Schitul Huta la un nou început

Noul egumen al schitului este protosinghelul Macarie Feraru

Schitul Ortodox Huta, aşezat pe Valea Finişului, la 19 Km de satul Finiş, are un nou egumen în persoana protosinghelului Macarie Feraru, fost stareţ la manastirea Stâna de Vale. Decizia de numire a părintelui Macarie ca egumen la Schitul Huta aparţine Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, sub a cărei jurisdicţie canonică se află schitul.

Mulţi preoţi şi credincioşi din Ţara Beiuşului speră că părintele Macarie va readuce viaţa liniştită şi plină de bucurii duhovniceşti pe care schitul de pe Valea Finişului a avut-o până nu de mult.

Ctitorul schitului, ieromonahul Eftimie Mitra, în convorbirea telefonică avută aseară, spunea că e cea mai bună alegere pe care Episcopia Oradiei a făcut-o pentru viitorul schitului Huta: „E un loc potrivit pentru Macarie. De când eram cu el la Stână, în urmă cu mai bine de zece ani îmi spunea că îşi doreşte să stea într-un loc retras şi liniştit. Dumnezeu i-a rânduit ceea ce merita şi mă bucur că a acceptat să îşi asume această responsabilitate. Dacă mi-am luat mâna de pe Visarion nu înseamnă că mi-am luat şi mâna de pe Huta. Putem fi liniştişi că schitul a rămas pe mâini bune. Acest aşezământ monahal va rămâne pentru toată viaţa în inima mea şi voi veghea asupra a tot ce se va întâmpla acolo. Şi eu şi toţi prietenii adevăraţi ai Hutei îl vom susţine.”

Părintele Macarie este cunoscut şi apreciat de către credincioşii din zona Beiuşului ca un călugăr râvnitor şi cu o credinţă curată. Nu are maşină, vilă sau vreo avere personală ci toată viaţa sa e o jertfă adusă în slujba lui Dumnezeu. Să îl întărească Dumnezeu să rămână mai departe acelaşi ca până acum.

Vasilica Morar

Pentru a afla mai multe despre noul egumen de la Huta vă recomandăm să vizionaţi reportajele de mai jos:

Vedeţi şi „Schitul Huta a rămas fără vieţuitori”
Cine si de ce vrea sa schimbe istoria schitului Huta :

Noi detalii despre subiect: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/12/cine-si-de-ce-vrea-sa-falsifice-istoria.html

Secta Baptistă – o scurtă prezentare istorică

Deoarece am primit mai multe semnale din ţară prin care ni sa relatat o insistentă activitate de prozelitism a cultului baptist în România şi Republica Moldova vom posta un scurt istoric al sectei. Va urma în viitorul apropiat o prezentare şi a sectelor adventiste şi iehoviste. (Marius Drăgan)

Ca organizaţie religioasă, a apărut în sec. XVII iar după afirmaţiile unor istorici şi teologi baptişti, originea cultului s-ar afla în creştinismul primar. De fapt, azi toate sectele susţin că originea lor ar fi în însuşi actul de naştere al creştinismului. Cert este că nici una dintre aceste secte nu dovedesc, concret, cu argumente istorice existenţa lor în primele veacuri de creştinism.

Atât izvoare baptiste cât şi nebaptiste, spun că "strămoşii" baptiştilor sunt anabaptiştii secolului al XVI-lea. Din dorinţa de a prezenta originea cultului mult mai bogată, unii teologi baptişti spun că anabaptismul se naşte din unele "curente evanghelice" ale secolelor XII-XV, pe atunci cunoscute sub alte denumiri: bogomili, novaţieni, donatişti, pavlicieni, cathari, albigenzi etc.

În sec. XV, anabaptiştii formau o sectă destul de obscură în Germania şi încă nu aveau o dogmă precisă, binedeterminată; era uniţi nu doar prin opoziţia comună a membrilor sectei, ci şi prin împotrivirea lor faţă de toate clasele stapânitoare având un simbol comun al celui de-al doilea botez.

