ACUZAŢII grave la adresa Patriarhiei: se fac PRESIUNI pentru alegerea unui Mitropolit al Banatului care să PREGĂTEASCĂ AUTONOMIA regiunii de vest a ţării? Scrisoare deschisă

Am primit pe adresa redacţiei o scrisoare deschisă adresată Sfântului Sinod şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române şi având în vedere gravitatea subiectelor abordate, o redăm în întregime, fără alte comentarii. Scrisoarea este trimisă de către un grup care se intitulează „Credincioşi şi preoţi din Mitropolia Banatului”.

Biserica şi alegerile!

Biserica.

Biserica, spun cărţile sfinte, este trupul lui Hristos alcătuit din toţi cei botezaţi. Aşadar, mirenii şi clerul, dacă este să facem o deosebire în acest trup, alcătuiesc Biserica. Cu toţii se roagă şi se luptă ca să biruiască păcatul şi moartea prin unirea cu Hristos. Toţi au datoria să fie preocupaţi de soarta Bisericii şi să vegheze la bunul mers al acesteia în istorie. Aşa au stat lucrurile dintotdeauna, însă astăzi în tot mai multe cazuri lucrurile se desfăşoară după o cu totul altă logică. Sunt ierarhi care se comportă precum feudalii Evului Mediu. Pe preoţi sau, în cazul nostru, chiar pe alţi ierarhi îi tratează ca pe nişte vasali, iar pe mireni îi consideră o cantitate neglijabilă, folosindu-se de ei pentru a-şi atinge scopurile.

Din păcate, prin această putere discreţionară se manifestă adesea duşmanii Bisericii cărora mult mai la îndemână le este să şantajeze şi să controleze un singur om decât câteva sute de mii de creştini. Astfel că aceştia ori că îşi aleg reprezentantul pe care îl propulsează în ierarhie prin tot felul de mijloace – bani, ameninţări, trafic de influenţă – fie se luptă să compromită pe ierarhul cu pricina, dacă acesta nu este cumva compromis dinainte prin patimile pe care le are. Astfel, cu ajutorul dosarului întocmit minuţios îl şantajează pe respectivul ierarh, obligându-l ca să întreprindă chiar acele lucruri prin care, în timp, Biserica este denigrată, credinţa oamenilor este slăbită sau credinţa este marginalizată la nivel social – vezi chestiunea orei de religie.

Facem aceste precizări cu ocazia alegerii Mitropolitului Banatului, în contextul în care cu durere am constatat că o manipulare uriaşă este pusă la cale pentru ca nu Duhul Sfânt să aleagă în Biserică pe un vrednic păstor al acestei Mitropolii, ci interese meschine, dacă nu societăţi sau servicii secrete. Nici voinţa poporului şi nici cea a ierarhilor nu mai contează. Unora li se pune pumnul în gură, iar ceilalţi sunt ameninţaţi cu răzbunarea dacă nu se supun.

Alegeri

Primul semn al manipulării care ni se pregăteşte a fost atitudinea Patriarhului Daniel în Adunarea Eparhială[1] desfăşurată în data de 07.11.2014 Timişoara. Timp de patru ore şi jumătate patriarhul a încercat să împiedice mirenii din această adunare să se exprime, căci preoţii erau prea timoraţi ca să mai poată face ceva. Cu alte cuvinte, s-a încercat refuzarea dreptului acestei adunări de a avea un candidat în care crede că va putea cu cinste să păstorească Mitropolia. Lucrurile au decurs astfel:

