luni, 5 februarie 2018

În România: O mărturisire de credinţă după modelul Sinaxei de la Volos.

În urmă cu aproximativ o lună, trei preoţi nepomenitori din România au semnat o mărturisire de credinţă care cuprindea aceleaşi învăţături cu cele emise, puţin timp mai târziu, de către sinaxa de la Volos din Grecia.
                                                                                                           
    Sinaxa de la Volos, din Grecia este compusă din preoţi care luptă împotriva ereziei ecumeniste. Din această sinaxă fac parte si preoţi pomenitori, dar şi preoţi nepomenitori. Faptul că nepomenitorii din această sinaxă au rămas împreună cu pomenitorii arată că nu sunt în schismă.


    Nepomenitorii care au rupt comuniunea cu preoţii pomenitori au fost excluşi din această sinaxă deoarece prin aceasta au căzut în schismă. Un exemplu în acest sens este cel al monahului Sava Lavriotul, căruia i s-a interzis să mai participe la aceste sinaxe. Cu atât mai mult că acest monah era în legături cu monahi zelotişti care îndemnau la ruperea credincioşilor de Biserica Ortodoxă.

    Deşi nu s-au adunat într-o sinaxă, la data de 10 decembrie 2017, trei preoţi nepomenitori din România au semnat o declaraţie de credinţă asemenea celor din sinaxa de la Volos. Alături de ei a semnat şi un preot pomenitor antiecumenist, ceea ce arată că cei trei nepomenitori Macarie Banu, Atanasie Parfeni şi Lavrentie Carp nu sunt căzuţi în schismă.

    Menţionam că mărturisirea de credinţă a celor trei nepomenitori din România, a fost publicată înainte de sinaxa de la Volos, dar cuprinde aceleaşi convingeri şi opinii.

În cele ce urmează, vom publica integral respectivul document:


Mărturisirea credinței și osândirea ecumenismului
~ întreruperea pomenirii și evitarea schismei ~

«De va rămâne în voi ceea ce ați auzit de la început,
veți rămâne și voi în Fiul și în Tatăl» (1Ioan 2,24)

Rămânând fermi pe poziția pe care am avut-o dintru început, continuăm pe toate căile să tragem un semnal de alarmă celor ce încă mai au o sensibilitate față de adevăr. În timp ce depunem eforturi pentru a păstra aprinsă candela dreptei credințe, care deja fumegă îngrijorător, ne întristăm de faptul că cele două direcții (erezia și schisma), care sfâșie unitatea Bisericii, se accentuează tot mai mult în lucrarea lor de a o stinge.

Deși era de datoria lor să păstreze intactă Ortodoxia la Sinodul din Creta, ierarhii din Biserica noastră nu suportă nici o mustrare de conștiință pentru greșeala făcută, își mențin linia amăgitoare a ecumenismului, ba, mai mult, încearcă să ne compromită prin acuze nefondate la adresa celor care luptă fățiș împotriva ecumenismului. Pe de altă parte, cei care ar trebui să se lupte la unison pentru apărarea Ortodoxiei se învrăjbesc tot mai mult între ei, derutând în fel și chip poporul lui Dumnezeu, având tendințe zelotiste, rupând comuniunea cu pliroma Bisericii, lucru ce va putea duce către schismă.


Reacția noastră imunitară împotriva ereziei ecumenismului, față de erorile dogmatice care sunt strecurate în trupul Bisericii, constă în:

-          mărturisirea permanentă și cu tărie a adevărului de credință care spune: „Un Domn, o credință, un botez” (Ef. 4, 5), „una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică” (Crezul);

-          osândirea ecumenismului ca erezie ecleziologică ce desființează granițele și identitatea Bisericii prin recunoașterea ereticilor ca membri ai ei, deschizând calea spre o panerezie (erezie generală);


-          solicitarea adresată ierarhilor din Biserica Ortodoxă Română de a părăsi Consiliul Mondial al Bisericilor și mișcarea ecumenică în general;

-          condamnarea evenimentului din Creta ca Sinod tâlhăresc;


-          oprirea pomenirii episcopilor care au semnat în Creta documente ce conțin erezii.