Principalul "reformator" al anabaptiştilor a fost Thomas Münzer, nascut în jurul anului 1498, la Stolberg, în munţii Hänz. Fiind un erudit teolog catolic şi obţinând de timpuriu titlul de doctor în teologie, Thomas caută mereu lucruri deosebite prin care să se afirme şi să îşi împuna propriile idei. Cu toate că era cleric catolic (diacon la o manastire de maici din Halle), T. Münzer era răzvrătit încă din timpul şcolii împotriva arhiepiscopului de Magdeburg şi a catolicismului în general. Tratează cu dispreţ ritul şi dogmele bisericeşti catolice, devenind mai apoi, unul din adepţii lui Luther, de care se desparte curând, având vederi mult mai radicale, care vizau societatea însăşi şi nu doar reforma religioasa.

În 1520, Thomas Münzer a plecat la Zwickau, unde a fost "primul" predicator evanghelic. Acolo întâlneşte o alta sectă protestatoare (hiliaştii), care negau botezul catolic şi în fruntea căreia era ţesătorul Nicolae Storch. Pe aceştia, Münzer îi atrage de partea sa şi din rândul lor recrutează emisarii revoltei, a cărei izbucnire generală se produce în aprilie 1525. Continuând concepţiilor sale eretice din vremurile trecute, Thomas atacă nu doar principiile de bază ale catolicismului, ci şi formele sale de manifestare în Biserica Apuseană.

Münzer, îl acuză pe Luther că s-a oprit la jumătatea drumului, adică doar la reforma religioasa şi astfel, îl numeşte pe acesta "carne ghiftuita". Declanşându-se razboiul ţărănesc, Luther însuşi strigă împotriva adepţilor lui Münzer: "...să-i sfâşie bucăţi, să-i sugrume şi să-i junghie... ca pe nişte câini turbaţi".

În mai 1525, răsculaţii au fost înfrânţi, Thomas M. a fost torturat şi decapitat, el a păşit spre locul execuţiei cu acelaşi curaj de care daduse dovadă şi în timpul vieţii. Avea pe atunci până în 28 de ani fiind socotit de către sectanţi, o "jertfă neoprotestantă" şi martirul furiei lui Luther[1]. Thomas Münzer a fost podul peste Reforma a tuturor sectelor de azi.

Între anii 1532-1535, anabaptiştii s-au răsculat din nou la Munster, în Westphalia, conduşi de croitorul Johann Bockhold (Johann de Leyde) dar şi de această dată sfârşitul acestora a fost tragic. Acest dezastru pune capăt revoltelor sociale şi politice ale anabaptiştilor şi astfel redevin o sectă pur religioasă punând accentul pe botezul adulţilor şi comunicarea strict personală cu Dumnezeu.

Veriga intermediară între anabaptişti şi baptişti au fost menoniţii iar actul de naştere propriu zis al baptismului a fost semnat în Olanda. În forma în care baptismul se cunoaşte astăzi, a apărut în Anglia la începutul secolului XVII, însă istoria acestei secte din această perioadă este destul de confuză.

În 1608, pastorul John Smith, fondatorul unei congregaţii separatiste (1606), emigrează din Anglia în Olanda după care îşi neagă chiar propriul său botez trecând la menoniţi împreună cu o parte din adepţii săi. Cei rămaşi - în frunte cu Thomas Holwys - revine la Londra unde întemeiază prima organizaţie religioasă pe care ei şi-o autodenumesc biserica baptista. De la început, baptiştii s-au divizat în două grupuri distincte: adepţii lui Holwys (şi ai lui Smith) şi adepţii pastorului Henry Iacob. În 1791, cele două ramuri se unesc sub o singura denumire şi organizare - baptismul. Nu la mult timp după aceea, apar alte disensiuni care au dus la noi ramuri baptiste şi baptismale care continuă şi acum.

