatare de gaze de sist va putea incepe fara acordul comunitatilor locale si ofera ca exemplu al consecintelor unei asemenea regklemetari protestele de la Pungesti impotriva proiectului de explorare al Chevron. De altfel, eventuala obligativitatea a acordului comunitatilor locale ar fi creat in Europa probleme mult mai mari decat in SUA, deoarece densitatea populatiei si numarul localitatilor este mult mai mare in UE, comparativ cu SUA.
Intr-o cascada de articole publicate in mediul online, diverese ONG-uri de mediu au sustinut ca noile relglementari legislative din UE sunt expresia succesului lobby-uului intens al marilor companii energetice, dar si a presiunii pusa pe Comisia Europeana de mai multe state membre UE, in primul rand Marea Britanie, Polonia, Lituania, dar si Romania. Momentul ales de premierul David Cameron pentru a face lobby industriei gazelor de sist a fost ales bine, in perioada in care presedintia rotativa a UE este asigurata de Lituania.
Chiar si Franta, tara care sub actualul guvern socialist s-a opus ferm exploatari gazelor de sist, a semnalat prin ministrul Economiei ca este in favoarea uneiexploatari a gazelor de sits, insa prin alta tehnologie decta fracturarea hidraulica. Franţa este un caz special, o ţară unde problema gazelor de sist poate fi rezolvată, dacă este voinţă politică, prin simpla intrerpretare a Constituţiei. Articolul cinci al Constituţiei franceze introduce principiul precauţiei în ce priveşte tehnologiile şi impactul lor asupra mediului. Introducerea acestui principiu s-a făcut în 2005. Rămâne de văzut cum va arăta nouă Constituţie a României la acest capitol.
Masura de a excepta exploatarile de gaze de sist de la intocmirea stuidiilor de impact asupra mediului si comunitatilor a fost adoptata in comisia pentru mediu a PE si va intra in dezbaterea in plen la mijlocul lunii martie.
”Încetați cu această escrocherie energetică și economică”
Un studiu al Institutului pentru dezvoltare durabila si relatii internationale din Paris (IDDRI) sustine ca gazele de sist nu vor produce, asa cum se sutine, un miracol economic in Europa, care sa permita reducerea importurilor de hidrocarburi conventionale. De altfel, gazele de sist nu au dus nicidecum la o revolutie a economiei nici in SUA, sustine IDDRI.
In SUA, gazele de sit au dus la o scadere dramatica a pretului gazelor in ultimii cinci ani, numai ca impactul lor a fost unul foarte sectorial, sustin autorii studiului. Au cunoscut cresteri industria petrochimica, insa la nivelul PIB-ului progresul nu a fost de cat de 1,2%. Este adevarat ca SUA au devenit astfel un exportator net de gaze naturale (in valoare de 25 de miliarde de dolari in 2012), numai ca daca comparam aceste cifre cu deficitul balantei comerciale a SUA (780 de miliarde de dolari), impactul gazelor de sist este modest. ”Nu exista nicio proba ca gazele de sist au dus la o adevarata renastere a industriei” americane, arata studiul IDDRI. Intre 2007 si 2012, cand a luat avant productia de gaze de sist, impactul asupra cresterii economice a fost foarte redus. Mai mult, pretul energiei pentru consumatorii americani a crescut in aceasta perioada mult laudata pentru scaderea pretului gazelor.
Iar studiul IDDRI sustine ca daca nu a existat un miracol al gazelor de sist peste Atlantic, cu atat mai putin el se va produce in Europa, daca lobby-ul agresiv al marilor companii energetice va avea castig de cauza.
In primul rand, datele geologice arata ca in Europa exista rezerve de gaze de sist mai reduse decat cele din America. ”Un scenariu median arata ca UE ar putea produce cateva zeci de miliarde de metri cubi de gaze de sist pe an in perioada 2030-2035, adica in jur de 3-10% din consumul anual”, scrie studiul IDDRI.