Discursul patriarhului a fost în aşa măsură structurat încât nimeni să nu aibă curaj să vină cu o propunere, şi totuşi … Totuşi primul care a luat cuvântul a fost academicianul Ion Otiman care a întrebat cu mult bun simţ dacă este posibilă o altă propunere. Răspunsul patriarhului a fost o peroraţie de circa 25 de minute prin care la început a explicat că, deşi răspunsul este pozitiv, se poate face o nouă propunere doar dacă este bine fundamentată, după care a început să vorbească despre Australia, canguri şi bani, că doar or renunţa cei prezenţi la a-şi mai spune punctul de vedere. Şi totuşi, după ce a încetat, a luat cuvântul un distins judecător care după trei minute în care argumenta propunerea candidaturii lui IPS Ioan al Covasnei a fost întrerupt de patriarh care a mai vorbit încă 30 de minute despre tot felul de lucruri. A luat apoi cuvântul şi un arhitect cunoscut de pe malurile Begăi, apoi alţii şi alţi şi iarăşi aceiaşi, dar nimeni nu a reuşit să vorbească mai mult de 3 minute şi să tragă o concluzie, fiindcă patriarhul îi întrerupea şi conducea discuţia în altă direcţie.

Văzând, în cele din urmă, că nu o scoate la capăt, exasperat patriarhul a întrebat de ce nu sunt buni cei doi propuşi deja, unul dintre ei fiind de faţă (lucru interzis de statut). Cei prezenţi au spus că nu au nimic (metaforic chiar nimic nu poţi avea în comun cu cei doi) cu cei propuşi însă ei îl susţin pe IPS Ioan. Patriarhul a susţinut atunci că IPS Ioan nici nu doreşte să fie mitropolit la Timişoara, motiv pentru care chiar el i-a telefonat pe loc înaltpreasfinţitului Ioan întrebându-l dacă s-ar bucura să vină ca Mitropolit la Timişoara în condiţiile în care este dorit acolo. Răspunsul a fost însă pozitiv.

După cele aproape 5 ore  de tărăgănări, Patriarhul face o ultimă încercare de blocare a votului, spunând că nu mai este timp să se voteze alte propuneri fiindcă este aşteptat la Deva ca şi când nu el ar fi fost acela care a vorbit timp de 4 ore . Mirenii însă nu s-au lăsat şi nu doar ei, ci si cei câţiva preoţi care s-au ridicat şi au luat cuvântul şi l-au susţinut pe cel în care îşi pun nădejdea, adică pe IPS Ioan al Covasnei.

La sfârşit, văzând că nu are încotro s-a supus la vot propunerea, reuşindu-se cu 25 de voturi pentru şi 12 împotrivă trecerea IPS Ioan pe lista candidaţilor pentru noul mitropolit al Banatului. Dacă votul nu ar fi fost deschis, lucru nepermis în astfel de situaţii, când votanţii se pot simţi intimidaţi, cu siguranţă ar fi fost altul procentul celor care ar fi votat pentru.

Ce căuta Patriarhul într-o Mitropolie străină ca să-şi impună voia? De ce nu îngăduie mirenilor să se exprime? Oare pentru că aceştia nu sunt atât de uşor manipulabili ca preoţii, ce pot fi ameninţaţi că-şi vor pierde parohia? În fine, Patriarhul Daniel a uitat că la alegerea lui mirenii au jucat un rol foarte important acum 7 ani când a fost ales de Adunarea Naţională care atunci era formată din o treime cler şi două treimi mireni. A uitat, de altfel, imediat după alegeri acest lucru, desfiinţând această regulă a implicării laicilor în alegerea Patriarhului, pentru a lăsa această îndatorire numai Sfântului Sinod al BOR alcătuit din ierarhi.

Aşadar, actualul patriarh, după ce a refuzat mirenilor dreptul de a fi reprezentaţi în alegerea ierarhului, vroia să împiedice chiar şi propunerea de către aceştia a candidaturii celui pe care ei îl găsesc cel mai vrednic.

Mai exact, cei doi candidaţi propuşi de sinodul Mitropolitan format din 4 episcopi pentru demnitatea de Mitropolit sunt Episcopul Sofronie al Oradiei şi Episcopul Lucian al Caransebeşului.