În ceea ce priveşte doctrina baptistă, aceasta începe să-şi cristalizeze primele principii abia pe la anul 1900. Datorită faptului ca ei şi-au stabilit confesiunile de credinţă în diverse date şi locuri, încă nu au un Crez oficial; se pare ca prima confesiune de credinţă baptista a fost adoptată în Anglia, pe la anul 1689. Deşi nascut în Europa occidentală, baptismul s-a extins în mod deosebit pe continentul american. Aici, în anul 1845, se formeaza "Convenţia Baptistă de Sud" cu centrul la Augusta (Georgia) iar în anul 1908 ia fiinţă "Convenţia Baptistă de Nord". Emigranţii s-au constituit în mai multe convenţii - pe naţionalitaţi - şi s-au răspândit pe toate continentele.

În România, primii baptişti nu au fost de naţionalitate română. Prima organizaţie religioasă baptistă din ţara noastră, a luat fiinţă la Bucureşti fiind întemeiată de germanul Karl Scharschmit care emigrează în România pe la anul 1856. Acesta, împreună cu familia sa duce aici o campanie misionară câştigându-şi adepţi mai întâi printre conaţionalii săi iar primul botez baptist are loc în 1865.

În Transilvania, prima organizaţie baptista, se formează în Salonta (judeţul Bihor), prin convertirea unui grup de credincioşi reformaţi maghiari. Cel care face aici prima convertire şi întemeiaza prima organizaţie baptistă este croitorul Antal Novak, de naţionalitate maghiară. Nu la mult timp după aceea iau fiinţă şi alte astfel de organizaţii în judeţele Arad şi Timişoara iar misiunea acestora se extinde - mai apoi - şi peste Carpaţi. Dupa primul razboi mondial, toate comunităţile baptiste din Transilvania se unesc între ele formând astfel "Uniunea Comunităţilor Creştine Baptiste"; şi tot atunci (1921) se înfiinţează un seminar baptist.

În baza Legii Cultelor din 1928, baptiştii sunt recunoscuţi "legal" de către Statul Român, ca "asociaţiune religioasă", dar adevarata lor libertate o primesc doar după 23 august 1944, prin Decret-Lege nr. 553, publicat în Monitorul Oficial nr. 253, când statul român recunoaşte cultul. Biserica Ortodoxa îi consideră în continuare eretici şi schismatici iar prin canoanele Sfinţilor Apostoli (nr. 45, 46, 64, 68) şi ale Sfinţilor Părinţi sunt excomunicaţi din Biserică şi daţi anatema (vezi S. Ec II, can. 1).

ierom. Eftimie Mitra

---

[1]Sfârşitul său tragic nu poate fi considerat o jertfă, ci o pedeapsă pentru fărădelegile sale (de la Dumnezeu). Daca ar fi fost o jertfa pentru o credinţă dreaptă, Dumnezeu l-ar fi primit între cei drepţi şi ar fi avut sfinte moaşte. Niciodată în istoria creştinismului, ereticii şi ateii nu au avut sfinte moaşte.

Vedeti si broşura "Rătăcirea baptistă"

Despre secta iehovista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/11/secta-martorii-lui-iehova-o-scurta_07.html

Despre secta adventista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/adventismul-azs-o-scurta-prezentare.html

despre secta penticostala: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/03/scurt-istoric-al-sectei-penticostale.html

Părintele Iustin recomandă să nu ne implicăm în construcţia ce se face la Aiud

Părintele Iustin Pârvu nu îşi asumă responsabilitatea pentru ce se va construi la Aiud atâta timp cât nu se iau în considerare canoanele ortodoxe şi arhitectura bisericească

iată cum va arăta noul complex "martirologic" de la Aiud

Acest subiect e vechi dar, îl aducem în atenţia tuturor credincioşilor bine intenţionaţi pentru a cunoaşte adevărul cu privire la aşa-zisul complex martirologic ce se intenţionează a se construi la Aiud.
Deoarece am aflat că sunt unii care se folosesc de numele părintelui Iustin Pârvu pentru a aduna bani pentru acest complex considerăm că e bine să se ştie despre neimplicarea sfinţiei sale în această operă de "artă" ultramodernă.
Chiar dimpotrivă, părintele Iustin, recomandă să nu se dea bani pentru această "creaţie" neortodoxă.

