Secta „Martorii lui Iehova” – o scurtă prezentare istorică

Deoarece am primit mai multe semnale din ţară prin care ni sa relatat o insistentă activitate de prozelitism a cultului martorilor lui Iehova în România şi Republica Moldova vom posta un scurt istoric al sectei.

Menţionăm că în prezent se află în lucru brosura „Rătăcirea iehovistă” din ciclul rătăciri sectare editate de ASTRADROM.

Secta Martorii lui Iehova are unele principii şi practici violente, inhibă adepţii, îi leagă prin jurăminte ca să nu părăseasca organizaţia, se consideră "aleşii" şi astfel nu vor mai fi judecaţi, nu admit existenţa sufletului şi dăinuirea lui dupa moarte, omul este considerat un animal cu raţiune, neagă existenţa iadului. Pentru a-i impresiona pe "căutatorii" adevărului Bibliei şi-au mai atribuit şi alte denumiri: "Studenţi în Biblie", "Mileniştii aleşi", "Ruseliştii" etc.

Dacă "profetul" feminin Hellen White (vezi adventiştii) a lăsat urmaşilor "secretele" mileniului şi venirii Domnului, Charles Taze Russell (1852-1916) promite a fi un calculator serios al milenismului. Charles era de origine germană sau irlandeză având însă vechi rădăcini mozaice şi s-a născut la Pittsburg (Pensylvania). Părinţii lui erau presbitieni cu înclinaţii spre prietism, iar el este atras de ''profeţiile'' senzaţionale către sectele de natură adventă (ramură a anabaptismului) şi hrănindu-şi fanteziile cu războaiele din Vechiul Testament, iniţiază o adevarată "universiadă" a studierii Bibliei în vederea unui "calcul" concret şi real. După ce studiază Biblia, ajunge la concluzia că venirea Domnului nu va fi pentru judecată ci pentru "purificare" prin mileniu.

În 1879 scoate prima revistă "Turnul de veghe" şi alte broşuri prin care veniturile îi sporeau considerabil. Devenind un "proroc" vestit Charles I.R. începe să se simtă mai bine între "alese" fecioare şi femei tinere "chemate" şi, ca orice escroc, îşi părăseşte soţia lăsînd-o muritoare de foame[1]. Adepţii fanatici iehovişti, pentru a nu fi înrolaţi în război organizează mitinguri şi alte acţiuni de amploare unde declară că Russell este Pastorul ales şi îngerul Bisericii din haodiceea, iar statul este lucrarea satanei. Veniturile fabuloase aduse Societaţii iehoviste prin vînzarea de reviste, broşuri şi Biblia (tradusă în mai multe ediţii după viziunile ruseliste) în mai multe ţări şi la preţuri reduse, face ca organizaţia mileniştilor să între în conflict cu Statul american, fiind acuzata de trafic valutar. În aceasta situaţie Russell părăseşte continentul american şi se stabileşte în Europa unde îşi duce mai departe activitatea "misionara".

În Europa (deja americanii erau sătui de calcule) este considerat de către celelalte culte protestante eretic, ceea ce nu îl deranjează şi îşi continuă activitatea mărindu-şi veniturile. Statul american îl urmăreşte în continuare, iar el moare într-un "accident" de maşină în anul 1916. Urmaşii lui stabilesc o altă venire a Domnului în Austria, anul 1975.

Ca şi alţi "întemeietori de credinţe" Ch. I. Russell se duce, dar ramân "inovaţiile". Un continuator al "credinţei" lui Charles R. este avocatul sau, cel care l-a sfătuit sa-şi lase soţia. Nefiind căsătorit şi neavând urmaşi, toate veniturile lui Charles îi rămân avocatului american I. F. Rutherford (1869-1942), scriitor iehovist şi, în perioada imediat următoare primului razboi mondial, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Americii. În America mulţi au părăsit secta, în timp ce în Europa, ideea razboinică a Armaghedonului înfierbântă sufletele şi aşa răvăşite de după război.

