Un incult teologic, apărător al schismaticilor și calomniator de serviciu din rândul nepomenitorilor poartă numele: Vasile Ioviță. Acesta vine cu alte afirmații nedovedite.
Nepomenitorii, cei mai mulți dintre ei, au dat
dovadă de lipsa discernământului și tact misionar, dar mai ales de incultură
din punct de vedere teologic, limitându-se la explicații despre canonul 15 care
le place lor. Unul dintre aceștia este și Vasile Ioviță care se ceartă cu toată
lumea, calomniază și jignește fără temei și argument. De aceea, afirmațiile
sale calomnioase, pe lângă că sunt lipsite de argumente teologice credibile,
dau dovadă de incultură teologică.
Despre acest aspect, am mai scris zilele trecute: https://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2024/01/aberatiile-nepomenitorului-vasile.html
Ieri, nepomenitorul Ioviță s-a gândit să mai aducă (pe blogul său) unele
aberații și mai mari, fapt ce îl face să fie din nou în centrul atenției, așa
cum îi place lui. Dar totodată cade tot mai mult în direcția ridicolului. Dacă
cu lucruri bune nu este capabil să se remarce, măcar cu aberații ieftine (pe
măsura lui) o poate face.
Despre ce e vorba? Simplu, despre noi calomnii de tipul nepomenitorilor dornici de scandal. Daca a dat dovadă de incultură teologică în ce privește ermineutica și iconografia bisericească, s-a gândit să dea dovadă și de prostie omenească, așa după nivelul lui intelectual. Astfel, s-a gândit să ne acuze că suntem securiști. Desigur, fără dovezi, așa cum știu nepomenitorii să facă de obicei. Acest stil de acuzații fără dovezi, de tip șoșocist, îl reprezintă pe domnul Ioviță.
Iată ce baliverne scoate incultul
în materie de teologie, Ioviță: “Zilele trecute, cine sare-n ajutorul celor
fără de lege de la ActiveNews? Astradromul. Vedeți cum se leagă lucrurile?
Astrasecuriștii știau și formula cu care m-am adresat academicianului de paie,
cu zece clase, de la Craiova, pe nume Ioan Irineu Popa”.
Ținând seamă de incultura domnului Ioviță, nu ne miră de cele afirmate
aici. Dar să vedem cum stau lucrurile.
El zice că ASTRADROM a sărit în
ajutorul celor de la ActiveNews. Ha, ha… Ce tare și acest Ioviță… Ca și cum
ActiveNews ar tremura în fața unui incult în materie de teologie și ar trebui
să fie apărat de noi. Realitatea e că la mărimea celor de la ActiveNews, pe
Ioviță l-ar fi băgat de mult în buzunarul cu bani mărunți. Asta o zice el așa,
doar ca să pară important și băgaat în seamă de un site de proporțiile
ActiveNews.
Articolul nostru nu a venit în
apărarea nimănui, doar a lămurit unele aberații făcute de domnul nepomenitor
însetat de scandal și afirmare. El trăiește cu impresia bolnavă că prin
scandaluri se poate afirma. Ce să-i mai zici unui astfel de om, care mai mult
nu poate să gândească.
În realitate noi nu am apărat pe
cineva, doar am clarificat unele lucruri pe care încă Ioviță nu a avut
capacitatea să le argumenteze. Referitor la iconografie și complicitatea IPS
Longhin cu scandalagioaica Șoșoacă, Ioviță uită să mai răspundă, dar urlă că
alții sunt securiști. Ce caraghiosi sunt uneori acești nepomenitori, cu atât
mai mult că dau dovadă și de incultură teologică.
“Vedeți ncum se leagă lucrurile?” – zice nepomenitorul. De fapt ce se leagă? Practic
nimic, toate sunt doar fabulații dintr-o minte îngustă fără discernământ și lipsă
de rațiune sănătoasă. Doar atât. Nimic mai mult.
Incultul
teologic Ioviță spune că IPS Irineu Popa are 10 clase și este “academician de paie”. Această expresie de incult seamănă
mult cu ce spune zeița Șoșoacă, apărătoarea monahilor de la Bănceni, a
schismaticilor din Tg. Jiu și a propagandiștilor New Age-iști, dar și prietenă
a ecumeniștilor și a nepomenitorilor care fac front comun alături de ea.
