vineri, 24 noiembrie 2017

"Românii de nicăieri" sau românii fără identitate?

Volohii din Ucraina şi vânătoarea de suflete.
     
Volohii din Ucraina locuiesc in Transcarpatia. Localitatea cu cei mai mulţi volohi se numeşte Poroşkovo, fiind situată la 22 km de oraşul Perecin şi 44 km de Ujgorod. Deşi s-au născut ortodocşi, azi, datorită sărăciei, mulţi dintre ei, cad pradă prozelitismului sectar care i-a cucerit cu ajutoare umanitare aduse din mai multe locuri. Aceste "ajutoare" se împart la casa de adunare baptistă volohilor care frecventează lăcaşul de cult protestant, iar omul înfometat le acceptă fără să cântărească ce pierde şi ce câştigă. Sunt şi familii de volohi care preferă să rămână săraci pentru a-şi păstra credinţa străbunilor lor şi sufletul neîntinat. 

     Jurnalistul bihorean Dacian Bradea a fost la Poroşkovo să îi cunoască personal pe volohi. A stat de vorbă cu unii dintre ei şi a făcut câteva fotografii. A constatat că vorbeau limba română arhaică şi în vocabular aveau câteva cuvinte împrumutate din limba maghiară. În urma vizitei sale în "Tabăra din Poroşcovo" a făcut o scurtă prezentare a situaţiei reale de la faţa locului, în care arată aspecte ale prozelitismului protestant printre volohi:


 Volohii – românii regăsiţi

Acum două decenii, la graniţa Ucrainei cu Polonia au fost identificate câteva comunităţi compacte care vorbeau o română arhaică. Ion Botoş este preşedintele Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia  şi a adus primii volohi în România prin 2005. Acum sprijină financiar o tânără din Poroşkovo care a ales să facă liceul în limba română. Tot de la el aflu şi cine sunt aceşti oameni: „Ştiu despre ei mai multe decât ştiu ei înşişi. Acum câteva sute de ani au făcut parte din detaşamentele de grăniceri ale imperiului austriac. Împărăteasa Elisabeta îi pomeneşte într-o Diplomă de la 1364 şi-i situează în zece localităţi din jurul cetăţii Mukacevo. Acolo se găsesc şi acum, plus aceştia care au fost strămutaţi ulterior la Poroşkovo. Din cele aproximativ zece mii de suflete, un sfert trăiesc aici”.
 
Toţi suntem puţin baptişti

   Ajung în Poroşkovo pe la jumătatea lui octombrie. E frig şi plouă mărunt, aşa că mă închei la geacă şi calc cu băgare de seamă pe strada noroioasă. Prima imagine e aceea a unui băieţel gol puşcă, care aleargă în toate părţile. Un altul, acesta îmbrăcat, meştereşte la drujba tatălui său. Apoi, alţi copii se adună în jurul aparatului de fotografiat: „Rădică-mă (fotografiază-mă) şi pă mine!” Vor poze, vor bomboane şi vor să-şi umple ziua cu străinii nou-sosiţi. E vorba de mine şi de câteva persoane din Ţara Beiuşului. Doamna Bogojel a ajuns prima oară aici pe la începutul anului. Acum a revenit cu alimente, haine şi bani. Din partea Fundaţiei literar-istorice Stoika, împărţim câteva reviste şi cărţi, dar cu zgârcenie, căci cititul în limba română e un privilegiu restrâns la câţiva tineri. Alte câteva sute de reviste rămân pentru Fundaţia „Dacia” din Apşa de Jos, a lui Ion Botoş.

   Împărţirea „ajutoarelor” e deja o tradiţie în care unii au vechime mare. Un pastor baptist s-a stabilit aici în urmă cu cinci ani şi a ajuns să distribuie şi donaţiile ortodocşilor şi ale catolicilor. Pentru că e creştineşte ca mâinile care dau să nu ştie una de cealaltă, sărmanii oameni au ajuns să confunde pâinea cu cuminecătura şi baptismul cu românismul. Nimeni de-aici n-ar crede că-n România sunt mai puţin de 1% baptişti.

   Doar pentru părintele Victor sunt clare lucrurile. E ortodox, vorbeşte doar ucrainiană şi aflu prin intermediar că nu-i face plăcere să-şi amintească de volohi. Dezinteresul acestora pentru biserica ortodoxă din deal a culminat cu negarea cununiilor şi botezurilor care „nu sunt bune în faţa lui Dumnezeu”.  „Atunci, să se ducă toţi”, spune cu năduf preotul paroh din Poroşkovo. Ştie că se construieşte încă o Casă de rugăciune baptistă, dar aceasta nu e pentru cei 84, deja rebotezaţi, ci pentru ceilalţi rămaşi ortodocşi.