Marius Anghelescu

În acest sens vedeţi şi linkurile de mai jos.

http://raparobilor.ro/

http://saccsiv.wordpress.com/2011/04/13/parintele-justin-parvu-ne-sfatuieste-sa-nu-donam-nici-un-ban-la-conferintele-lu i-dan-puric-pentru-asa-zisa-manastire-de-la-aiud/
http://saccsiv.wordpress.com/2011/01/05/foto-daca-acesta-e-noul-proiect-pentru-manastirea-de-la-aiud-deja-e-prea-mult/

http://roncea.ro/2009/07/24/ce-spun-simplii-crestini-despre-lucifericul-dan-puric-si-inaltul-andrei-care-din-eroare-se-impotriveste-proiectului-parintelui-justin-pentru-aiud/

http://roncea.ro/2011/01/08/dan-puric-vrea-sa-faca-o-manastire-mixta-la-aiud-cu-maici-si-calugari-care-sa-se-roage-intr-o-biserica-coborata-de-pe-luna-pe-post-de-naveta-spatiala-foto-proiect-rapa-robilor/

http://apologeticum.wordpress.com/2009/07/21/complotul-tortionarilor-de-azi-impotriva-martirilor-de-la-aiud/

http://www.youtube.com/watch?v=nI-IvdWhT0Y&feature=player_embedded

http://atitudini.com/proiectul-manastirii-de-la-aiud-sustinut-de-parintele-justin-parvu/

http://atitudini.com/manastirea-sfintilor-de-la-aiud/

Părintele Adrian Făgeţean s-a dus la Tatal său

Sâmbătă 1 octombrie 2011, la mănăstirea Lainici a avut loc înmormântarea unui stâlp al ortodoxiei româneşti contemporane:

părintele Adrian Făgeţeanu.

Alături de credincioşii veniţi să-l petreacă pe părintele Adrian au participat preoţi şi monahi din mai multe locuri ale ţării care au slujit în sobor alături de trei ierarhi: IPS Teofan al Moldovei, PS Nicodim al Severinului şi PS Gurie al Hunedoarei.

În cuvântul de încheiere stareţul mănăstirii Lainici, arhimandritul Ioachim Pârvulescu, a citit o scurtă biografie a vieţii părintelui Adrian spunând că în ultimii nouă ani din viaţă a stat la Lainici în semn de recunoştinţă faţă de ajutorul oferit de stareţul de atunci părintelui Adrian după ieşirea din închisoare: „După ce a ieşit din închisoare a fost alungat de colo colo, nimeni n-a vrut să-l primească. Toţi s-au temut s-ă nu-şi facă probleme primindu-l pe părintele Adrian. În cele din urmă cineva l-a îndrumat la Lainici şi a fost primit de stareţul Calinic Cărăvan. Dorinţa părintelui Adrian a fost să fie înmormântat aici, lângă părintele Calinic”.

ÎPS Teofan a rostit ultimul cuvânt în care a prezentat o frumoasă „oglindă duhovnicească” a părintelui Adrian: „Era un om al durerii. Mulţi din capitală alergau la el când erau apăsaţi şi se întorceau uşuraţi. Era un om al Vechiului Testament, ţinea foarte mult la zeciuială în sensul că fiecare om are datoria să ofere lui Dumnezeu zece la sută din timpul său. Era şi un om al Noului Testament căci punea răbdarea şi dragostea înainte de toate spunând că orice început începe cu îngăduinţa celuilalt. Era neclintit în credinţă. Atunci când venea vorba de credinţa, Biserica şi neamul său era categoric. Acest lucru l-aţi putut observa cu toţii. Era radical când venea vorba de neam, credinţă şi păcat”.