Câteva din elementele ce demonstrează că acțiunea de oprire a pomenirii nu poate fi etichetată ca schismă sunt următoarele:

- pomenirea ierarhului nu înseamnă părtășie la credința lui personală, ci la cea primită de la Sfânta Biserică, pe care el a jurat la hirotonie să o păzească și să o propovăduiască. Acest lucru se evidențiază chiar în explicarea Sfintei Liturghii: Întâi pomenește, Doamne, pe arhiepiscopul nostru. Din aceasta se arată supunerea față de superior și că slujitorul este părtaș la credința și la predania acestui arhiereu pomenit și succesor al Tainelor, iar nu un inițiator nou sau născocitor al simbolurilor aduse/slujite de el (Patrologia Graeca 140, 460-461). Doar pomenirea unui episcop eretic (precum Papa) sau schismatic constituie adoptarea unor credințe și predanii străine;

- întreruperea pomenirii ierarhului nu constituie schismă, adică rupere de Sfânta Biserică, ci vizează tocmai consolidarea Bisericii în jurul lui Hristos, piatra ei de temelie, de pe care nici porțile iadului nu o vor birui (Mt. 16, 18);

- practica întreruperii pomenirii este veche în tradiția bisericească și este consemnată indirect de Canoanele 31 Apostolic și 15 al Sinodului I-II Constantinopol. Acestea nu prevăd obligativitatea opririi pomenirii ierarhului ce are abateri dogmatice, ci doar atestă faptul că această măsură nu poate fi sancționată canonic, ba este chiar lăudată;

- oprirea pomenirii nu este o rupere a comuniunii cu Sfânta Biserică, cu clericii, monahii și mirenii care au gândire ortodoxă și osândesc ecumenismul, chiar dacă n-au oprit pomenirea. Ea este o încercare de trezire a conștiinței episcopului, clerului și poporului. Clericii și credincioșii care au întrerupt pomenirea izolează erezia și se delimitează doar de cei cu cuget eretic, în schimb au comuniune liturgică cu aceia care, indiferent dacă pomenesc sau nu pe episcopul lor, nu primesc ecumenismul și Sinodul din Creta;

- afirmăm că doar un Sfânt Sinod are autoritatea să se pronunțe asupra situației de criză în care se află astăzi Sfânta Biserică. Doar un asemenea Sinod are competența să îi judece pe ierarhii care au semnat în Creta;

- nu-i catalogăm drept eretici la propriu (excomunicați) pe adepții ecumenismului (ierarhii semnatari în Creta și alți simpatizanți), ci doar ca propovăduitori în public și cu capul descoperit ai unei erezii;

- recunoaștem că sunt valide Sfintele Taine săvârșite în Biserica Ortodoxă Română. Ierarhii nefiind condamnați sinodal, Tainele săvârșite de ei sunt valide. Recomandăm însă poporului drept credincios să dea dovadă de discernământ duhovnicesc, să lupte împotriva ecumenismului și să participe la sfintele slujbe săvârșite de clericii care mărturisesc ortodox și nu impun erezia ecumenismului, chiar dacă au oprit sau nu pomenirea;

- nu pomenim alt ierarh, nu creăm structuri separate și nu înființăm biserici paralele, rămânând fii ai Bisericii Ortodoxe Române.

Considerăm că toată această situație ar fi fost evitată dacă ierarhii noștri ar fi avut o deschidere sinceră față de cei care le-au transmis din timp neliniștile lor față de documentele propuse dezbaterii și aprobate ulterior în Creta. Credem că nu este târziu nici acum ca sinodalii să se dezică de învățăturile greșite promovate prin Sinodul tâlhăresc din Creta printr-o mărturisire publică de credință, din care să fie clar pentru toți, clerici și mireni, că sunt în dreapta credință. Astfel ar da dovadă de maximă responsabilitate față de mântuirea păstoriților lor atât de tulburați de evenimentele care au zguduit Sfânta noastră Biserică.