Săturându-se lumea de amăgiri, Rutherford vede că se ridică o societate noua; astfel, profitând de setea de senzaţional a tineretului debusolat, scoate o broşură intitulată: "Milioane care trăiesc acum, nu vor muri niciodată" prin care reuşeşte să-şi câştige noi adepţi. Poporul american, neavând o stabilitate religioasă şi nici traire creştină, a fost cuprins din nou de datele senzaţionale advente. El spune că toate calculele au fost bune dar venirea Domnului s-a făcut în duh, ceea ce i-a adus un succes neaşteptat. Spre deosebire de Ch. Russell care combătea "rigiditatea" calvină, I. F. Rutherford dă libertate totală, inclusiv pentru folosirea armei, jurământului, cât mai multe căsătorii, considerând religia o politică, o mişcare socială. De la el porneşte ideea de un stat a statelor condus de un guvern mondial în fruntea căruia să fie instaurat Iehova,salvatorul lumii. Mulţi dintre cei ce nu au fost de acord cu concepţiile sale şi au îndrăznit să i se opună a fost "condamnaţi". Astfel, confruntarea cu societatea, concurenţa, asasinatele politice, violenţa, intimidarea şi multe altele încep să facă parte din "succesiunea profetică" a corifeilor iehovişti. Însuşi "Marele" jude moare asasinat în 1942 (dupa părerea unora se pare că ar fi fost ucis de către membrii unor organizaţii secrete cu care ar fi avut legături). Urmaşii lui I. F. Rutherford au fost Natham H. Knor (1906-1978) şi S. L. Johnson. Azi, unul dintre membrii marcanţi ai acestei secte este şi soţia lui Bill Clinton, care a fost preşedintele SUA (vezi articolul "Demonizarea Americii" din "Puncte Cardinale" an 1999, articol scris în mai multe episoade şi semnat de preotul român Gh. Calciu-Dumitreasa, domiciliat în SUA).

În România, iehovismul a pătruns prin clujeanul Ioan B. Sima, plecat în Eldorado, Pensylvania - SUA, unde este "şcolit" în ale Bibliei. Astfel, Ioan - creştinul - devine cât de curând John - profetul. Finanţat de "pedagogii" săi Ioan Sima revine în ţară unde, în 1920, reuşeşte să atragă în aventurile sale şi alţi naivi fără de nici o cugetare creştina. Îşi dă seama de greşeala sa şi singur părăseşte secta, în 1927, revenind la credinţa strămoşească. Demască planurile anarhice ale organizaţiei, falsa doctrină, interesele materiale şi toate pericolele sociale şi morale pe care le reprezintă această sectă, apoi se ascunde pentru un timp într-o mănăstire din Moldova.

Deşi nu acceptă războiul şi nu pun mâna pe arme, aceştia practică o psihoză războinică, seamănă zânzanie între cei ce nu sunt de acord cu principiile lor, fiind de acord cu războiul chimic şi bacteriologic. În mod special, este vizată ierarhia ortodoxă din întreaga lume, socotind-o pactizantă cu antihrist. Biserica Ortodoxă îi considera eretici şi schismatici asemenea "strămoşilor" lor, anabaptiştii advenţi.

ierom. Eftimie Mitra

Despre secta baptista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/secta-baptista-o-scurta-prezentare.html

Despre secta adventista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/adventismul-azs-o-scurta-prezentare.html

Despre secta penticostala: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/03/scurt-istoric-al-sectei-penticostale.html

---

[1]În ziarul american "The Brooklyn Eagle", din 6 mai 1912, este publicata declaraţia vaduvei parasite.

Adventismul (AZS) – o scurtă prezentare istorică a sectei

Deoarece am primit mai multe semnale din ţară prin care ni sa relatat o insistentă activitate de prozelitism a cultului advent în România şi Republica Moldova vom posta un scurt istoric al sectei. Va urma cât de curând şi o scurtă prezentare a sectei Martorii lui Iehova.

Din a doua mişcare neoprotestantă de factură adventă a apărut Cultul adventist de ziua a şaptea - nici în acest cult nu se găseşte ceva original ci din potrivă, lucrurile se complică mai mult.

Denominaţiunea "Adventiştii de ziua a şaptea" a apărut în prima jumătate a secolului trecut. Pornind de la anabaptiştii hiliaşti, doctrina acestora are ca punct central, împărăţia de o mie de ani pe Pământ.Printre primii care au făcut "calcule" în acest sens a fost B. Swedenborg (1668-1772), fiul unui renumit teolog lutheran de origine suedez.

În 1831, baptistul William Müller, un fermier din Massachusett, născut în 1782 în Pittsfield (SUA) din părinţi baptişti de origine germană, în debutul său de predicator vorbea despre apropiata venire a lui Hristos pentru a întemeia o împaraţie de o mie de ani pe pamânt; astfel îşi atrage mulţi adepţi care îl urmează. Fiind o fire mai recalcitrantă, a părăsit educaţia din familie. William vede multă suferinţă în războiul anglo-american (1812-1816) şi prin spectrul neiertător al morţii pe front se apucă să urmarească "sfârşitul lumii". După ce a studiat cărţile profetice ale Vechiului Testament şi Apocalipsa, este primul care, prin "calculele" sale, stabileşte o dată exactă a venirii lui Hristos pe Pământ. Ajungând la concluzia că a doua venire va avea loc în anul 1843, W. Müller anunţă această proorocire încă din anul 1833, prin broşura "Învederare din Biblie a venirii a doua lui Hritos, în anul 1843", informaţie care este tipărită şi în alte publicaţii ale timpului, în urma căreia se stârneşte multă senzaţie.