Același vocabular, aceleași apucături, aceleași aberații... O remarcă aș vrea
să fac. Cu siguranță dacă îl întreb pe ierarh ceva din domeniul teologic, din
iconografia ortodoxă, ar știi să răspundă. Nu ar abera așa cum face domnul
Ioviță. Dacă o fi de paie, rămâne de văzut. Deocamdată avocata monahilor din
Bănceni, madam Șoșoacă, nu a reușit să îl sperie cu nimic, doar a urlat singură
pe live-uri și la postul ezoteric “Zeus Tv” fiind băgată în seamă doar de o categorie de personae
care se hrănesc cu monologurile ei. Chiar dimpotrivă, faptele arată că IPS
Irineu a luat măsurile prompte în cazul schismaticului Cosmin Barză și a
implicării lui Șoșoacă la Muiereasca. Ierarhul “de paie” a dovedit că el e
șeful și a închis definitiv biserica, dovedindu-i senatoarei că scandalurile ei
nu îl sperie. Din păcate mai mult l-au determinat să ia măsuri drasnice. Nu
aprobăm prin aceasta deciziile ierarhului de la Craiova, doar i-am explicat
domnului Ioviță să conștientizeze, măcar în al 25-lea ceas că modul său de
abordare de tip șoșocist nu adduce beneficia, ci chiar dimpotrivă… Pomul după
roade se cunoaște.
Ce mai zicea antierarhul Ioviță: “Era
septembrie, 2018 sau 2019. Aveam programată la Beiuș o întalnire a celor
îngrădiți de eretici și de erezii. Cand ajungem în oraș, surpriză. Ni s-a
înmanat un articol scris de o muiere de la Astradom Oradea, din care se vedea
că gașca de-acolo era bine informată, din vreme, de prezența noastră în
urbe. ” Altă comedie de
doi bani. O afirmație irelevantă pe care doar Ioviță o putea spune.
Despre întrunirea nepomenitorilor de la Delani, la care a
participat și Ioviță, știa toată lumea. Nepomenitorii au anunțat această
întrunire cu două săptămâni înainte. Chiar Ioviță a fost unul care a trimis
anunțul pe email la mai multe adrese simultan. Vezi doamne ce secret
securistic!!! Ha, ha, ha, ha, ha,.....
Ioviță mai zicea că s-a îngrădit de erezie. Da, ați auzit
bine “s-a îngrădit” dar, în primul rând, s-a
îngrădit de Biserica lui Hristos. Să ne spună public dacă Împărtășania la
preoții dinparohiile din Sălaj este recunoscută de Hristos, la fel și
botezurile, cununiile etc… Căci după opinia nepomenitorilor acestea sunt valide
doar la ei. Să ne răspundă la această întrebare, și vom discuta pe acest
subiect.
Iată ce mai debitează Ioviță: “După o vreme mă trezesc că un călugăraș, Eftimie Mitra,
scrie un articol critic la adresa mea. Nu m-a deranjat, îl știam pe individ și
nu merita să-mi fac griji. Atat îi spun: să nu-și facă iluzii că va ajunge
episcop.” Vedeți despre ce articol zice
Ioviță: https://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2018/09/dezmintirea-diversiunii-lui-iovita.html#more , vă veți lămuri
singuri...
Pentru că Ioviță a implicat pe o altă persoană, pe
părintele Eftimie, ne-am gândit să îi aducem la cunoștință și să-i solicităm un
răspuns. După ce a citit aberațiile lui Ioviță, “călugărașul”
Eftimie Mitra a dat în râs și ne-a spus: “Pe acest Ioviță l-am întâlnit o
singură data la Bănceni. Făcea pe grozavul pe acolo, îi plăcea să se bage în
seamă spunând că îl va pune la punct pe pr. Constantin Necula, pe cutare sau pe
cutare. Timpul a dovedit că doar gura e de el. Se dădea pe lângă vlădica
Longhin să dea impresia ce erou este el în România, dar în realitate e doar un
agitator ieftin. În ce privește chestia aia cu episcopul, e haios de
tot. Dacă vroiam să ajung episcop, aș fi un lingușitor pe la birourile unor
ierarhi. Ioviță are probleme mari de logică. Un preot care face ceea ce fac eu,
nu poate ajunge episcop niciodată. Cine mă cunoaște știe la ce mă refer. Nu e
cazul să dau detalii acum. Din păcate astfel de oameni au discreditat imaginea
ierarhului de la Bănceni în România și au dus în derizoriu idea de nepomenire
care a apărut odată cu neregulile din Creta. Ori a făcut-o cu un scop făcând
intenționat jocul unor servicii, ori a făcut-o că atât îl duce capul. Totuși
tind să cred că e o problemă de ordin psihic/intelectual la acest om. Ce să
zic... Dacă voi vreți să vă distrați, puteți continua polemicile cu el, dar eu
am treburi mai serioase.”