Părintele Adrian e înmormântat lângă biserica nouă, al optulea mormânt din curtea mănăstirii. Mulţi pelerini îi vizitează mormântul amintindu-şi de sfinţia sa şi rugându-se ca părintele nostru Adrian să mijlocească pentru noi în faţa Dreptului Judecător. La sfârşitul slujbei înmormântării, în sunetul clopotelor, cei prezenţi au cântat HRISTOS A ÎNVIAT.

Mai multe detalii vedeti şi:

http://apologeticum.wordpress.com/2011/10/01/parintele-adrian-fageteanu-pe-ultimul-sau-drum-din-aceasta-viata-dumnezeu-sa-l-odihneasca-cu-dreptii/
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/10/03/inmormantarea-parintelui-adrian-fageteanu-fotografii-si-predica-ips-teofan/

Mariana Neculce

Încercări de maghiarizare a românilor ardeleni prin greco-catolicism

-Despre incercarile de maghiarizare a romanilor ardeleni prin greco-catolicism.
-Rolul purtat de Episcopia greco-catolica maghiara de Hajdudorog si consecintele acesteia pe plan religios si national in Ardeal.
-Dacă e să vedem adevărata istorie a Ardealului vom constata rolul "benefic" pe care l-a avut uniatismul în Ardeal. Ce să mai spunem azi de scandalurile retrocedărilor şi ruptura ce a creat-o între români după 1990.
Articol preluat de pe siteul Parohiei Ortodoxe Petrani.
A fost publicat si in numarul 18 din revista "Atitudini"

Pentru vizualizare accesati:
In limba romana: http://acasa.bisericaortodoxapetrani.ro/2011/05/11/incercari-de-maghiarizare-a-romanilor-ardeleni-prin-biserica-greco-catolica/
In limba engleza: http://acasa.bisericaortodoxapetrani.ro/2011/09/09/attempts-of-magyarization-of-the-transylvanian-romanians-by-the-greek-catholic-church/

SUA a început pe faţă războiul împotriva ortodoxiei din România

Comunicat de presă:

Raportul SUA

o maşinaţie

catolico-americană

Traian Băsescu şi Teodor Baconsky acceptă dictatul dat de SUA

- În 13 septembrie 2011, Hillary Clinton, Secretar de Stat al SUA, e emis publicităţii un raport prin care acuză Statul Român că discriminează minoritatea greco-catolică din România.

- În raportul SUA se încurajează prozelitismul sectar şi dezbinarea românilor prin greco-catolicism.

- Preotul greco-catolic Cristian Terheş, preşedintele Romanian Greek-Catholic Association, cere, în numele „dreptăţii” şi a „adevărului” să se facă o campanie anti-ortodoxă în presă prin care să reiasă că Biserica Greco-Catolică este o victimă a Bisericii Ortodoxe.

Dacă în Serbia a bombardat o mare parte a mănăstirilor ortodoxe tradiţionale, în România presiunile anti-ortodoxe şi anti-româneşti ale SUA se fac pe cale diplomatică prin instrumentele Statului Român: Preşedinte, Guvern, Parlament, Justiţie, massmedia etc.

România e ţara unde „restitutio in intregum” se face sub presiuni externe politicii Statului Român neţinându-se seama de felul şi conjunctura istorică în care Biserica Greco-Catolică a fost „împroprietărită” în perioada ocupaţiei imperiului Habsburgic şi a dualismului austro-ungar.

De asemenea SUA nu ţine seama nici de felul în care Statul Român a semnat şi ratificat „Concordatul Vaticanului cu România” prin care minoritatea greco-catolică din Ardeal avea mai multe drepturi şi avantaje decât orice cult din România, chiar şi decât Biserica Naţională Ortodoxă care era majoritară.