”Revolutia” promisa de marii jucatori de pe piata energiei nu va reduce, in aceste conditii, nici importurile de gaze naturale din Rusia si Qatar (54% din cererea europeana), nici pretul acestor combustibili fosili, care ”vor ramane in mare parte determinati de pietele internationale”, scrie studiul. Productia suplimentara care va proveni din gazele de sist ar putea doar sa faca acesata piata mai favorabila pentru tarile care acum depind de carbune (Polonia) sau de gazele rusesti (Bulgaria, Slovacia, Ungaria). Studiul arata ca, pentru o adevarata dezvoltare durabila, Europa ar trebui sa viseze mai putin visele marilor companii energetice si ale jucatorilor pe bursa petrolului si sa se orienteze ca eficienta energetica si inovatie.
”Consecintele pozitive pentru consumatori si economia americana sunt slabe, fata de cele 500.000 de puturi forate in ultimii ani. Spre exemplu, scaderea pretului gazelor nu a adus beneficii consumatorilor si doar industriei energofage”, scrie studiul IDDRI, care cere sa se inceteze cu ”aceasta escrocherie energetica si economica”.
Miracolul gazelor de șist
Asa cum in spatele protestelor de la Pungesti este vazuta, pe de o parte, revolta legitima a unor comunitati ce-si vede nerespectat dreptul la proprietate, iar pe de alta parte este vazuta mana lunga a Rusiei si ntereselor sale energetice in regiune, tot astfel stau lucrurile si in privinta studiilor precum cel prezentat de IDDRI.
Daca se poate specula ca in spatele IDDRI se ascund interesele energetice ale Moscovei sau ale monarhiilor salafiste din Golf, iata si o analiza in spatele careia se poate vedea mana lunga a lobby-ului companiilor occidentale.
Oxford Analytica arata ca avandul industriei gazelor de sist si a petrolului de sist din SUA conduce catre o crestere teribila a profiturilor rafinariilor si statiilor de lichefiere a gazelor naturale, cu efecte negative insa asupra acestor industrii din alte parti ale lumii. Analiza arata ca aceasta revolutie a resurselor neconventionale aduce profituri mairi rafinariilor americane (legea americana interzice exportul de hidrocarburi nerafinate), care exporta produse cu valoare adaugata mare. Pe piata globala, prin urmare, este de asteptat ca tot mai multe rafinarii europene sa falimenteze, daca politica UE nu va urma pe cea americana, de a exploata intensiv hidrocarburile neconventionale, sugereaza Oxford Analytica. Deocamdata SUA exporta doar produse rafinate, dar un studiu al spionajului german, frecvent citat in 2013 arata ca SUA ar putea deveni si exportatoare de gaze naturale pana in 2020.
Alte informatii de data recenta arata ca gazele de sist sunt viitorul Europei. Spre exemplu, compania energetica San Leon, detinuta de George Soros, a anuntat la finalul lunii ianuarie ca se apropie de un nivel comercial de extractie a gazelor de sist in Polonia. Compania a ajuns sa extrada 1.700 de metri cubi de gaze de sist pe zi in prima faza a forarii, ceea ce inseamna ca va ajunge in curand la un volum zilnic de 200.000-400.000 de metri cubi pe zi. Cat ajuta aceasta realizare pe consumatorii polonezi sau industria locala, materialul publicat de Business Week nu o spune. El arata in schimb ca succesul din Polonia a sporit cu 8% pretul actiunilor lui George Soros la bursa din Londra.
Petroliștii americani și ruși, fiecare cu presa institutele lor
Având în vedere antagonismul studiilor prezentate de companiile petroliere americane, si de presa si de institutele care le sustin, dar si de petroliştii ruşi si institutele si presa care ii sustin pe acestia, cu siguranţă una dintre cele două tabere se înşeală, cel puţin ca în cazul psihozei provocată de teoria oil peak, în anii ’90.
Exploatarea gazelor de sist va aduce cele mai mari beneficii jucatorilor pe bursa energiei si apoi sectorului industrial respectiv, beneficiile extinzandu-se cel mult pana la ”baietii destepti” din orice tara care detine industrie energofaga. La fel de sigur este si ca, dincolo de profitul licit sau ilicit, strategia gazelor de sist va cantari mult in securitatea nationala a majoritatii natiunilor europene in raport cu Federatia Rusa.
Proiectele de extractie a gazelor de sist aduc profit chiar si inainte de extractie primului metru cub: dovada sunt spagile platite in Polonia pentru acordarea concesiunilor, dar si interesantele (daca nu penalele) fluctuatii de pe bursa din Toronto a actiunilor Gabriel Resources, in cazul Rosia Montana.