 |
| Icoana pe care Ioviță o consideră caricatură |
Un lucru foarte important pe care îl mai menționăm este
că Ioniță se pretinde a fi preot, dar din discuțiile cu preoți din zonă, nimeni
nu îl primește la slujbe. A fost preot, dar a trecut în o grupare ciudată a
unor persoane certate cu buna educație, cu bunul simț și cu etica preoției, iar
acum face parte dintr-o grupare ciudată de nepomenitori alături de Emanuel Oros
(cel cu nume de scenă Antonie). Aceasta se vede tocmai din exprimările și
reacțiile sale, dar și modul de abordare a unor subiecte. Nu a fost caterisit,
dar nici nu este acceptat la slujbe de către ceilalți preoți, motiv pentru care
se semnează mereu cu titulatura de „preot” sau „prezbiter”.
prof. Cristian Marc
Am citit și ce spune el și ce spuneți voi. Totuși ce urmărește acest Ioviță?
RăspundețiȘtergereOri e un idiot, ori urmărește ceva.
Ioviță și mahmurii lui...
Ștergere
RăspundețiȘtergere„Noutati” despre canonul 15 I –II (861)
Dupa Sinodul „Panortodox” s-a discutat si interpetat in fel si chip acest canon. Inca de la prima conferinta a monahilor athoniti in Romania, acestia intrebati fiind despre situatia celor care au semnat documentele sinodului, au rapuns ca respectivii semnatari, cat si cei care sustin cele hotarate in Creta, au taine valide pana cand un sinod ortodox v-a condamna acel sinod si pe sustinatorii lui, ca asa au procedat Sfintii Parintii, ca asa s-a intamplat la Sinodul III Ecumenic, care ar fi acceptat hirotoniile savarsite de Nestorie dupa ce a devenit eretic. Pe parcursul altor conferinte ce au urmat, athonitii au dezvoltat acest subiect despre necesitatea condamnarii sinodale a ereticilor pentru a fi pusi in afara Bisericii in privinta tainelor, argumentul „patristic” principal constand in invocarea canonului 15 I-II. Este evident ca acest canon nu contine asa ceva. Cei care s-au raliat ideii athonitilor, multi considerand ca in acest canon se cere condamnarea sinodala a ereticilor pentru a-i situa extra ecllesiam, ca aceasta invatatura este a Sfintilor Parinti. Asa sa fie?! O astfel de parere despre acest canon tine de fapt de interpretare. Pentru a intelege aceasta trebuie facuta distinctie intre textul canonului si interpretarile care i se poat da. Interpretarea pe care o dau athonitii la canon nu este ceva inedit, insa nu are legatura cu Sfintii Parinti, astfel de interpretare a canonului 15 a aparut in timpul latinocratiei. Pe fondul disputei dintre „ortodocsii” filopapistasi/progresisti si ortodocsi, primii sustineau apropierea de papistasi, ceilalti respingeau orice concesie fata de eretici: „astfel, dacă Sfântul Gherman îi îndemna pe credincioși să nu intre în clădirile de cult ale papistașilor și ale celor ce au comuniune cu ei [„Câți sunteţi fii adevărați ai Bisericii Soborniceşti, fugiţi depărtându-vă de preoţii care s-au supus latinilor; şi în bisericile acestora să nu mergeți, nici binecuvântare să nu luați din mâinile lor. Că mai bine este ca fiecare în casele voastre să vă rugați lui Dumnezeu, decât în biserici să vă adunaţi cu cei ce cugetă latinește” [158], [canonistul filopapistas Dimitrie] Homatianos susținea contrariul fiind de părere că ortodocșii se pot ruga în „bisericile” papistașilor și se pot închina „sfinților” cinstiți de acești eretici: „Dintre latini sunt unii care nu sunt diferiți în general față de noi, în ceea ce privește obiceiurile, atât cele dogmatice, cât și eclesiale, iar ei, s-ar putea spune, sunt confuzi în această privință. Este însă cuvenit și cuvios a se împotrivi față de cei care sunt cu totul diferiți de noi, îndeosebi în ceea ce privește dogma despre purcederea Sfântului Duh; (prin urmare) a se face pogorământ față de cei