Idei de predici
Sfânta Cuvioasă Paraschiva
Ev. Luca VII, 36-50
1.În istoria vieții sale duhovnicești omul urcă și coboară în cele din lăuntru ale sale: de la frumusețile luminii duhovnicești a raiului până la adâncile întunecimi ale iadului.
2.Este semnificativ faptul că unii dintre pământeni dintru adânc de fărădelegi reușesc printr-o adâncă umilință râvnitoare cu ajutorul harului dumnezeiesc să se ridice la simțăminte de înaltă sfințenie.
3.Ne gândim la Cuvioasa Maria Egipteanca un exemplu viu grăitor.
4.Ca oameni înțelegem mai greu aceste ridicări și coborâri și mai greu înțelegem atitudinile ce trebuie să le avem față de orice om.
5.De cele mai multe ori atitudinile noastre se reduc doar la critici, înjosiri și dispreț față de cei căzuți. Ca și în cazul de față atitudinile fariseilor față de femeia păcătoasă care a venit la Mântuitorul Iisus Hristos.
6.Atitudinea noastră este față de ceea ce se vede, atitudinile Mântuitorului sunt altele pentru că citește în cele din lăuntru ale oamenilor, nu se reduce doar la cea ce se vede.
7.El nu se oprea doar la păcatele pe care le-a făcut femeia ci citea în ființa ei adânca părere de rău pentru păcatele săvârșite, dorul ei de întoarcere pe calea mântuirii și prețuirea ei față de Mântuitorul Iisus Hristos.
8.De aceea Mântuitorul nostru aprecia adânca umilință a celor căzuți și le da iertare pentru păcatele lor cele multe.
9.Și în cărțile duhovnicești se valorifică aceste atitudini pentru părere de rău pentru păcatele săvârșite. De aceea pentru dreapta lor judecată Sfinții Părinți alături de Mântuitorul înțelegeau mai aproape de mântuire pe un păcătos cu adâncă umilință decât pe unul care nu era căzut în păcate mari, dar, care nu avea nici părere de rău față de Dumnezeu.
10.Un fel de „căldicei” după spusele Apocalipsei.
11.În cazul de față s-ar putea întâmpla ca fariseii să nu fi săvârșit păcatele pe care le-a săvârșit păcătoasa, dar erau lipsiți de buna cuviință față de păcătoasa, compătimiri față de ea, de într-ajutorarea ei ca să se ridice din păcatele sale, cu alte cuvinte erau mai mult criticiști decât ajutători ai femeii.
12.Nici pe departe n-au înțeles ce a înțeles Mântuitorul care cumpănea mulțimea păcatelor ei cu multa ei iubire.
13.Rămâne peste veacuri maturitatea duhovnicească a Mântuitorului Iisus Hristos față de păcătoșii ce se întorceau cu umilință la el.
14.Mântuitorul face fariseului o adevărată evaluare a virtuților femeii în comparație cu păcatele săvârșite, evaluare din care reies virtuțile incomparabile cu căderi în păcat ale femeii. Pentru această superioritate a virtuților de întoarcere îi iartă ei multe păcate: pentru spălarea picioarelor cu lacrimile ei, pentru ștergerea picioarelor cu părul capului ei și pentru ungerea cu mir a trupului său.
15.Aceste valori nici pe departe nu le atingea fariseul criticist.
16.Evanghelia se încheie cu atenționarea la care s-ar cădea să medităm mult, și anume: incomparabila valoare a părerii de rău privind iertarea păcatelor noastre.
17.Pentru această valoare a părerii de rău Mântuitorul i-a dat femeii iertarea păcatelor ei celor multe.
18.”Credința ta te-a mântuit” – se referă la convingerea ei privind bunătatea Mântuitorului cu care bunătate îi primea pe toți și-i primea pe toți care erau în stare să facă fapte vrednice de pocăință.
19.Revenind la sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva a cărei viață o cunoaștem din sinaxarul cărților de cult înregistrăm o constatare din istoria Sf. Scripturi și a Bisericii, și anume: avem înscriși în rândul sfinților un șir întreg de oameni căzuți și apoi ridicându-se pe culmile sfințeniei. Să ne gândim la Sf. Pavel, la Moise Arapul, Cuvioasa Maria Egipteanca.
20.Avem un șir înteg de sfinți care n-au coborât pe treptele fărădelegilor ci au rămas curați din sfânta lor copilărie până la sfârșitul vieții lor. Ne gândim la Iosif din Vechiul Testament, la Sf. Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și în cazul nostru Cuvioasa Paraschiva.
21.Unii dintre ei ca și Cuvioasa Paraschiva au rămas cu trupuri neputrezite sute de ani, sfinte moaște tămăduitoare de boli și făcătoare de minuni.
22.Sfintele Moaște au istoria lor tămăduitoare. În Vechiul Testament avem un caz special când oamenii vrând să îngroape un mort de frica vrăjmașilor ce veneau asuprea lor au aruncat mortul într-un mormânt oarecare fără să știe că mormântul era a lui Elisei proorocul, ucenicul lui Elisei a înviat. Nu puține sunt minunile săvârșite de moaștele Sf. Cuvioase Paraschiva care se odihnesc în Catedrala mitropolitană din Iași.
23.Ele pot vedea neputrezite de sute de ani de la moartea ei și care au împărtășit vindecări și ajutorări multora indiferent de etnie sau confesiune. Cu adevărat mari binefaceri aduc ca rod al iubirii față de om.
24.Cu toate aceste adevăruri constatate și văzute trebuie șă ne mire că unii creștini ai altor confesiuni se îndoiesc de puterea tămăduitoare a Sfintelor Moaște.
25.Să ne ferim de o astfel de nesimțire sufletească datorită fărădelegilor ca să nu ajungem să tăgăduim adevăruri așa de clare și realități săvârșite de puterea dumnezeiască. Amin.
(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.218)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.