Cat ii priveste pe micii consumatori, la fel ca si in cazul american, pretul energiei va creste incet si sigur. Iar in cazul Romaniei cresterea va fi accelerata (conform obligatiilor asumate prin tratatul de aderare de a ”liberaliza” (scumpi) pretul gazelor si al energiei) si potentata reglementarile tot mai dure pentru protectia mediului, de politica certificatelor verzi sau a noii ”componente de piata concurentiala”.
Din articolul publicat de Business Week citat mai sus aflam insa ca ”tari precum Polonia, Marea Britanie, Ucraina si Romania isi doresc mult sa exploateze resursele de gaze de sist ca modalitatea de scadere a costului energiei si de reducere a importurilor”.
O analiză efectuată de Institutul pentru dezvoltare durabilă şi relaţii internaţionale cu sediul la Paris subliniază faptul că exploatarea gazelor de şist nu ar schimba situaţia energetică a Europei, statele europene rămânând dependente de importurile de gaze şi petrol. O soluţie ar reprezenta-o dezvoltarea politicilor de eficienţă energetică şi de inovare, susţinută şi de Parlamentul European.
Uniunea Europeană importă mai bine de jumătate din energia pe care o consumă (54% în 2010), potrivit datelor Eurostat, iar exploatarea gazelor de şist este privită ca pe o soluţie spre reducerea dependenţei de importurile de gaze şi petrol. O analiză a Institutului pentru dezvoltare durabilă şi relaţii internaţionale (IDDRI), cu sediul la Paris, combate însă această teorie, făcând trimitere directă asupra situaţiei de fapt înregistrată în SUA. „Aceste hidrocarburi neconvenţionale sunt la originea unei revoluţii energetice în SUA şi numeroase companii vizează rezervele potenţiale ale subsolului european, mai ales în Franţa“, potrivit sursei citate.
Totuşi, „avantajele economice pentru Statele Unite sunt mult mai restrânse decât se crede“, afirmă Thomas Spencer, director de program în cadrul Institutului pentru dezvoltare durabilă şi relaţii internaţionale (IDDRI) şi coautor al acestui studiu economic. Studiul sugerează că impactul economic din SUA este „foarte local“ – fiind limitat la câteva state precum Dakota de Nord sau Virginia de Vest, şi „sectorial“ – pentru că de scăderea preţului gazelor au beneficiat întreprinderi petrochimice şi producători de îngrăşăminte representând în total 1,2% din PIB-ul american, astfel că nu explică reluarea creşterii economice.
Această analiză a fost prezentată la Bruxelles, în contextul în care Comisia Europeană (CE) şi-a prezentat obiectivele în ianuarie privind politica pe 2030, cerând un singur obiectiv obligatoriu de reducere a emisiilor cu 40% până în 2030 şi un alt obiectiv la nivelul UE privind energia regenerabilă. Aceasta ar da statelor membre mai multă libertate să decidă asupra modului în care duc la îndeplinire obiectivele privind reducerea emisiilor de gaze, de exemplu, să construiască centrale nucleare fără cărbuni sau să depoziteze aceste emisii în siguranţă în subteran. În acelaşi timp, recomandarea CE este însoţită de o comunicare care analizează oportunităţile şi provocările pentru utilizarea fracturării hidraulice în scopul extragerii hidrocarburilor.
Membrii Parlamentului European au votat însă în favoarea a trei obiective energetice şi climatice pentru 2030, ce vizează reducerea emisiilor de gaze, ameliorarea eficienţei în domeniul energiei şi determinarea statelor membre să sporească volumul energiei regenerabile folosite, respingând astfel un plan al Comisiei pentru numai un singur obiectiv obligatoriu. Studiul amintit subliniază că în Europa există o mare incertitudine cu privire la rezervele potenţiale de gaze de şist, însă se sugerează că aceste hidrocarburi ar putea acoperi, în medie, între „3 şi 10%“ din cererea de energie la orizontul anilor 2030-2035. Această perspectivă nu schimbă însă situaţia în ceea ce priveşte politica energetică a Europei, întrucât aceasta va rămâne un importator de „energie scumpă“, mai ales de petrol şi gaze, adaugă cercetătorul. Potrivit acestuia, Europa trebuie mai degrabă să dezvolte politici de eficienţă energetică şi de inovare.