Trecând anul 1843 fără să se petreacă nici un eveniment deosebit, William nu îşi pierde speranţa şi plin de nădejde declară adepţilor săi că a fost doar o mică eroare de calcul iar ucenicul său Samuel Snow, de origine mozaică, dupa ce reface "calculele" găseşte greşeala. După corecturile făcute de Samuel se stabileşte a doua venire a lui Hristos pe 10 octombrie 1844.

Adunaţi într-o sală mare din Boston, urcaţi pe acoperişuri şi pe coline, îmbrăcaţi în veşminte albe, adventiştii lui Müller aşteaptă toata noaptea sunetul trâmbiţei. Văzând că din nou s-a înşelat, W. Müller le recomandă adventiştilor sai să se întoarca la baptişti, însa nu numai că baptiştii nu i-ar fi primit dar ei nici nu voiau să-şi abandoneze "speranţele mileniste".

În acele momente de derută pentru adventişti, când aceştia încep sa se divizeze şi să se organizeze pe diferite grupuri şi organizaţii, apare o tânără de 17 ani, anume Hellen Harman, nascută în 1827 într-o familie de adepţi metodişti, care speculează cu succes eşecul lui Müller. La puţin timp, pe 22 octombrie acelaşi an (10 octombrie dupa calendarul neândreptat), tânara Hellen are o "revelaţie" în care i se descoperă că nu au fost greşite calculele ci Hristos a început lucrarea Sa intrând mai întâi sa cureţe Sanctuarul ceresc şi abia dupa aceea va coborî sa întemeieze mileniul pe pamânt.

În 1846, Hellen Harman, se casatoreşte cu bogătaşul american James White, împreuna cu care va pune bazele doctrinei adventiste. În anul căsătoriei, Hellen are din o "vedenie" prin care Dumnezeu îi porunceşte să nu mai serbeze ziua întâi a saptamânii (Duminica) ci să revină la serbarea Sabatului evreiesc; idee care a fost inspirata de fapt, de la capitanul de vapor Iosif Bates.

Primele baze organizatorice se pun în anul 1860, când are loc prima sesiune a "Conferinţei generale" în cadrul căreia se stabileşte şi numele sectei: "Biserica adventiştilor de ziua a şaptea". În urma acestui "succes", Hellen White, îşi dedică întreaga sa viaţă organizarii acestei grupări religioase după "revelaţiile" sale. A avut peste 2000 de viziuni şi vise profetice, iar adepţii sectei o numesc "Spiritul profetic".

Adventismul de ziua a şaptea pătrunse deja în multe ţări, iar doctrina lor variază de la conducator la conducător. Ei socotesc că doctrina este transmisă profetic de înger fiecaruiă în parte, altfel n-ar fi profetică.

Deşi născută în Europa occidentala, secta AZS se răspândeşte cu repeziciune în America şi Australia. Organizaţia mondială a adventiştilor de ziua a şaptea este "Conferinţa generala" cu sediul la Washington, înfiinţată în anul 1862. Peste 20 de ani se înfiinţeaza "Conferinţa Europeană a Bisericii AZS" cu sediul la Basel, în Elveţia.

În Europa (1864), primul predicator al sectei este Mihail Czechowski, fost preot catolic - după care a predicat în Italia, Elveţia , Franţa, Germania, Austria, Ungaria şi Rusia. În anul 1870 vine în România şi se stabileşte la Piteşti. În 1881, când gruparea sa avea 13 membri în întreaga ţară, un grup de adventişti vine din Germania şi se stabileşte în Dobrogea, unde întemeiază o nouă organizaţie. În Bucureşti, prima grupare a adventiştilor apare în anul 1900, iar primul lor congres are loc în anul 1920, când se hotăraşte înfiinţarea "Uniunii comunităţilor evanghelice ale adventiştilor de ziua a şaptea". Acest congres cuprinde două ramuri organizatorice: Conferinţa Muntenia, cu sediul la Bucureşti şi Conferinţa Moldova, cu sediul la Focşani. În 1949, ia fiinţă la Bucureşti seminarul AZS, cu durata de 4 ani.

Până la 23 august 1944, secta adventistă a avut un statut provizoriu de asociaţie "religioasa" iar dupa aceea se interzice activitatea acestei grupari pâna în 1950, când prin decretul numărul 1203/1950, al Marii Adunări Naţionale (forum de conducere a ţării din perioada atee-comunista), s-a aprobat "Statul de organizare şi funcţionare a cultului AZS". Biserica Ortodoxă îi considera în continuare eretici şi schismatici, asemenea "strămoşilor" lor baptiştii (anabaptiştii).

ierom. Eftimie Mitra

Despre secta penticostala: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/03/scurt-istoric-al-sectei-penticostale.html

Despre secta iehovista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/11/secta-martorii-lui-iehova-o-scurta_07.html

Despre secta baptista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/secta-baptista-o-scurta-prezentare.html