care nu sunt așa și a se aduna cu ei nu îi este interzis arhiereului [ortodox], deoarece i se încredințează să folosească iconomia după cum se cuvine iconomilor de suflete. De aceea, dacă el [episcopul ortodox] este chemat în bisericile lor [latinilor], să meargă fără îndoială. Fiindcă şi ei se închină sfintelor icoane şi le înalță în bisericile lor. Iar când aceștia [latinii] vin cu bunăvoință în Biserica sobornicească să li se dea pâine frântă/anaforă (κατακλαστοῦ).... Peste tot în Italia sunt biserici... În care intrând ai noștrii [ortodocșii], dintre clerici sau laici, fac rugăciuni către Dumnezeu și se închină sfinților cinstiți în ele. Din aceasta nu se poate susține vreo prejudecată pentru cei care intră în bisericile care se află sub latini”[163].
În vremea când Homatianos își exprima părerea despre aplicarea iconomiei față de unii din cei supuși papei, problema abaterii de la Ortodoxie prin rătăcirea Filioque era demult clarificată în Răsărit, filioquiștii fiind dovediți că sunt diteiști și pnevmatomahi[164]. Chiar dacă sporadic în Apus Crezul mai era rostit de către unii fără Filioque, fapt consemnat și de Alexandru de Hales (1240) [165], aceia erau tot sub ascultarea papei, având comuniune cu filioquiștii care erau majoritari, acei „confuzi” reprezentând o minoritate din ce în ce mai restrânsă.... Contrar celor susținute de Homatianos, ortodocșii trebuiau să se ferească nu doar de filioquiști ci și de acei latini „confuzi”; însă, așa cum a cerut Sfântul Gherman, dreptcredincioșii trebuiau să se depărteze chiar și de „ortodocșii” care erau în comuniune cu papistașii. Iar despre oferirea antidoronului/anaforei papistașilor, acest lucru este oprit de Tradiția Bisericii....
RăspundețiȘtergereO altă idee rătăcită susținută de Homatianos pentru apropierea de papistași este că aceștia nu sunt eretici, deoarece nu au fost condamnați sinodal, opunându-se și prin aceasta Sfântului Gherman care arată că papistașii sunt străini de Creștinism, ca unii ce se află sub anatema datorită împotrivirii față de Sinoadele Ecumenice[171]. Deși dă de înțeles că n-ar fi pentru comuniunea euharistică cu papistașii, nu este de acord cu Balsamon, care, în răspunsurile către patriarhul Marcu al Alexandriei, s-a exprimat împotriva împărtășirii papistașilor de către ortodocși[172]. Despre răspunsul lui Balsamon de excludere a papistașilor de la Împărtășania ortodoxă, Homatianos spune că: „acest răspuns nu a fost acceptat la aceea vreme de mulți învățați (πολλοὶ τῶν ἐλλογίμων), pentru că este mult prea aspru și sfidător, nefiind cuvenit pentru a învinovăți ritul și obiceiurile latinilor. Că acestea (spun ei) nu s-au citit (ἀνεγνώσθησαν) sinodal și nici ei nu au fost lepădați public (δημοσίᾳ) ca eretici, ci mănâncă şi se roagă împreună cu noi. Oricine (zic ei) poate admite bine acest raționament din canonul 15 al Sinodului din Constantinopol numit I și II” [173]. O asemenea interpretare a canonului 15 de către acei „mulți învățați” progresiști este falsă, deoarece acest canon nu-i scutește de situarea în afara pliromei ortodoxe pe acei rătăciți, ce susțin dogme condamnate de Sinoadele Bisericii și în scrierile Sfinților Părinți, care nu au avut parte de o condamnare sinodală specială. Ceea ce se spune în canon despre episcopii ajunși în erezie, că nu mai sunt cu adevărat episcopi ci episcopi falși (ψευδεπισκόπων) [174], este în acord cu Tradiția Apostolică în care se adeverește despre clericii care se abat de la adevărul de credință că sunt clerici mincinoși (ψευδοϊερέων) [175]; Astfel și cei din clerul papistaș, împotrivindu-se prin credința lor rătăcită adevăratei credințe, nu sunt la propriu clerici pentru că sunt eretici.