Sursa: Razboi intru cuvant.ro

miercuri, 19 februarie 2014

Cinstirea sfintilor din temnitele comuniste

Cinstirea sfintilor din inchisorile comuniste, 
emisiune radiofonica realizata de preot Narcis Terchet 
avandu-l ca invitat pe parintele Eftimie Mitra.

Radio Color - Orastie 
Emisiunea HRISTOFONIA - 17 februarie 20014

marți, 11 februarie 2014

Pr. prof. dr. Mihai Valică – Cuvânt la ziua Părintelui Justin. La mulţi ani şi părintelui Mihai, născut tot pe 10 februarie



sursa: Apologeticum

10 februarie: 95 de ANI – Ziua pământească a Sfântului nostru Părinte Justin de la Petru Vodă. Ultima cuvântare de ziua sa

Maicile de la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă* îi cântă Părintelui de ziua sfinţiei sale (10 feb. 2013)



EXCLUSIV: Cuvântul Părintelui la ultima sa aniversare pe acest pământ
Poezie închinată Părintelui Justin
ULTIMA CHEMARE a Părintelui Justin la luptă împotriva dictaturii actelor cu cip
Byzantion – Polyhroniu pentru Părintele Justin Pârvu
Sfinte Părinte Justin roagă-te pentru noi şi pentru pacea din mănăstirile tale!
* Numele complet al mănăstirii de maici, ales de Părintele Justin, este Paltin-Petru Vodă
sursa: Apologeticum

