Idei de predici ale PS Ioan Mihaltan al Oradiei la duminica a XX-a dupa Pogorarea Sfantului Duh

Duminica a douăzecea după Pogorârea Sfântului Duh


Ev. Luca VII, 11-16










1.Este semnificativ faptul cum ştiu oamenii să preţuiască pe cei în necazuri, cu nenorociri şi în acelaşi timp şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos avea aceeaşi atitudine.

2.Popor mult, lume multă la o aşa mare nenorocire; o femeie văduvă pierde pe unicul său fiu, singura mângâiere din această lume era poporul ce căuta să-i mângâie suferinţa.

3.Încercăm o meditaţie mai adâncă la acest eveniment: de obicei, la început de viaţă, în tinereţe suntem mai idealişti în ceea ce priveşte planurile şi scopul vieţii noastre, dar din nefericire aceste idealuri scad la primele încercări, la întâlnirile cu greutăţile vieţii. Din avântaţi în planurile noastre devenim oameni abătuţi, descurajaţi, chiar deznădăjduiţi.

4.Devenim cu aripi tăiate, ca şi oarecând Icar din legendele greceşti. De ce? Oare să nu mai plănuim nici un ideal? Este o foarte mare diferenţă între planurile noastre şi realităţile vieţii care sunt uneori crude.

5.Constatarea este însă următoarea: ţinând cont numai de ideal se pare că rămânem suspendaţi dincolo de realitate fără punerea lor în practică. Renunţând la ideal şi rămânând doar cu realitatea, aceasta devine pentru noi insuportabilă cu tot ce aduce ea.

6.Cum putem împăca idealul cu realitatea? Aici constă rezolvarea problemei. Cum putem să rezolvăm această problemă? Femeia din Evanghelie şi-a făcut şi ea planuri şi cu propriul său copil. Dar realitatea a devenit aşa de crudă încât i-a stins orice ideal. Fără soţ, fără copil! Ce ideal? Ce planuri mai putea să facă într-o realitate aşa de crudă când îşi ducea singurul copil să-l îngroape?

7.Dar în acastă realitate atât de crudă şi întunecată apare o altă realitate de necrezut diferenţiată de realitatea ce o trăia femeia. Apare realitatea puterii dumnezeieşti, putere peste puterea morţii, putere mai presus de puterile omeneşti; iubirea lui Dumnezeu care schimbă sensul realităţii crude înviind pe fiul ei şi dăruind-i din nou lumină idealurilor ei.

8.O realitate care a rezolvat altă realitate. Să nu mai plănuim idealuri, să rămânem doar la realitatea crudă sau să facem idealuri bazate pe altceva? Cu adevărat putem să plănuim idealuri, idealuri care rezolvă realitatea crudă. Noi de obicei plănuim idealuri legate de vremelnicie, bazate pe oameni, pe lucruri, eliminând puterea dumnezeiească. Dacă vrem ca idealurile noastre să nu fie zdrobite de realităţile crude, să plănuim idealurile bazate pe puterea lui Dumnezeu care este în stare să rezolve orice realitate cât de crudă ar fi ea.

9.Rămâne peste veacuri un model de rezolvare a vieţii prin aceste idealuri bazate pe puterea lui Dumnezeu. Sf. Evanghelie este un astfel de exemplu.

10.S-a întâlnit realitatea puterii dumnezeieşti cu realităţile grele, întâlnite pe cărările vieţii. S-a rezolvat problema între ideal şi realitate, dar numai datorită faptului că idealul era bazat pe puterea dumnezeiască.

11.Când idealurile sunt bazate pe puterile dumnezeieşti atunci putem păşi cu toată încrederea în faţa realităţilor vieţii pentru că nu există nici o realitate a vieţii, oricare ar fi ea, să nu fie biruită de realitatea puterii dumnezeieşti.

12.Este bine să ne întrebăm, să medităm asupra idealurilor vieţii ce le plănuim şi dacă ele sunt bazate pe lucruri şi pe oameni, putem fi siguri că ele ne vor produce mari amăgiri, descurajări, dar dacă ele au ca fundament puterea dumnezeiască putem păşi cu încredere, că ele se vor rezolva.

13.În Evanghelia ce s-a citit s-au întâlnit idealul cu realitatea şi s-a rezolvat în mod deosebit. Idealul s-a întâlnit cu realitatea crudă.

14.Realitatea apăsătoare s-a întâlnit cu Hristos Atotputernicul. Această realitate a văduvei din Nain şi a fiului său, ce-l duce să-l îngroape s-a întâlnit cu Mântuitorul şi a rezolvat problema ideal şi realitate.

15.Rezolvarea idealurilor şi ale realităţilor întâlnite pe cărările vieţii constă în legătura dintre idealuri şi puterea lui Dumnezeu.

16.Dacă vrem într-adevăr să avem o viaţă mai liniştită, paşnică, fără griji, putem cu toată încrederea să facem idealuri dar numai bazate pe puterea lui Dumnezeu, căci această putere este capabilă să ne scoată din orice încurcătură, din orice neşanse sau descurajări, căci Atotputernicul Dumnezeu este stăpân peste toate: viaţă şi moarte, peste lume, peste duhuri. A Lui fie slava în vecii vecilor. Amin.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999,p.114)