RăspundețiȘtergereAceastă concepție progresistă din trecut, despre necesitatea condamnării sinodale a celor care se abat de la adevărul de credință pentru a fi puși de partea ereticilor, în afara Bisericii, este folosită de ecumeniști ca argument pentru apropierea față de unele grupări eretice: „romano-catolicii, vechii-catolicii, anglicanii şi protestanţii nu au fost condamnaţi de Biserica Ortodoxă ca eretici printr-un act bisericesc oficial, potrivit evidentei aplicări a principiului iconomiei bisericești și în speranța restabilirii cu aceștia a comuniunii bisericești, de aceea este neîntemeiată caracterizarea lor ca eretici de către unii, deoarece numai Biserica îi poate caracteriza printr-un act oficial ca eretici sau ca schismatici, în afara hotarelor trupului eclesial” [176], ceea ce demonstrează că ecumeniștii nu se deosebesc în gândire de progresiștii din trecut, fiind în dezacord cu Sfinții Părinți... Din cele susținute de Homatianos reiese că a existat o deosebire de păreri între progresiști în privița ereticilor papistași. Cei mai mulți dintre progresiști credeau că papistașii au taine valide îndeosebi pentru că nu-i considerau eretici, susținând că între aceștia și ortodocși nu sunt deosebiri semnificative în credință; însă unii, între care și Homatianos, care, deși recunoșteau că doctrina papistașilor este contrară învățăturii ortodoxe din hotărârile Sinoadelor Ecumenice și scrierile Sfinților Părinții, pentru a nu-i include pe papistași între eretici, iar prin aceasta să pretindă că tainele lor sunt sfințite, au născocit ideea de prezență în Biserică a celor ce sunt rătăciți de la Dreapta Credință care n-au fost condamnați sinodal, aducând pentru aceasta ca „argument” falsa interpretare a canonului 15 al Sinodului I-II din 861, însă prin susținerea unei asemenea idei n-au făcut decât să relativizeze necesitatea mărturisirii adevăratei credințe pentru apartenența la Biserică, contrazicând astfel Sfânta Scriptură: „Căci ce fel de împărtăşire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne-credinciosul?”(II Cor. 6,15)”(Din cartea: Concepții si controverse despre tainele ereticilor). Tot in aceasta carte se arata ca pe aceeasi linie cu Sfantul Gherman s-a situat si Sfantul Meletie Marturisitorul, care a fost mutilat de filopapistasi, acest Sfant a avut un rol cheie in respingerea sinodului unionist de la Lyon.
RăspundețiȘtergereHomatianos ca si acei mulți învățați (πολλοὶ τῶν ἐλλογίμων) filopapistasi, pe care el ii urmeaza in interpretarea canonului 15 I II, nu doar ca nu sunt Parinti ai Bisericii, ci oponenti fata de invatatura Sfintilor Parinti. Athonitii care au conferentiat in tara noastra, prin insusirea parerii respectivilor filopapistasilor in privinta interpretarii canonului 15 I-II, nu sunt de partea Sfintilor Parinti.