Mărturia dr. Eniu despre binecuvântarea de a-l trata pe Sfântul Părinte Justin

BINECUVÂNTAREA DE A TRATA ŞI ÎNGRIJI UN SFÂNT… 
MĂRTURIA MEA
doc. Eniu DanÎn general, credincioşii caută, cu eforturi mari şi cu orice sacrificii, să ajungă la duhovnici buni, părinţi duhovniceşti cu har, călugări vestiţi, mai ales atunci când au probleme. La marii părinţi este coadă permanent, lumea se înghesuie. Sau eu nu am avut probleme atât de mari, sau nu am ştiut unde să caut, dar, deşi aveam credinţă în Dumnezeu de mic, înrădăcinată de bunicii mei – oameni buni şi credincioşi, nu am umblat după mari duhovnici. În schimb, pot spune că Părintele Justin m‑a căutat pe mine, ca să mă ajute, m‑a chemat, spre binele meu. Dar de atunci mi‑a marcat şi schimbat viaţa. Cred că asta a fost voia lui Dumnezeu, ca eu să‑L descopăr, să mă apropii mai mult de credinţa adevărată, să găsesc Calea şi Adevărul, prin mijlocirea Părintelui Justin Pârvu.
Sunt medic, chirurg oncolog. Acum 6‑7 ani am tratat în mai multe rânduri măicuţe de la Petru Vodă, care mi‑au spus că au primit binecuvântarea Părintelui Justin să vină la mine. M‑am bucurat, deşi, plin de ruşine, dar cu sinceritate, recunosc că nu ştiam cine este Părintele Justin. Fusesem de mai multe ori pe la mănăstirile din Bucovina, am cunoscut mai mulţi părinţi, dar la Petru Vodă încă nu ajunsesem. Am făcut tot ce trebuia, mi‑am făcut datoria şi meseria, a ieşit bine. Una dintre maici m‑a invitat la Petru Vodă, să mă ducă la Părintele Justin. După câteva luni, fiind în excursie prin Bucovina cu familia, am dat curs invitaţiei şi am trecut pe la Petru Vodă. Maica ne‑a introdus la Părinte.
Am intrat în chilia mică, cu soţia mea şi cu copiii, şi atunci l‑am cunoscut. Din prima clipă m‑a impresionat liniştea, siguranţa, energia şi căldura pe care o răspândea, în ciuda vârstei, în ciuda orei târzii, oboselii, presiunii oamenilor de afară. Ni s‑a adresat ca unor vechi şi dragi cunoştinţe, ne‑a copleşit cu iubire, ne‑a făcut câteva recomandări scurte, ne‑a dat câte un cadou şi am ieşit mult mai uşori, mai liniştiţi, mai relaxaţi, parcă eliberaţi de o povară de care nu ştiusem. Nu a trebuit să‑i spunem sau să îi cerem nimic, ştia totul. Ne‑a răspuns la întrebări fără să i le punem. Atunci am înţeles ce har are Părintele, am înţeles de ce veşnic sunt sute de oameni care aşteaptă să fie primiţi la sfinţia sa şi am început să descopăr puterea lui Dumnezeu.
Din acel moment nu am mai putut să fac rău. Am acceptat tot ce a venit aşa cum a venit, pentru că am înţeles că asta mi se cere. Mi‑am descoperit, cred, menirea, am înţeles rolul meu. Şi nu prididesc să‑I mulţumesc lui Dumnezeu, pentru tot ce mi‑a dat, şi Părintelui Justin pentru felul în care a schimbat viaţa mea.
De atunci am mers periodic la Petru Vodă pentru binecuvântarea Părintelui Justin. S‑a creat o legătură foarte puternică, pe care nu o pot explica, dar care îmi dădea permanent putere. De câte ori mi‑a fost greu sau am avut necazuri, am apelat la Părinte şi m‑a liniştit. Am tratat cu succes mai mulţi vieţuitori ai mănăstirii, cu binecuvântarea părintelui. Am simţit în permanenţă descărcarea harului părintelui asupra mea şi familiei mele.
În urmă cu trei ani, Părintele Justin s‑a îmbolnăvit grav la plămâni şi a fost adus la Cluj. Am fost solicitat şi eu de către apropiaţii părintelui, la cererea sfinţiei sale, să‑mi aduc aportul la diagnostic şi tratament, alături de echipa de la Spitalul Clujana. Simţeam şi atunci, cum am mai simţit de fiecare dată în prezenţa Părintelui, că sunt un fel de actor care face un rol după un scenariu scris dinainte, simţeam că părintele ştie ce va urma şi ce vom face fiecare, ce se va întâmpla, şi oarecum noi suntem la un examen, noi vom demonstra de câtă iubire şi dăruire suntem capabili. Noi încercam fiecare să facem cât mai mult şi mai bine medical, după cum ne dictau cunoştinţele noastre şi experienţa profesională, situaţia era foarte gravă, parcă fără speranţă, cu atâtea puncte slabe, încât nu vedeam un sfârşit bun. Părintele Justin ne asculta de fiecare dată cu interes, încuviinţa tot şi ne binecuvânta. avva_justin_parvu_marturii_amintiri_minuniA fost greu, a durat destul de mult, dar, în final, s‑a făcut bine, a plecat acasă şi nu a mai avut probleme pulmonare. Ulterior a fost şi operat la Constanţa, pentru o fractură de col femural.
L‑am vizitat din nou la Petru Vodă şi m‑am bucurat că e bine. După o perioadă de refacere a prins progresiv putere, că primea din nou mulţi credincioşi, la fel ca înainte. Iar noi simţeam un sprijin puternic în sfinţia sa.
Cititi integral pe site-ul: ATITUDINI
Această mărturie va apărea în ediţia a II-a a cărţii Avva Justin Parvu – Marturii. Amintiri. Minuni 

