Din calvarul Piteştiului la Mănăstirea Petru Vodă - Depre infernul închisorilor comuniste

Fostul deţinut politic, monahul Teodor Stănescu, de la Mănăstirea Petru Vodă a reuşit, joi seara, să capteze numeroşi tineri orădeni dornici să afle cât mai multe informaţii despre calvarul îndurat în închisorile din Gulagul românesc.

Asociaţia pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale şi naţionale ale poporului român "Astradrom" a organizat, joi, 11 iulie, în amfiteatrul Victor Jinga de la Universitatea din Oradea, conferinţa intitulată "Câteva cuvinte despre adevăruri de ieri şi de azi", susţinută de către monahul Teodor Stănescu, fost deţinut politic. Evenimentul s-a bucurat, în special, de prezenţa a numeroşi tineri din Oradea, dornici să-l asculte pe fostul deţinut politic vorbind despre experienţele trăite în infernul Jilavei, Piteştiului şi Gherlei, timp de opt ani. La cei 83 de ani, părintele Stănescu a fost fiul duhovnicesc al Arhim. Justin Pârvu. A fost arestat pe data de 7 mai 1949, când avea doar 21 de ani, pentru apartenenţa la Frăţiile de Cruce. Cei trei "F", foamea, frigul şi frica, elementele primordiale care au caracterizat existenţa larvară a închisorilor comuniste, l-au urmărit şi pe fostul deţinut în toţi anii de detenţie. "Fiecare închisoare avea propriul sistem de tortură. La Jilava era lipsa de aer. În camerele 9 şi 12, în cei 30 mp eram 80 de oameni. La 6 Reduit, în 75 de mp stăteam 217 deţinuţi, iar în vara anului 1950 am ajuns să stăm într-o cameră 240 de oameni", îşi aminteşte părintele Stănescu. Ajuns la Piteşti, Stănescu va cunoaşte cumplitul proces de reeducare, alături de miile de studenţi aduşi aici. Povesteşte cum din infernul piteştean era greu să scapi, după ce erau supuşi procedurilor de demascare. "La Piteşti trebuia să dovedeşti că eşti reeducat. Trebuia să-ţi baţi camarazii. Nimeni nu scăpa de această tragedie. Copilul trebuia să-şi bată tatăl, tatăl să-şi bată copilul, iar prietenii să se bată între ei", îşi aminteşte monahul Teodor Stănescu. Asupra acestuia planează suspiciunea că a fost, la rândul său, torţionar. "Eu am fost satanizat. Nu-mi amintesc ce a fost cu mine. L-am întâlnit pe Tache Rodas, care mi-a spus că l-am bătut în cap cu o frânghie. I-am cerut iertare şi ne-am îmbrăţişat", a mărturisit Stănescu. Ajuns la Gherla, aici tortura a fost munca. Eliberat din închisoare, viaţa fostului deţinut politic nu a fost mai uşoară, din contră, sub supravegherea permanentă a Securităţii a fost "mai rău decât în închisoare". Experienţa din închisoare l-a făcut pe călugăr să aducă un omagiu celor care au trecut prin acest calvar, editând un "Mic Pomelnic" în care se regăsesc 10.400 de nume, mult prea puţini martiri, ţinând cont că prin Gulagul româneasc au trecut 2 milioane de români, după cum recunoaşte şi autorul. "Numele celor trecuţi în acest Mic Pomelnic le citesc în două ore şi jumătate. Cei 9.000 de ortodocşi se citesc la Sfânta Liturghie, iar pe cei 1.400 de alte religii îi citesc separat", a precizat monahul Stănescu. În finalul întâlnirii, părintele a răspuns întrebărilor celor prezenţi, care au abordat diferite teme cum ar fi nevoia de canonizare a marelui duhovnic Arsenie Boca, care este rolul mamei în această societate, pericolul cărţilor de identitate cu CIP etc. La final, tinerilor li s-au oferit mai multe broşuri cu rugăciuni, şi-au putut achiziţiona cărţi şi au mai conversat şi în particular cu părintele.

Autor: Cristina Puşcaş

Sursa: www.crisana.ro