Interpretare patristica a canonului 15 I-II din timpul disputei isihaste, care este ignorata de atoniti si de cei care le urmeaza: „în 1341 a murit împăratul Andronic al III-lea, iar neînţelegerile care au urmat între împărăteasa Ana Paleologhina (1306-1365) şi marele domestic Ioan Cantacuzino (†1355) au dus la un război civil, care a durat până în anul 1347[235]. Sfântul Grigorie Palama era pentru concilierea dintre cele două tabere politice, ceea ce a provocat mânia patriarhului Caleca, care era susținător al împărătesei[236]. Caleca a trecut în tabăra achindiniţilor, iar Sfântul Grigorie împreună cu cei care erau de partea sa văzând că patriarhul a ajuns în erezie, devenind astfel un pseudo-arhiereu, au rupt comuniunea cu el. Nemulțumit de acest fapt, în luna noiembrie a anului 1344 Caleca a convocat un sinod împotriva celor care au decis să «întrerupă pomenirea (ἀποκόψαι τὸ μνημόσυνόν)” [237], excomunicându-l pe Sfântul Grigorie şi caterisindu-l pe ucenicul acestuia, Sfântul Isidor, mitropolit de Monemvasia[238], acesta din urmă a devenit patriarh după înlăturarea lui Caleca. Sfântul Grigorie a scris despre Caleca, că nu mai făcea parte din pliroma ortodoxă[239] și nu mai aparținea „Bisericii lui Hristos” [240].... După împăcarea cu I. Cantacuzino, împărăteasa a convocat un sinod pentru luna februarie a anului 1347, în care Caleca a fost depus în mod definitiv[246], iar în locul lui a fost ales Sfântul Isidor.... Unii arhierei nemulţumiţi de alegerea Sfântului Isidor s-au aliat cu achindiniţii, iar în luna iulie a aceluiaşi an au ţinut un sinod în care l-au depus pe patriarh, acuzându-l între altele de palamism[248]. În luna august palamiții adunaţi într-un sinod au respins acuzațiile antipalamiților[249].... Între motivele celor care nu au fost de acord cu alegerea Sfântului Isidor ca patriarh era și acela că pe când a fost mitropolit de Monemvasia a fost caterisit de Caleca, de aceea înscăunarea lui ca patriarh n-a fost canonică[254], însă sinodul ortodocșilor din august-1347 i-a contrazis, dovedind că nu a fost validă depunerea lui Isidor, deoarece Caleca atunci când a făcut acea caterisire, fiind eretic, nu mai era cu adevărat arhiereu ci arhiereu fals, iar canoanele prin care au arătat că era nulă depunerea făcută de Caleca sunt canonul 15 al Sinodului constantinopolitan I - II din 861 și canonul 3 al Sinodului III Ecumenic: „Dar cum era acela [Caleca] un episcop al patriarhului cu harul lui Hristos de acum [Isidor] și al celor împreună cu el, când acela gândea în chip vădit altele, și de care aceștia s-au rupt mai degrabă potrivit sfintelor canoane întrucât gândesc ortodox, dat fiindcă el s-a alăturat mai apoi în chip rău celor condamnați de acesta și arătați cacodocși, iar de aici a căzut în înfricoșătoarele lor blesteme, anateme și dezavuări? Căci spune canonul 15 al Sinodului numit primul și al doilea din Constantinopol: «...cei care se depărtează de comuniunea cu întâi-stătătorul lor din pricina unei erezii condamnate de Sinoadele Ecumenice sau de Sfinții Părinți, când acela propovăduiește erezia în public și o învață bisericii cu capul gol, unii ca aceștia nu numai că nu vor fi supuși pedepsei canonice dacă trag un zid care-i desparte de comuniunea cu episcopul învinuit înainte de ancheta sinodală, ci se vor învrednici de cuvenita cinste ortodocșilor, căci n-au condamnat un episcop ci un pseudoepiscop și un pseudoînvățător...» ...ar mai putea fi socotită acum depunere depunerea făcută de acela [Caleca]” [255]. Astfel potrivit canonului 15, în care este urmată Tradiția Apostolică ce deosebește clericii adevăraţi de minciuno-clerici, Tradiție în care se precizează că cele săvârșite de aceștia din urmă nu sunt primite de Biserică (canonul 68 apostolic), cele făcute de un pseudo-arhiereu împotriva celor care rup comuniunea cu el sunt nule.