Atragem atenția că cei care privesc cu indiferență la amploarea pe care o ia erezia ecumenismului prin adoptarea ei la Sinodul din Creta sau consideră drept schismă întreruperea pomenirii, cât și cei care se folosesc de această măsură într-un mod ce conduce la schismă se abat de la duhul Ortodoxiei, aflându-se luptători împotriva Duhului Sfânt. Ne rugăm ca Dumnezeu să izbăvească Biserica Sa din ghearele ereziei, de aceea considerăm că este fundamental ca toți cei cu cuget ortodox să păstrăm și să trăim adevărul de credință întru legătura păcii, folosindu-ne de oprirea pomenirii sau de alte mijloace de mărturisire.

Data: 10.12.2017

Ierom. Macarie Banu
Ierom. Atanasie Parfeni
Ierom. Lavrentie Carp
Ierom. Eftimie Mitra



4 comentarii:

  1. Când vă veți convinge că oprirea pomenirii ierahilor e singura măsură eficientă de luptă contra ereziei ecumeniste ? Lupta surdă pe internet despre smintelile unor preoți nepomenitori e apă de ploaie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S. G. - din Fagaras8 februarie 2018, 11:17

      Din cate spun nfaptele, singura masura spre schisma este oprirea pomenirii. Pe siteul nepomenitorilor ortodoxinfo, s-a recunoscut acest lucru, chiar daca mai tarziu (cand Mihai Chirila a ajuns in conflict cu Sava pentru ca au vrut sa atraga adepti unul de la altul).

      Ștergere
  2. Ortodoxinfo sustinea ramura schismatica a nepomenitorilor, iar acum de cand Mihai Chirila a fost exclus din sinaxele lui Sava a pornit site-urile pe care le finanteaza impotriva celor de la Radeni.
    Cata contradictie si ipocrizie. Pana ieri mancau din acelasi blid, iar acum se anatemizeaza reciproc. Asta este duhul demonic care stapaneste pe acesti nepomenitori.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este posibil ca un preot,din cauza semidoctismului,sa acuze episcopul de o paruta erezie?
    Ce spun canoanele despre un preot care abuzeaza de dreptul de a nu pomeni pe episcop sub diferite pretexte parute bune?
    Discutam chestiunea IN PRINCIPIU.
    pt ca unii pot argumenta ca makarie rataceste asa cum el argumenteaza ca sinodul rataceste
    Si daca el ramane nepomenitor pana la sfarsitul vietii pamantesti si nici macar peste 2 veacuri nu va fi vreun sinod care sa caseze deciziile sinodului din creta,care va fi situatia lui makarie ca razvratit impotriva sinodului caruia a jurat sa'i faca ascultare la tunderea in monahism?
    Aceasta situatie este perfect posibila, cel putin teoretic: unii preoti pot fi in inselare judecand sinodul desi ei vad lucrurile pe dos: sinodul abereaza si ei sunt in adevar.
    Deci: ce spun canoanele despre preotii care din prostie sau rea credinta se folosesc de dreptul de a intrerupe pomenirea ierarhului locului?
    Si nu in ultimul rand,ce solutie ofera canoanele pt situatia preotului care slujeste liturghia fara a pomeni un ierarh,oricare ar fi el?
    Cum poate fi valida savarsirea tainelor fara pomenirea unui ierarh desi ni s'a precizat clar de catre parintii apostolici "nimic din cele ale preotiei sa nu faceti fara episcop"?
    0oamenii acestia au ajuns ca in numele dreptei credinte sa creeze o ortodoxie lipsita de ierarh adica de tip neolutheran. Este posibil ca si laicatul sa plece pe acest drum: episcopii sunt eretici,preotii le sunt fideli,peste 2-3 decenii preotii nepomenitori pot sa dispara din cauze naturale,deci hai sa facem liturghie fara preot....
    Nu cumva se ajunge in extremis la protestantism in haina rituala ortodoxa?

    RăspundețiȘtergere

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.