sursa: Apologeticum

sâmbătă, 8 februarie 2014

Parintele Justin Parvu: De ce nu sunt canonizați mucenicii din închisorile comuniste?



Parintele Justin a insistat mult pentru canonizarea sfintilor din inchisorile comuniste. Azi, mesajul sau trebuie sa rasune mai mult ca oricand. Urmasii sai, clerici sau mireni, din actuala obste sau din afara ei, trebuie sa insiste, cu aceeasi tarie, pentru canonizarea acestor sfinti marturisitori. Doar in felul acesta lucrarea parintelui Justin isi gaseste finalizarea mult dorita.




„Tacerea este mormantul pe care il sapam neamului nostru” (Arhimandrit Justin Parvu)







 Această teamă a lor în a-i slăvi pe mucenicii din închisorile comuniste arată cât de slabi și neputincioși sunt. Până la ora aceasta se tem ca nu cumva să învieze. Aveți piatră?  Aveți stânci? Puneți pe mormântul lor și îi păziți cu străji puternice, ca să nu se mai audă în veac de existența lor. Dar în ciuda tuturor eforturilor lor de a sta împotriva sângelui mucenicesc, vor rămânene putincioși în fața adevărului, iar nedreptățile săvârșite asupra neamului nostru se vor întoarce asupra neamului și familiilor lor. Ororile săvârșite de acești agenți ai ateismului, ai satanei, apasă pe conștiințele lor și ale familiilor lor, încât putem spune că sunt niște oameni maltratați moralicește.

Vina de altfel o purtăm și noi pentru că am fost surzi la durerile și strigătele mucenicilor din închisori, după cum surzi suntem și azi, încât nici preotul nu pomenește nimic în parohia lor de existența acestor martiri și sfințenia lor. Preotul de azi e surd și la strigătul omului sărac, care nu mai are bani nici de o bucată de pâine, pentru că statul român l-a înglodat în biruri și datorii.

De aceea martirii nu se plâng. Martirii se proslăvesc. Lor ne rugăm să mijlocească pentru noi în fața Tronului ceresc.

Așa se proslăvesc la noi sfinții mucenici: prin batjocură, prin prigoană, prin trudă și prin suferință. Nu poate dăinui un neam fără eroi, fără sfinți. Și noi să fim atenți la educația copiilor pe care o facem, ca să fie în spiritul neamului din care facem parte. Ce  e neamul? Neamul este tatăl meu, fratele meu, mama mea, vecinul meu, comuna mea, județul meu și toate la un loc formează neamul. Toată jertfa aceasta întrunită formează neamul. Formați copiii în duhul acesta creștin, să poată dărui, nu numai să ia!

Iar faptul că la noi nu sunt canonizați  este lesne de înțeles. Dacă ar recunoaște sfințenia lor, ar însemna să recunoască toată baza lor de minciuni, se prăbușesc cu totul. Ei supraviețuiesc numai prin minciuna aceasta permanentă. 

Dar prin martirii Bisericii trăiește Ortodoxia și va trăi. Cu cât sunt mai mult denigrați și osândiți și după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în fața poporului nostru. Ei sunt oricum canonizați nu numai prin evlavia poporului român, ci și a altor popoare ortodoxe.

Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. El nu este omul mărginit – în România, ori în Spania, ori în Franța – el este omul care depășește granițele valorilor. E interesant că avem sfinți din secolele XIV, XVI, XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidență și mărturiile actuale, mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul, dar de ce ceilalți să stea nebăgați în seamă? Poate toată sărăcia și mizeria în care trăim noi astăzi, lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare, este tocmai pentru că trecem cu indiferență pe lângă trupurile martirilor români. Până și catolicii își canonizează mai repede sfinții. Asta nu împrumută ecumeniștii noștri? Când vrem să canonizăm un sfânt, pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost, dacă ne convine nouă sau nu. De exemplu, despre Părintele Ilie Lăcătușu  - ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar, atunci nu mai e sfânt! Păi, unde mai e adevărul? Acești tineri au murit pentru un adevăr creștin și național, a fost cu adevărat o mișcare de regenerare a Creștinismului nostru Ortodox. Dar aceeași mafie din trecut este în prezent și va fi și în viitor. Să se prezinte acum partidele politice și să spună câți sacrificați au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. Nu riscă nimeni nimic, toți se protejează. De asta nici poporul nu-i iubește. 

       Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieții politice, a fost foarte implicat în viața societății românești. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viața politică; n-a fost niciodată o conferință a unui guvern în care să nu fie și reprezentantul Bisericii. Ultimul cuvânt, să știți, era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”... erau foarte atenți să vadă ce spune Biserica. Dar când a fost vorba să execute pe Codreanu și pe toată elita asta a creștinilor ortodocși, toată lumea a fost de acord – trebuie executat, pentru că tulbură nația. Cea mai mare greșeală care s-a făcut în Ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii, adică Biserica s-a integrat perfect vieții politice, după cum au fost vremurile.

      Și ce fapte mai mari de canonizare  cer decât se văd la un Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Părintele Calciu...? Dar ei nu pot promova acești sfinți, pentru că nu-și pun ei pielea la saramură.

(Text preluat din cartea: „Din învățăturile și minunile părintelui Justin”, Fundația Justin Pârvu, Petru-Vodă, septembrie 2013, p.65)

miercuri, 5 februarie 2014

Pe cand se va discuta si despre canonizarea parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa?