RăspundețiȘtergereAcest fapt este evidențiat și de canonul 3 al Sinodului III Ecumenic, la care s-a făcut trimitere: „Dar şi Sfântul Sinod III Ecumenic, care l-a depus pe Nestorie, a făcut dreptate tuturor celor care au fost depuşi de el ca unii care nu gândeau la fel ca el, i-a arătat nedepuşi şi i-a restabilit pe fiecare în treptele lor, socotind că nu trebuie să aştepte un alt patriarh al Constantinopolului care să-i restabilească pe fiecare în treapta sa... despre toţi aceştia zisul Sfânt Sinod III Ecumenic tratează în canonul 3” [256]. Caterisirile săvârșite de Nestorie, împotriva clericilor care nu-i împărtăşeau doctrina eretică, nu erau valabile. Potrivit canoanelor Bisericii, cei caterisiţi sunt reabilitaţi de către cel care i-a caterisit sau de cel care-i urmează în scaunul arhieresc[257]. Dacă caterisirile făcute de Nestorie ar fi fost valabile, din punct de vedere canonic trebuiau ridicate de către cel care îi urma în scaunul patriarhal al Constantinopolului, ori, pentru că acesta era eretic, depunerile făcute de el nu erau canonice, acei clerici nu erau caterisiţi, de aceea nu era nevoie să aştepte înscăunarea unui alt patriarh în locul lui Nestorie care să să-i repună în drepturi, urmarea fiind că au fost readuşi de Sinodul III Ecumenic în locurile pe care le-au ocupat înainte de a fi caterisiți de ereziarh. Așa cum arată Sfântul Vasile cel Mare, nu poate fi cleric atât cel caterisit (καθῃρημένος) de un arhiereu care nu poate caterisi, cât și cel care este hirotonit (κεχειροτονημένος) de același arhiereu[258], cu alte cuvinte, cel caterisit de un astfel de arhiereu continuă să fie cleric, deoarece acea caterisire este nulă, iar cel hirotonit de același arhiereu nu este cleric, pentru că respectiva hirotonire nu este validă; prin urmare, doar cel care are puterea de a caterisi poate să și hirotonească, deoarece având una din puteri o are și pe cealaltă: „dacă-i dai una din puteri, trebuie să i-o dai şi pe cealaltă” [259]. Aceasta era valabil și în privința lui Nestorie, care, devenit prin erezie arhiereu fals, nemaiavând putința de a caterisi, nu putea nici să hirotonească; ceea ce contrazice cele spuse despre acest ereziarh în scrierea lui Pseudo-Fotie, „Zece întrebări şi tot atâtea răspunsuri”: «Nestorie a fost caterisit, însă nici unul din cei hirotoniți de acesta nu a fost caterisit»[260]. (Din cartea: Concepții si controverse despre tainele ereticilor).
RăspundețiȘtergereDespre scrierea lui Pseudo-Fotie: „O altă scriere pe care unii au încercat să o pună pe seama Sfântului Fotie se intitulează Zece întrebări cu tot atâtea răspunsuri[113]. Persoana care a alcătuit această scriere, a avut o cunoaştere mediocră a istoriei bisericeşti. În răspunsul de la întrebarea 9 se spune următoarele: „în zilele Sfântului Heracla, Origen, numit şi Adamantios, care-şi prezenta pe faţă erezia în zilele de joi şi vineri, pentru că falsifica şi corupea credinţa ortodoxă, pe acesta chiar Sfântul episcop Heracla l-a îndepărtat şi l-a alungat din Alexandria” [114]. Această relatare despre Origen (185-254) nu corespunde adevărului istoric, deoarece nu episcopul Heracla (232-248) l-a alungat pe Origen din Alexandria, ci episcopul Dimitrie (189-232), după cum arată chiar Sfântul Fotie într-o scriere a sa: „schimbând Dimitrie bunătatea în ură şi laudele în acuzaţii, a adunat câţiva episcopi şi preoţi într-un sinod împotriva lui Origen, şi, după cum spune Pamfil, sinodul a hotărât să-l îndepărteze din Alexandria, să nu mai locuiască şi să nu mai înveţe în acest oraş” [115].”(Din cartea: Concepții si controverse despre tainele ereticilor).
RăspundețiȘtergere158. Migne, P.G. 140, 620.
RăspundețiȘtergere163. Migne, P.G. 119, 957.
164. Enciclica lui Fotie către patriarhii orientali, Sudii Teologice, nr.2/1930, p.p. 63, 64, 66 ; Pr. Prof Dumitru Stăniloae, op.cit., p.p. 246 ,247.
165. Preasfinţitul Photios, Arhim. Philarete, Părint. Patric, op. cit., p. 137.
171. P.G. 140, 617.
172. Migne, P.G. 119, 957.
173. Migne, P.G. 119, 957-960.
174. 174. Πηδάλιον τῆς νοητῆς νηός...., σελ. 245-246; [Sfântul] Grigorie Palama,Tomosuri dogmatice – Viața – Slujba, Stud. introd. și trad diac. Ioan Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2009, p. 257.