Primul este cunoscut din scandalul care a avut loc acum câţiva ani în urma slujirii slujbei de Bobotează împreună cu Episcopul greco-catolic, ceea ce potrivit canoanelor era motiv de cădere din treapta episcopală. Este cunoscut pentru raporturile tiranice pe care la întreţine cu preoţii din Eparhie. Recent, ca să câştige, dacă mai e nevoie simpatia Patriarhului, a făcut cadou patriarhiei un chivot din argint, aur şi pietre preţioase pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

Al doilea, preasfinţitul Lucian a fost hirotonit episcop la vârsta de 30 de ani, deci mult înainte de vârsta canoanelor şi chiar a Statutului BOR din acea vreme. După venirea la Caransebeş preasfinţitul a reuşit într-un timp record să înstrăineze proprietăţile Episcopiei şi să izgonească pe mulţi dintre preoţii buni şi cu vocaţie, cultivând în acelaşi timp pe yesmeni. A închis 10 mănăstiri din cele existente la numirea sa ca episcop al Caraș-Severinului.

În prezent, a tăiat, a reținut si reține salariile preoților, cei mai mulți cu doi, trei, patru copii. Nu a plătit taxele datorate statului de doi ani de zile pentru salariile acelorași preoți, care preoții au plătit contribuțiile lor către episcopie. Mănăstiri cu comunități de 5, 10 si 20 de oameni cărora li se rețin toate salariile la episcopie pentru a cotiza la Catedrala Mântuirii Neamului.

Faţă de cei doi propuşi practic de Patriarhul Daniel, candidatul credincioşilor de rând şi a preoţilor din Mitropolia Banatului este omul care în urmă cu 8 ani a fost ales între cei trei care au candidat pentru funcţia de patriarh. Preasfinţitul Ioan Selejan al Harhitei si Covasnei este unul dintre episcopii oneşti, bun organizator şi administrator al bunurilor bisericeşti, om duhovnicesc iubit de cei pe care îi păstoreşte. Nu i se poate aduce nici o acuză, nici un lucru nu ştim să i se poată imputa omului care a păstorit cu vrednicie una din cele mai grele Episcopii din România. De ce nu este dorit acesta de Patriarh?

Există desigur posibilitatea ca cel susţinut de Patriarh să nu reprezinte propria sa alegere. Ştim că la momentul de faţă, patriarhul Daniel luptă pentru episcopul Lucian, deşi acum o lună era în favoarea lui Sofronie. Ce relaţie există între cei doi candidaţi şi ce centre de interese şi de forţă stau în spatele lor, nu ştim. Ce s-a schimbat între timp? Există oare un ordin venit de undeva din zona serviciilor secrete?

Într-adevăr, dacă este să luăm în considerarea un posibil imperativ al surpării Bisericii prin manipularea ei din interior, aceşti oameni sunt foarte potriviţi. Amândoi s-au dovedit foarte slabi administratori ai bunurilor bisericeşti, dar şi persoane cât se poate de nepopulare, ce provoacă revolta atât a preoţilor cât şi a credincioşilor. Prin oricare dintre ei, în poziţia de Mitropolit al Banatului, Biserica ar scădea cel puţin în capitalul de încredere al poporului. Ce poate fi mai rău decât slăbirea credinţei prin însăşi atitudinea arhipăstorilor!? Să fie oare chiar acesta motivul susţinerii episcopului Lucian? Oare prin slăbirea Bisericii Banatului se pregăteşte aşa-zisa autonomie a acestuia dorită de diferite cercuri şi mai aproape acum decât niciodată? Sunt întrebări la care aşteptăm răspuns.