        Vestea dezgroparii ramasitelor trupesti ale parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa a adus “caderea” si “ridicarea” multora. Unii s-au “ridicat” osandindu-i pe faptasi si felul in care s-a intamplat evenimentul, iar altii au “cazut” prin felul in care au savarsit fapta. Pana in prezent reactiile privitoare la acest eveniment s-au limitat la pedepsirea faptasilor, la “demascari” publice, comunicate, justificari si la diversiuni mai mult sau mai putin SRI-ste. Toate aceste “vitejii” au creat o valva nemeritata. Nu cred ca cineva poate fi atat de naiv sa creada ca interesul SRI este de a demonstra ca trupul martirului anticomunist a fost gasit neputrezit. Dar iata ca prin excesul de zel al unora (pe care nu il aprobam, dar nici nu putem spune ca a avut scop profanator), azi avem dovada clara, pentru cei care au nevoie de dovezi vizibile, ca trupul parintelui Gheorghe Calciu poarta semnele sfinteniei. 
      Cand vorbim despre parintele Gheorghe Calciu ar trebui sa ne gandim la lucruri mult mai importante, cum ar fi canonizarea sa. Nu stiu daca “vitejiile” sus mentionate au avut ca scop distragerea atentiei spre lucruri minore (caci faptul era deja consumat, nu-si mai avea sensul), dar, printre altele, asta s-a intamplat. Canonizarea individuala a unor martiri din inchisorile comuniste, sau in grup, a tuturor acestor martiri, e drept ca apartine autoritatii supreme a Bisericii, Sfantul Sinod. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne spalam pe maini si sa ne multumim cu expresii de genul: “Nu noi decidem asta”, “Asta e treaba clericilor, nu a mirenilor” sau “noi suntem monahi si trebuie sa ne vedem de treburile noastre” etc. A cere si a face demersuri nu inseamna si a decide. Exemplul parintelui Justin Parvu a fost cu totul altul. Lupta parintelui Justin a fost canonica si jertfitoare, nu s-a gandit la imagine si nici la repercursiuni. Este de apreciat marturisirea obstei manastirii Petru Voda, reprezentata de parintele Hariton Negrea, in comunicatul din 1 februarie 2014, postat pe siteul oficial al manastirii, care, in incheierea celui de al doilea punct, mentioneaza ca parintele Calciu are sfinte moaste: “si a sfintelor sale moaste”. Aceasta lamureste clar si oficial, chiar daca cu intarziere, ca ramasitele trupesti ale parintelui marturisitor poarta semnele sfinteniei. Sper ca in viitorul apropiat cineva isi va asuma responsabilitatea initierii demersurilor in vederea canonizarii. Asupra acestui subiect va trebui sa reflectam cu totii in viitor. Fiecare, dintre cei care l-au cunoscut, ar putea contribui cu ceva la dosar, iar a lasa aceasta sarcina doar pe umerii unora e un gest de iresponsabilitate.
     Din punct de vedere al canoanelor Bisericii, canonizarea se poate face oricand. Nu este o chestiune legata de canonicitate sa se amane la infinit sub pretextul ca “trebuie sa treaca timp”. Nu timpul, ci viata celor din inchisori, ne spune daca sunt sau nu sunt sfinti. Sunt si alte Biserici ortodoxe care au canonizat sfinti contemporani atat dintre cei care au suferit in inchisori, cat si dintre cei care au dovedit in alte feluri o viata sfanta, cum e si cazul recent al parintelui Porfirie din Grecia. Parintele Dumitru Staniloae exprima destul de clar portretul comunismului spunand: “comunismul nu e o ideologie, ci o satanalogie”. Asupra celor care au suferit din motive strict politice nu ne pronuntam. Este evident ca cei ce au suferit in aceste inchisori, din motive religioase, indiferent de conceptiile politice, sunt martiri. Poeziile, rugaciunile, trairile inalte duhovnicesti care au existat acolo, marturisirea crezului si multe altele, dovedesc ca acei oameni au avut o viata plina de sfintenie.

In ceea ce priveste subiectul “testamentului” parintelui Calciu vin cu urmatoarea precizare:
    Unii, cu sau fara stiinta, au afirmat ca am contestat autenticitatea “testamentului”. Mentionez ca nu am contestat autenticitatea textului scrisorii pe care parintele Calciu a trimis-o parintelui Justin de pe patul spitalului, ci doar existenta unui act oficial testamentar pe care Andrei Calciu, fiul parintelui marturisitor, l-ar fi putut folosi in eventualitatea unui proces cu manastirea, dupa cum s-a vehiculat in mass-media. Scrisoarea nu are valoarea unui document juridic, ci doar o valoare morala privind o dorinta a parintelui marturisitor. Nici nu am auzit pe altcineva sa conteste textul acelei scrisori. De altfel, am si mentionat ca scrisoarea parintelui Calciu poate fi luata ad litteram ori avand caracter profetic, sau ambele. Acestea sunt mentionate si in comunicatul postat pe siteul oficial al manastirii Petru Voda la data de 1 februarie 2014, punctul al doilea si al treilea. Pe cei care au incercat sa deturneze cuvintele mele ii sfatuiesc sa reciteasca discutia referitoare la acest subiect de pe blogul ASTRADROM. Alte interpretari si afirmatii inafara de cele mentionate acolo nu imi apartin si le consider tendentioase. 



ierom. Eftimie Mitra