175. Πηδάλιον τῆς νοητῆς νηός...., σελ. 36.
176. Καθηγητοῦ Βλασίου Ἰω. Φειδᾶ, Τό ζήτημα τῆς συμπροσευχῆς μετά τῶν ἑτεροδόξων κατά τούς ἱερούς κανόνες, Ἐπίσκεψις, Ἀρ. 699/30, 4/2009, σελ. 31.
235. Filocalia VII.., p.p. 210-211.
236. Sfântul Grigorie Palama, Opera Completă I, trad. note şi studiu introductiv de Pr. Cristian Chivu, Ed. Patristică Bucureşti, 2005, p. 22.
237. Migne, P.G. 150, 863.
238. Sfântul Grigorie Palama, op. cit., p.23; Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, Ed. Scripta, București, 1993, p.119.
239. Ἕλληνες Πατέρες της Εκκλησίας, Τόμος 61, Πατερικές εκδόσεις “Γρηγόριος Παλαμάς”, , Θεσσαλονίκ, 1983, σελ. 692.
240. Sfântul Grigorie Palama, Opere complete, vol. VII, trad. Cornel Coman, Adrian Tănăsescu, Cristian Chivu, Ed. Gândul Aprins, 2019, p. 403.
246. Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, op.cit., p.125-126.
248. Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, op.cit., p.128.
249. [Sfântul ] Grigorie Palama, op. cit., p. 65.
254. [Sfântul] Grigorie Palama, op. cit., p. 246.
255. Ibidem, p. 257-258.
256. Ibidem, p.p. 258-259.
257. Arhidiac.Prof. Dr. Ioan N. Floca. Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1993, p.p. 25, 54, 208.
258. Sfântul Vasile cel Mare, op.cit., p. 511; La sinodul arian din 360 patriarhul ereziarh al Constantinopolului Macedonie, împreună cu un grup de episcopi care îi erau apropiați, printre care și Eustație de Sevasta, au fost caterisiți. Cei condamnați au socotit respectivul sinod „drept «sinod al nelegiuiților»... pentru că, ziceau ei, erau în fruntea unei periculoase erezii”(Ibidem, p. 519), de aceea nici nu-i considerau pe aceia episcopi (Ibidem, p. 511); între cei care i-au caterisit se afla și episcopul arian Evipios (Ibidem, p. 519). În anul 376 Evipios a aderat la gruparea pnevmatomahă, ce era condusă atunci de Eustație, urmarea fiind că acesta din urmă a recunoscut hirotoniile de episcopi și preoți săvârșite de Evipios, ceea ce arată lipsă de coerență în gândire din partea lui Eustație, după cum arată Sfântul Vasile: „Întreabă-i tu însuţi, deşi ei dispreţuiesc pe toţi oamenii ca neavând nici ochi, nici urechi şi nici inimă înţelegătoare ca să poată pricepe urmarea celor petrecute şi cere-le, zic, să-ţi spună ce convingeri mai au în inima lor? Cum pot fi deodată episcopi atât cel depus de Evipios, cât şi cel instituit (κεχειροτονημένος=hirotonit) de el, căci şi unul şi altul sunt lucrarea aceleiaşi mâini? Dacă Evipios n-a avut darul proorocului Ieremia să «piardă şi să dărâme, să smulgă şi să sădească» (Ier. 1, 10), atunci el nu avea îndreptăţirea nici să scoată pe unul şi nici să pună pe altul. Căci dacă-i dai una din puteri, trebuie să i-o dai şi pe cealaltă” (Ibidem, p. 511).
259. Ibidem, p. 511.
260. Ἕλληνες Πατέρες της Εκκλησίας, Τόμος 141..., σελ. 568; Migne, P.G. 104, 1224.
113. Ἕλληνες Πατέρες της Εκκλησίας, Τόμος 141..., σελ. 564-582; Migne, P.G. 104, 1219-1232.
114. Ἕλληνες Πατέρες της Εκκλησίας, Τόμος 141..., σελ.578.
115. Ἕλληνες Πατέρες της Εκκλησίας Τόμος 134..., σελ.444.
Răspunde
@user-uq2jq7ed4z
@user-uq2jq7ed4z
acum 1 lună
@user-zc4og5du5d
Va sa zica, Lavriotul a mintit si manipulat in legatura cu canonul 15 I II.