Idei de predici ale PS Ioan Mihălțan la Oradiei la sărbătoarea Sf M Mc Dimitrie

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Ev. Ioan XV,17-27; XVI, 1-2.

1.Cea mai mare virtute este iubirea, dar nu orice fel de iubire, ci iubirea dumnezeiască.

2.O astfel de iubire vrea Mantuitorul să stăpânească sufletele noastre, dorința cea mai înaltă a Mântuitorului.

3.Este greu de înțeles această iubire dumnezeiască pentru că este puțin experimentată și atunci, dincolo de aceasta începe ura care de cel mai multe ori stăpânește inimile oamenilor.

4.Înțelesul „lume” din Sf. Evanghelie este întrucâtva asemănătoare cu ura: om lumesc, om care iubește lumea, om legat de lucruri pentru care se nasc și certurile bazate pe ură.

5.Datorită lipsei de trăire a iubirii creștinești omul cade din lipsa de iubire în ură.

6.Este o întreagă explicație a Mântuitorului de ce ajunge la ură, de ce ura nu are nici o rațiune. Este întunecime pe cărările vieții.

7.Însuși cuvântul Mântuitorului justifică întunecimea minții ce o aduce ura care nu înțelege, nu știe aprecia, nu știe valorifica realitățile vieții.

8.Cel stăpânit de ură nu știe să aprecieze bucuriile sufletești și nu știe să răspundă iubirii cu iubire ci răspunde la ură cu ură.

9.Prezența urii denotă lipsa Duhului Adevărului și a iubirii. În prezența Duhului Adevărului se luminează realitățile vieții. În prezența Lui se pot aprecia valorile, în prezența Lui se evidențiază judecățile, felul de a vedea, de a înțelege înstrăinările de Duhul Adevărului.

10.A mărturisi pe Dumnezeu înseamnă a avea prezența Duhului Adevărului nedespărțit de Tatăl și de Duhul Sfânt.

11.Mântuitorul avertizează pe ucenici ce se va întâmpa cu ei în lipsa Duhului Adevărului, în lipsa iubirii și prezice urmări grave ale lipsei de iubire până la distrugerea vieții, până la ucidere.

12.Luând în considerare viața Sf. Mucenic Dimitrie vom înțelege mai bine ce înseamnă pentru un sfânt iubirea dumnezeiască și ce înseamnă ura în comparație cu iubirea sfântului.

13.Stăpânit de sfânta iubire dumnezeiască, sfinții, în cazul nostru Sf. Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, erau capabili să înfrunte orice ură a semenilor fără a-și pierde liniștea sufletească, fără a răspunde cu ură la ură ba chiar a iubi pe cei ce urăsc.

14.De notat e faptul că Sf. Dimitrie era militar, om al ordinii, al poruncii și totuși om al iubirii. Predomina peste toate virtutea iubirii creștine, deci iubirea nu ține cont de profesie, de etnie, de starea civilă. Ea este mai presus de acestea.

15.Datorită iubirii sfinții învingeau suferințele fizice cu care erau capabili să-i chinuiască cei stăpâniție de ură, cu fel de fel de metode chinuitoare, cu fel de fel de răzbunări fizice, cu fel de fel de planuri ale urii răzbunătoare.

16.În fața lumii uneori erau neînțeleși și oarecum incredibili în ceea ce lucrau ei în comparație cu mintea îngustă a celor ce-i chinuiau.

17.Era și vremea persecuțiilor creștine, era vremea când împărații păgâni doreau să nimicească creștinismul fără să-și dea seama că era cu neputință pentru că creștinisnul era fundamentat pe puterile dumnezeiești ale Sf. Treimi și cei ce încercau aceasta erau doar oameni.

18.Este bine cunoscut cazul din vremea acestei prigoane a împăratului Iulian Apostatul care făcea parte din acei împărați ce au dorit să distrugă creștinismul. Pe câmpul de luptă chinuit, rănit, în ultimele clipe de viață a luat un pumn de sânge, l-a ridicat spre cer și a strigat: „M-ai învins Galileene!”era de fapt recunoașterea neputinței omenești față de puterea dumnezeiască.

19.Poate Dumnezeu îngăduia aceste răzvrătiri, răzbunări și ucideri ca prin ele să se înțeleagă limpede ce este omul, ce este ura, ce este diavolul și ce înseamnă Dumnezeu și iubirea Sa care biruiește toate acestea.

20.Ar fi bine să medităm mai adânc la marele foloase ale iubirii și la marile primejdii ale urii, la sfinți, la noi cei de rând, la străduințele noastre de a le urma pilda. Amin.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999,p.222)