Statul austro-ungar a dat Bisericii Greco-Catolice dreptul de uzufruct (folosinţă) şi nu de proprietate în timp ce, printr-un şantaj al diplomaţiei Vaticanului asupra regelui Ferdinand, Statul Român, prin Concordat, a oferit dreptul de proprietate a imobilelor şi moşiilor ce azi sunt revendicate.

Ulterior acest Concordat a fost demascat şi scos în afara legii de guvernul ateo-comunist al lui Petru Groza, nu din motive religioase ci din motive de siguranţă a statului deoarece prin acest act diplomatic Vaticanul devenise stat în stat în România. Ierarhia greco-catolică s-a împotrivit motiv pentru care a fost arestată.

Azi Biserica Greco-Catolică se victimizează în mod viclean prefăcându-se în „prigonită” a Bisericii Ortodoxe. Nu puţine au fost cazurile când elemente tulburente din sânul Bisericii Greco-Catolice, folosindu-se de un grup mic de persoane, au creat scandaluri imaginare prin care încercau să impresioneze opinia publică din străinătate că, în România, Biserica Ortodoxă duce o campanie de prigonire a minorităţilor religioase, în special a minorităţii greco-catolice.

Nu se spune nimic de o veche înţelegere a ierarhilor ortodocşi şi greco-catolici în care s-a propus ca bisericile, în cadrul comunităţilor (satelor) unde sunt şi ortodocşi şi greco-catolici, să rămână majoritarilor şi aceştia se obligă să îi ajute pe cei în minoritate să construiască alta. Această propunere a fost refuzată de ierarhia greco-catolică. E absurd ca în sate cu doar două sau trei familii greco-catolice să dai biserica de la sute de familii ortodoxe doar pentru că aşa au dictat americanii.

În multe sate unde sunt doar câteva familii greco-catolice s-au înfiinţat paraclise (capele), în funcţie de numărul credincioşilor, în care să se poată oficia cultul liturgic. Azi Biserica Greco-Catolică posedă suficiente spaţii de rugăciune ţinând seama de numărul de credincioşi pe care îl au în Ardeal în momentul de faţă.

În raportul SUA se critică expresia de „sectă” atribuită în România unor culte religioase protestante şi neoprotestante rupte din catolicism. În acelaşi raport se condamnă că anumite persoane din cadrul ministerului culturii au acceptat folosirea expresiei „prozelitism catolic”. Se interzice de către americani a se face menţiuni cu referire la adevărul istoric în care a apărut greco-catolicismul în Ardeal etc.

Ce să facem domnilor americani? Să uităm istoria neamului nostru? Să uităm pe cei ce au murit pentru demnitatea noastră naţională şi pentru o credinţă curată a neamului nostru? Să aruncăm cu noroi în valorile noastre naţionale ca să fim pe placul SUA şi al Vaticanului? etc.

SUA şi UE au început să susţină făţiş politica de catolicizare a României. În 6.04.2005, parlamentarul american de naţionalitate maghiară, democratul Tom Lantoş, şi congresmenul american Tom Tancredo (ambii romano-catolici) determină parlamentul american să ceară României restituirea totală a proprietăţilor avute de Biserica Greco-Catolică până în 1948, indiferent de modul în care acestea au fost obţinute. Ulterior preşedintele României, Traian Băsescu, a cerut parlamentului din România să revizuiască legile care implicau retrocedări către Biserica Greco-Catolică.

Într-un comunicat emis publicităţii de Romanian Greek-Catholic Associaţion, (organizaţie non-profit din SUA care pledează la nivel internaţional pentru „oprirea discriminării greco-catolicilor din România”) preşedintele acesteia, preotul greco-catolic Cristian Terheş, spune că „Biserica Greco-Catolică continuă să fie cel mai discriminat cult din România” exemplificând câteva cazuri de scandaluri provocate tocmai de cercuri de interese din sânul Bisericii Greco-Catolice prin care, ulterior, acuză că în România se încalcă flagrant libertatea religioasă şi drepturile omului şi se face o intensă campanie de „epurare culturală şi religioasă”.

