Noi crime ale musulmanilor asupra crestinilor in Siria. Totul in numele pacii si pentru biruinta lui Alah. Asa apar martirii zilelor noastre.

Jihadiștii au ucis 250 de copii într-un malaxor de aluat și au ars șase brutari în cuptor

Mărturii și rapoarte șocante vin din Siria după ce militanții Statului Islamic sunt alungați din teritoriile vremelnic ocupate de ei.

In China s-a pornit prigoana impotriva crestinilor. Sunt interzise crucile pe turnul bisericilor, iar cei ce se impotrivesc sunt arestati.

 Campanie impotriva crestinilor in China.

Mii de cruci au fost date jos. 

Credinciosii care se impotrivesc sunt arestati.

 

Guvernul comunist chinez a declansat o campanie impotriva comunitatii crestine, mii de cruci fiind date jos de pe biserici si cladirile religioase.

Situatia crestinilor din Asia in urma implicarii militare a SUA.

DE CE AU ABANDONAT MARILE PUTERI PE CRESTINII DIN ORIENTUL APROPIAT?

De ce-i abandonăm pe creștini?

Cu toate aceste discuții moralizatoare pe care le-am auzit despre refugiații musulmani ce vin din Siria, cine mai vorbește despre creștini? De-a lungul ultimilor ani, nici un grup religios nu a fost mai persecutat în tot Orientul Mijlociu decât creștinii. Și, totuși, aproape nu se vorbește deloc despre aceasta.

Este adevărat, modul evreiesc de a pune problema nu este „ori una, ori cealaltă”. Se presupune că suntem la fel de preocupați de soarta tuturor. Deci, cu toate aceste sentimente frumoase pe care atât de mulți evrei americani le exprimă față de refugiații musulmani, de ce nu au loc în inimile noastre și creștinii oprimați?

Din nu se știe ce motive, noțiunea de „musulmani în suferință” pare să rezoneze mai mult cu inimile liberale decât „creștini în suferință”. Poate că musulmanii par mai “exotici” sau “neînțeleși”; poate e din cauză că mulți liberali îi disprețuiesc pe creștinii fundamentaliști din America, cu ale lor manifestări anti-avort și anti-homosexualitate.

Islamistii au dat noi martiri Bisericii Ortodoxe in Irak. Manastirea Sfanta Ecaterina a fost bombardata de musulmani.

foto: Stefan Cojocariu

De ziua Sfintei Ecaterina, maicile de la mănăstirea irakiană Sfânta Ecaterina au urmat cărarea muceniciei

Chiar în noaptea prăznuirii Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, o orientală între orientali, maicile din mănăstirea irakiană au primit cununa ocrotitoarei lor. „Dealul de pietre”, colina pe care era așezată mănăstirea, a fost luat cu asalt. Cupola bisericii închinată Maicii Domnului și chiliile au fost bombardate, ruina așternându-se pe ceea ce odinioară era o mănăstire înfloritoare. 

Epurarile religioase din tarile islamice au determinat mari valuri de refugiati spre Europa. Biserica Ortodoxa ne indeamna sa-i primim ca pe fratii nostri.

 In timp ce marile puteri ale lumii isi indreapta interesele spre situatia din Ucraina si spre Rusia, islamistii fac epurari in tarile lor. Jandarmii lumii nu doresc sa vada, catusi de putin, crimele organizatiei ISIS indreptate impotriva crestinismului din Siria si alte zone "pur" musulmane ale lumii. Pe de o parte europenii sunt sceptici spunand ca valurile masive de refugiati sunt parte a unui plan de islamizare a continentului european sau o afacere a traficantilor, in timp ce Biserica ne indeamna sa ii primim ca pe fratii nostri - asemenea omului cazut intre talhari, din pilda Evangheliei. 

Copil sirian mort inecat - Turcia 2015

Hotnews: Patriarhie: Chiar daca refugiatii sunt de alt neam si credinta, ne vom implica in ajutorarea refugiatilor care vor ajunge in Romania

Patriarhia Romana se va implica in ajutorarea refugiatilor care vor ajunge in tara si, totodata, va sprijini autoritatile romane in cazul in care Romania va gazdui refugiati, a declarat, miercuri, pentru Mediafax, purtatorul de cuvant al institutiei, Constantin Stoica.

“Chiar daca refugiatii sunt de alt neam, cultura si credinta, pentru noi, crestinii, sunt semenii nosti aflati in dificultate ca urmare a unui conflict sangeros din tara lor. Asa ca toti romanii ortodocsi trebuie sa actioneze cu dragoste de semeni, in baza credintei crestine. 

De asemenea, Patriarhia are in vedere si sprijinirea

Eu sunt Kenya. Și București 1944. Și nu tac

FOTO: Studenții uciși în Kenya

Eu sunt Kenya. Și București 1944. Și nu tac

Vineri, 3 aprilie 2015, la Universitatea din Garissa, Kenya, 148 de tineri au fost executați pentru că nu au mințit când li s-a pus o întrebare simplă.
Atacatorii au intrat, au întrebat care e musulman și care e creștin și s-au pus pe ucis. Așa de simplu. Pare un caz asemănător cu cel de la Paris, nu?


Și totuși, nu e chiar așa. Aici n-au fost scrisori de amenințare, nu au fost avertismente anterioare, nimic. Tinerii aceștia nu au știut ce și cum au greșit, nu au avut timp să-și ia măsuri de protecție, nu umblau cu polițiștii după ei.  Veniseră să învețe carte. Și ce dacă?

Au trecut trei zile de atunci și facebook-ul nu a fost inundat de mesaje „Eu sunt Kenya” sau Doamne-ferește! „Eu sunt creștin„. Televiziunea Română nu a făcut „speciale” în care să se dezbată tragedia, nici măcar de un amărăt de hashtag nu au avut parte tinerii aceia.

Moartea lor a fost trecută la capitolul „și altele”. Ba chiar cred că i-a stânjenit pe mai-marii redacțiilor din presa de limbă română. Ce s-a întâmplat , se întrebau ei, credeam că aștia – creștinii – doar ucid, fac pogroame, cruciade, pupă moaște, nu sunt și victime. Ce facem? Așteptăm să vedem ce fac țările democratice, presa liberă, vine și răspunsul. Iar de-acolo a venit doar tăcere. O tăcere vinovată.

O tăcere grea, ipocrită. Dar