Se afișează postările cu eticheta ue si românia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ue si românia. Afișați toate postările

vineri, 31 ianuarie 2014

Jaful cu anomalii se tine

ilie-serbanescu
Liberalizarea inventată de Comisia de la Bruxelles şi FMI pe piaţa energiei nu porneşte, cum ar fi firesc, de la preţurile de producţie (căci nici n-ar fi posibil), ci de la ultima verigă a lanţului, respectiv de la preţurile de consum. Mai concret, se pretind, aşa nitam-nisam, preţuri mai mari consumatorilor! Şi anume cu cât mai mari? Iată, de pildă, la gaze: consumatoriilor li se cere să nu mai plătească un preţ legat de costurile de exploatare pe plan intern, ci preţul în caz de import, în speţă preţul gazelor importate din Rusia. Mai precis, un preţ de aproape trei ori mai mare! În folosul cui? În folosul celor ce încasează banii de la consumatori. Respectiv, distribuitorii! Cum dracu’ se face dar toţi distribuitorii, precum căpuşele, sunt străini: austriecii de la OMV şi Petrom, ungurii de la MOL, kazahii de la Rompetrol, italienii de la Agip în distribuţia de carburanţi; francezii de la GDF şi nemţii de la E.On în distribuţia de gaze; italienii de la Enel, din nou nemţii de la E.On, cehii de la CEZ în distribuţia de electricitate! Şi cum se face că mai toţi sunt nu privaţi, ci companii de stat: OMV, GDF, E.On, Enel, CEZ?! Evident, dacă liberalizarea s-ar face începând cu veriga producţiei, banii din creşterea preţurilor ar fi luaţi de producători şi, vai!, ar reieşi – blasfemie! – că statul este rentabil şi profitabil. Dacă însă liberalizarea este impusă invers, banii sunt încasaţi de capitalul străin şi statului român i se probează încă o dată ineficienţa şi lipsa de performanţă!
Nu este greu a sesiza că, prin această liberalizare impusă din afară, românului în calitate de consumator i se interzice de fapt să beneficieze cu ceva din împrejurarea că Dumnezeu le-a lăsat românilor şi nu altcuiva niscai resurse. Românul este condamnat să plătească pe gazele proprii acelaşi preţ ca şi cum le-ar importa din Rusia, şi asta numai pentru că alde Germania, căreia nu i-a lăsat Dumnezeu nişte gaze în subsol, le ia din Rusia. Scârboasă solidaritate cere Germania României! De ce nu generalizează Germania salariile sale în România, punând firmele germane să plătească şi în România salariile de acasă, ci doar preţurile sale?! Românii vor sărăci şi mai mult, iar câteva companii străine, bine ţintite, îşi vor umple buzunarele complet pe nedrept şi fără absolut vreun merit. Ceva halucinant! Fără precedent în istoria modernă. O japcă integralist de tip colonial, din cea mai neagră perioadă a colonialismului oficializat! O jefuire fără perdea!
Înţelegem bine de ce FMI şi Comisia de la Bruxelles au putut susţine aşa ceva. Pentru că, în mod jenant, au ajuns agenţi de vânzări, brokeri cum se spune astăzi, ai unor companii private din Occident, ale căror sâmbete le poartă pe aici şi pe aiurea şi ale căror interese le promovează pe spinarea unor năpăstiuţi. Românii, în mod evident, nu se aleg nici pe termen lung cu ceva din această falsă liberalizare. Nu este vreun sacrificiu pentru foloase viitoare, ci doar un simplu jaf.

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: Jurnalul.ro

miercuri, 19 decembrie 2012

Politica românească și democratia UE sau de ce am ajuns de râsul lumii


Ce a câștigat România în urma noilor norme democratice? Nimic bun pentru că noi luăm de la Europa doar impozitele mari și taxele exagerate fără să tinem seama că și salariile europenilor au și ele anumite standarde. Salariile nu trebuie să se integreze Europei? Din păcate taxele ce trebuiesc achitate de cetățean sunt mai mari decât veniturile, nu mă refer la politicieni sau la patroni ci la omul de rând din românia care a ajuns să fie mână ieftină de muncă și  un "fidel" consumator al producătorilor occidentali . Pe lânga asta, parcă cineva are interesul să prezinte România o țară de infractori și netrebnici. Cel puțin asta dă impresia massmedia din România. Cu siguranță România nu e așa cum o prezintă televiziunile, avem în țara noastră locuri și oameni cu care ne putem mândri, dar cei ce ar fi trebuit să le promoveze le țin ascunse că "nu se cer". Prezentăm în cele ce urmează o realistă prezentare a situației exprimată de un profesor din com. Tinca, jud. Bihor (Marius Pop):
Am stat mult în cumpănă până să mă hotărăsc să scriu aceste rânduri către Crişana. Aveam multe de spus şi nu mă puteam decide cu ce să încep. Te loveşte amocul, vorba unui prieten, când vezi ce se întâmplă în jurul tău. Stai şi te întrebi pe urmă: "Cine este responsabil pentru tot răul petrecut în societate?"