În concluzia comunicatului său, publicat pe siteul greco-catolica.org, pr. Cristian Terheş, face un apel massmediei şi organizaţiilor neguvernamentale din românia să expună în public „încălcările flagrante ale drepturilor omului, iar reprezentanţii Statului Român să ia măsurile necesare pentru aplicarea legii” în timp ce ierarhia ortodoxă este acuzată că incită opinia publică la ură interconfesională.

Care legi, domnule „prigonit”, cele făcute de SUA? Şi totuşi prin apelul dumneavoastră ce urmăriţi, pacea interconfesională?

Consiliul Director al ASTRADROM, întrunit azi 28 septembrie 2011 la Beiuş, consideră intervenţia SUA ca fiind un atac îndrăzneţ la adresa suveranităţii României iar, atitudinea slugarnică a politicienilor români o dovadă a lipsei de respect faţă de istoria neamului nostru.

Cezara Filip,

Departamentul de presă ASTRADROM

Vedeţi şi comunicatele de presă a sinoadelor ortodoxe şi greco-catolice din Ardeal întrunite anul acesta pentru a dezbate subiectul revendicărilor:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/07/au-reinceput-discutiile-despre.html

Poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/07/ierarhii-ortodocsi-din-ardeal-au_07.html

Poziţia oficială a Bisericii Greco-catolice:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/07/biserica-greco-catolica-acceptat.html

Schitul Huta a rămas fără vieţuitori

Duminică 25 septembrie preotul Schitului Huta, ieromonahul Visarion Tuderici, şi-a luat rămas bun de la fii duhovniceşti spunându-le că va fi transferat la Episcopia Ortodoxă de Gyula din Ungaria. Despre transferul său, părintele Visarion, a spus că nu are nimic de declarat.

În urmă cu aproximativ doi ani cei doi călugări, care atunci încă vieţuiau la Huta, Eftimie şi Visarion, s-au întâlnit cu PS Siluan de la Gyula. Întâlnirea de taină a avut loc în casa unui fiu duhovnicesc al părintelui Visarion, profesorul Adrian Mlendea din Beiuş. PS Siluan le-a propus celor doi monahi să meargă la episcopia de Gyula pentru a face misiune promiţându-le că le va oferi funcţii în cadrul episcopiei şi un salar bun.uH Cei doi monahi au refuzat.

În toamna anului tzrecut (cu două luni înainte de plecarea părintelui Eftimie de la Huta) părintele Visarion a mers în secret la Gyula împreună cu profesorul Adrian Mlendea să vadă cum e în episcopia respectivă iar duminică şi-a anunţat public transferul.

În prezent la Huta e doar Emil Vultur, un prieten apropiat al părintelui Visarion care a frecventat des schitul în ultima perioadă.

L-am contactat telefonic pe ctitorul schitului, părintele Eftimie Mitra, şi povestindu-i de noile schimbări de la Huta ne-a spus că în prezent nu ne poate spune nimic dar, indiferent cine va veni la Huta, îşi doreşte ca acel schit să rămână ortodox. Ctitorul schitului şi-a manifestat şi intenţia de revenire: „în caz că Episcopia Oradiei nu va găsi pe cine să trimită la Huta sunt dispus să mă reîntorc cu obşte pentru a nu lăsa ca totul să se pustiască”.

Vom reveni cu detalii.

Vasilica Morar

Vedeti si: "Blestemele de la Schitul Huta"

Schitul Huta are un nou egumen - un nou inceput

Detalii iesite dupa un an la iveala:  
 Cine si de ce vrea sa falsifice istoria schitului Huta http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/12/cine-si-de-ce-vrea-sa-falsifice-istoria.html