   Intrând prin casele oamenilor mai aflu câte ceva. În multe familii s-a format opinia halucinantă că Ştefan cel Mare nu e român pentru că poartă cruce sau că Maica Domnului şi icoanele alungă sporul casei. Copii[1] frumoşi îmi spun că nu se joacă cu ortodocşii, volohi ca ei, pentru că se pot apropia prea tare şi ei nu au voie să se căsătorească decât cu baptişti sau penticostali. Sunt grăbit şi nu pot verifica dacă fabulează sau cineva chiar se joacă cu sufletele lor nevinovate. Cert e că au nevoie de mâncare în fiecare zi şi mergând la „biserica rumânească”[2] o primesc.

   Noua Casă de rugăciune e o hală imensă din panouri sandwich, un adevărat hypermarket în care oamenii vor primi gratuit mâncare caldă şi graţie divină. Biserica ortodoxă ucrainiană e departe şi acolo se vorbeşte într-o altă limbă, mai e o biserică greco-catolică în centru şi o Casă de rugăciune a martorilor lui Iehova la intrarea în cartierul voloh, dar a cui e vina că Dumnezeu se adăposteşte sub atâtea nume şi acoperişuri?

Niciodată nu am plecat de-acasă

   Din cotloanele bisericilor şi ale credinţei, revin pe strada principală. Are case obişnuite, cu antene parabolice pe acoperiş şi cu câte-o Lada veche în curte. Sunt şi câteva maşini occidentale şi căruţe şi biciclete. Câteva domnişoare butonează în telefoane cu touchscreen sau ascultă muzică. Mă intersectez cu un bărbat care poartă un polizor unghiular, iar într-o curte văd pe cineva care taie lemne cu circularul... Chiar dacă n-am nimerit în cea mai îngrijită zonă, şi aici e tot secolul XXI.

   Nuntită acum vreo 15 ani, această comunitatea şi-a pierdut farmecul şi fecioria. Au rămas nevoile, boala şi câteva suflete de vânzare. Oamenii au înţeles repede că pot profita de pe urma faptului că se declară români sau că intră într-o anumită biserică. O doamnă care mai speră la pungi de orez şi sticle de ulei îşi sărută crucea de la gât, alta îmi arată fotografia în costum alb, de când a fost rebotezată. E baptistă, dar susţine că nu primeşte decât o dată pe lună pachet. Cea ortodoxă zicea că baptiştii primesc pachete săptămânal...

   Aflu că prin cartierul voloh mai trece din când în când şi un călugăr. Împarte şi el haine, mâncare şi medicamente, dar nu pare să facă deosebire între oameni şi credinţele lor. Contactat telefonic, duhovnicul Schitului Sfinţii Români de la Grădiştea de Munte îmi spune că s-a ataşat sufleteşte de aceşti oameni şi vrea să-i ajute să iasă din uitare şi din ignoranţă. „Nu trebuie să alegem noi pentru ei, ci să-i ducem spre punctul în care pot alege singuri dacă trebuie să schimbe ceva. Şcoala în limba maternă şi contactul direct cu ţara sunt cele mai importante. Astă-vară, timp de două săptămâni, am însoţit un grup de tineri volohi prin România. Am vrut să se familiarizeze cu centrele universitare, cu cetăţile şi muzeele, dar şi cu locurile frumoase de aici. Am coborât de la Putna la cetatea Sucevei şi a Neamţului, ne-am abătut pe la Mănăstirea Petru-Vodă şi pe la Humuleşti, am intrat în Alba Iulia, am vizitat cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Castelul Corvineştilor, Cetatea Devei, am poposit la Băile Felix şi am vizitat Universitatea din Oradea, Biblioteca judeţeană şi Muzeul Ţării Crişurilor. Când au ajuns acasă, fiecare a primit câte 30 de filme istorice româneşti şi promisiunea că le vom oferi sprijin să studieze la şcoli din România”, spune părintele Eftimie Mitra.

   Plecăm spre seară şi volohii rămân pe loc, cum fac de atâtea secole. Li se potrivesc şi lor cuvintele cu care Ion Botoş vorbeşte despre ceilalţi români din Maramureşul istoric: „Deşi am trecut prin Austro-Ungaria, România, Cehoslovacia, Ungaria, Rusia şi Ucraina, noi niciodată nu am plecat de-acasă”.

Dacian Bradea

Sursa:  Articol preluat din revista lunară „Independenţa Română”, Bucuresti, noiembrie 2017, pg. 17.