Oricum, din ceea ce se întâmplă, patriarhul Daniel mai mult ca niciodată se luptă pentru impunerea episcopului Lucian. Aflăm cu durere că recent s-a întâlnit cu mai mulţi ierarhi şi i-a ameninţat cu consecinţe foarte grave dacă nu vor susţine şi nu vor vota cu Episcopul Lucian. Câţi dintre ei vor avea forţa să reziste până la capăt nu ştim. De altfel, alegerile au fost amânate până pe data de 16 decembrie când oricum se adunau mulţi dintre sinodali pentru a-şi exprima omagiile privind ziua de nume a Patriarhului, celebrată pe 17 decembrie – Sfântul Proroc Daniel. Cu alte cuvinte alegerea Mitropolitului Banatului şi a Arhiepiscopului Romanului se cer a fi văzute în acest context ca pe un cadou pe care patriarhul îl revendică din partea sinodalilor, împlinindu-i-se astfel voia. Acesta pentru a se putea spune fără greşeală: Părutu-sa patriarhului şi nouă![2].

Ce ar trebui să facem noi credincioşii şi preoţii din Mitropolia Banatului în condiţiile în care constatăm că Dumnezeu este împiedicat să lucreze pentru un viitor mai bun al Bisericii noastre, pentru binele duhovnicesc al fiecăruia dintre noi. Ce ar trebui să facem când vedem că forţe lumeşti, ostile Bisericii lui Hristos fac jocurile pentru a-şi pune propriul om într-unul din cele mai importante poziţii ale Bisericii? Să facem ascultare, ne poate spune Patriarhul. Desigur, ascultare facem însă de proprii duhovnici, o facem de Sfânta Scriptură şi de Hristos. Nu putem să facem însă ascultare de duşmanii Bisericii, de cei care urmăresc interese meschine, de cei care prin bani sau prin trafic de influenţă împart dregătoriile celor obedienţi. Să ne păzească Bunul Dumnezeu.

Astfel că vă anunţăm Preafericite Patriarh Daniel că dacă vom constata în continuare că veţi lupta pentru a vă impune candidatul şi nu veţi lăsa măcar pe sinodali să voteze potrivit conştiinţei lor şi Duhului care suflă în Biserică, să nu vă aşteptaţi să-l primim bine pe alesul preafericirii voastre, strigând „vrednic este”! Pentru întronizare va trebui să se pregătească mai mult decât de obicei agenţi de pază şi forţe de represiune pentru a se asigura imaginea democratică acestui eveniment. Căci s-ar putea să se stârnească aici în Timişoara o a doua revoluţie, de data aceasta împotriva celor năimiţi, cărora nu le pasă de turma lor, ci doar de propria slavă şi propriile interese pentru care sunt în stare să sacrifice însăşi turma de care nu-i doare deloc din moment ce nu îi sunt păstori. Ioan (10, 9-16)

În încheiere trebuie să vă precizăm faptul că această scrisoare deschisă ce reprezintă convingerile a câteva zeci de mii de mireni şi preoţi din Mitropolia Banatului nu ar fi fost scrisă dacă alegerile pentru Mitropolitul Banatului ar fi decurs firesc căutându-se ca să se propună cei mai vrednici ierarhi pentru a candida. Aceasta pentru că avem încredere în lucrarea lui Dumnezeu în Biserica Sa. Ea vine însă ca să vă asigure că ne vom opune cât ne va sta în putinţă dacă se va încerca manipularea votului ierarhilor Bisericii, după cum s-a făcut până acum propunându-se ca şi candidaţi persoane care sunt mult prea departe de vrednicia de Mitropolit. Vă rugăm, aşadar, lăsaţi-L pe Dumnezeu lăsaţi-L pe Dumnezeu să lucreze ca nu cumva prin reacţiile pe care le veţi stârni să nu se facă şi mai mult rău Bisericii, după cum s-a făcut de curând scoţându-se ora de religie din şcoală. Biserica este a lui Hristos şi nu a stăpânitorilor lumii acesteia şi nici porţile iadului nu o vor birui pe Ea (Matei 16, 18).

[1] http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/noul-statut-bor/adunarea-eparhiala-81284.html

[2] Perifrază la Părutu-Sa Duhului Sfânt şi nouă (Fapte 15, 28) după cum spuneau Apostolii la primul Sinod Apostolic.

sursa: activenews.ro