Mă uit şi eu seara la programele de ştiri de pe diferite posturi TV şi ce văd? Pe toate posturile, să-mi fie cu iertare, nu vezi decât hoţi, curve şi ţigani, politicieni care îşi expun bogăţia şi nesimţirea obţinute prin furt şi pe nenorocirea populaţiei de rând, politicieni care, dacă o să-i întrebaţi despre platforma program a partidului pe care îl reprezintă, habar nu au ce este aceasta. De unde să ştie ei, "săracii", aceste probleme, când majoritatea sunt semianalfabeţi?! La fel se întâmplă şi în medicină, unde această nobilă meserie o practică indivizi care nu ştiu să pună un diagnostic, nu ştiu să facă o injecţie intravenoasă sau să trateze o simplă migrenă. S-au făcut doctori numai ca să se îmbogăţească. Unde sunt oare sfinţii medici Cosma şi Damian, medici fără arginţi? În sistemul de învăţământ nu mai vorbesc: dascăli bolnavi psihic, care au ajuns să predea la catedră, sau cu diplome cumpărate pe bani, cu examene luate la care nici nu s-au prezentat. Este dureros, deoarece aceşti oameni distrug generaţii întregi de copii. S-a luat hotărârea de a se înfiinţa şcolile de meserii în sistemul de învăţământ. Când au pus în aplicare această hotărâre, ministrul Învăţământului trebuia să ia legătura cu ministrul Muncii, pentru a asigura locuri de muncă pentru aceşti absolvenţi. La fel şi facultăţilor din toată ţara ar trebui să li se impună ce către Ministerul Învăţământului un anumit număr de locuri în facultăţi în funcţie de necesarul de specialişti din domeniu. Azi însă, toţi tinerii fac o facultate şi după absolvire se pomenesc că nu au unde lucra, îngroşând rândurile şomerilor. Dar şi aceşti bani acordaţi ca ajutor de şomaj sunt tot din bugetul statului. Mai vedem pe urmă pe toate posturile o mulţime de copii abandonaţi, ori în spitale imediat după naştere, ori cerşind pe lângă gări, biserici, supermarketuri etc. Mii de cupluri disperate că nu pot avea copii depun cereri de adopţii, dar tot acei semianalfabeţi de politicieni au făcut legea adopţiei în aşa fel încât copilul poate ajunge la maturitate până să fie adoptat. O altă mare durere este inflaţia. Preţurile continuă să crească şi nimeni nu face nimic pentru a le stabiliza. Apar pe ecran fel şi fel de personaje dubioase, care urlă din toţi bojocii: "Trebuie să luăm măsuri", dar, din păcate, nu se ia nicio măsură, totul fiind doar campanie electorală. Ei îşi permit aceste scumpiri la salariile pe care şi le alocă cu nesimţire în detrimentul omului de rând. Cât despre locurile de muncă, avem iar o mare incertitudine. Dacă un român vrea să deschidă o afacere, o întreprindere, pentru a asigura locuri de muncă, plăteşte impozit la stat din momentul în care a depus cererea pentru aceasta. În schimb, dacă vine un străin care deschide o "afacere" este scutit de impozit 5 ani. După 5 ani declară faliment, lasă oamenii pe drumuri şi peste un an deschide altă firmă, îmbogăţindu-se astfel pe seama, durerea şi neputinţa românilor. Asta este democraţia pe care au înţeles-o „politicienii" noştri. Nu se uită şi ei la unguri, bulgari şi la celelalte ţări care au aderat odată cu noi la UE, cum de au reuşit ei să asigure prosperitatea poporului lor fără a merge cu căciula în mână la toate porţile străine pentru a-şi plânge neputinţa. Apropo de înţelesul democraţiei. Eram cu câţiva ani în urmă într-un tramvai în Oradea şi un aşa-zis democrat de vreo 20 de ani îşi aprinde ţigara în tramvai. Bineînţeles că lumea a fost revoltată: "Domnule, nu ai voie să fumezi în mijloacele de transport în comun", zice o bunică. "Este democraţie, fac ce vreau", îi răspunde europeanul nostru. În acel moment se ridică un om "sănătos" din spatele lui şi îi trase o palmă de-l băgă sub scaun. "De ce dai, mă?" l-a întrebat şmecherul. "E democraţie, fac ce vreau", zise liniştit omul. Aşa că, fiecare înţelege democraţia în felul lui. Eu cred că ar trebui ca în spatele fiecărui "democrat" de la conducerea acestei ţări să stea câte un domn hotărât şi liniştit ca cel din tramvai, pentru a le aminti din când în când ce înseamnă democraţia.

prof. Sorin Drăgan 
sursa: CRISANA