   Nota redactiei:
Am gasit acest articol pe blogului lui Vlad Herman. Ulterior am luat legătura cu jurnalistul Dacian Bradea pentru a-i cere dreptul de a publica si noi acest reportaj. Am primit acordul publicării şi câteva fotografii. Îi mulţumim.
Menţionăm că şi ASTRADROM a făcut o vizită la volohi, la începutul acestui an. Nu a fost greu să observăm acelaşi lucru:

[1] Unii dintre volohi traiesc cu impresia ca nu au voie sa se casatoreasca cu tineri din religiile traditionale: catolici sau ortodocsi. Asa au fost invatati la adunarea din sat, dar nu li s-au adus argumente.
[2] Volohii fac o confuzie intre „Biserica românească” si cultul baptist. Ei traiesc cu impresia ca Biserica romanilor este baptista. Probabil ca asa li s-a spus. -n.n.

16 comentarii:

  1. Ioana din Austria24 noiembrie 2017, 19:13

    Si în România fac la fel. Cine se dedă bunurilor materiale si intereselor de a merge în America sau occident, o pot face prin intermediul sectelor. Nu e de mirare că acelaşi lucru îl fac şi la aceşti oameni săraci şi inculţi. Au teren bun pentru a cumpăra ieftin suflete în secta lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. În acel sat prozelitismul este generat de pastorul Ioan Pătraş dintr-un sat aproape de Cernăuţi. Este nepotul lui Eugen Pătraş, marele român din Bucovina. Acum Eugen e în România, dar când mă voi întâlni cu el îl voi întreba de ce îl susţine pe nepotul său în astfel de situaţii. Un adevărat român nu ar face asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adrian Manole din Bucuresti24 noiembrie 2017, 20:08

      Poate că si Eugen este de acord cu el...

      Ștergere
  3. Dumitru Atodiresei24 noiembrie 2017, 20:12

    Acest pastor este român sau ucrainean? Ce interes are el să atragă la secta baptistă pe acei oameni? Cu siguranţă nu o face dezinteresat!
    Si în Suceava baptiştii o fac cu scopuri materiale.
    Se observă că mulţi care au trecut la această sectă si-au construit case cu etaj şi au maşini scumpe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E roman de etnie, si are dubla cetatenie: Romana si ucraineana.
      S-a casatorit cu o femeie din Oradea, din aceeasi secta ca si el. Asa a primit cetatenie romana.
      E nascut in Bucovina din familie de romani.
      De cand e pastor in Transcarpatia si-a facut o zestre frumoasa din banii cu scop misionar primiti de la "fratii" din America si din Romania.

      Ștergere
    2. Cu veniturile pe care le are pastorul Jon, se poate trai foarte bine.
      Din ce ajuta fratii mai ajung si la volohi, mai si pe la casa personala a fratelui Jon...

      Ștergere
    3. o orădeancă din cartierul Nufărul28 noiembrie 2017, 10:09

      Dar cum îţi explici că Gabriela are bani să trimită la mama ei din Oradea foarte des. Din salarii sau din ajutoarele care, se pare că nu ajung toate la volohi?
      Prietenele mamei sale ştiu mai multe detalii.

      Ștergere
  4. Volohii habar nu au de doctrină sau învătătură religioasă. Astfel nu imi explic că au cazut asa usor în capcana alimentelor primite la adunarea sectara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La inculti si nevoiasi cauta sectele sa adune adepti. La astia merge usor.
      Imi pare rau de oamenii de acolo, dar speram ca isi vor da ei seama odata ca au fost inselati.

      Ștergere
  5. Stefan Vulcanescu26 noiembrie 2017, 16:51

    Daca autoritatile statului nu se implica vor ajunge toti acesti romani sub influenta sectarilor americani. Trebuiesc luate masuri urgente din partea autoritatilor romane.
    S-a ajuns la aceasta stare din cauza indiferentei si a indolentei reprezentantilor statului care iau salarii mari dar nu fac nimic pentru acesti oameni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Autoritatile dorm în papuci. Sau slugaresc la americani.
      Rusine sa le fie.

      Ștergere
  6. Identitatea le-a fost furata cu "ajutoare". Nu nsunt ei vinovati pentru asta. Noi trebuie sa-i ajutam.
    Ce fac domnii politicieni???!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mioara Comanescu28 noiembrie 2017, 10:03

    Off, baptistii...
    Sunt lămurită de "misionarismul" lor în tările cu tradiţie autentic crestină. Ei vin să convertească ortodocşi şi catolici, care deja sunt creştinaţi de veacuri.
    De ce nu merg unde nu sunt creştini? Pentru că acolo se tem de budişti şi de musulmani...

    RăspundețiȘtergere
  8. Daca volohii aveau scoala, nu reuseau sectarii sa converteasca nici 2% dintre ei. Asa ca fiind neinformati, i-a prins in mreaja protestanta.
    Volohii au muscat la lozinca: "Toti avem acelasi Dumnezeu". Nu doar ei, ci si multi altii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pastorul se preface ca ii invata romaneste, in realitate ii atrage in secta lui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ii invata romaneste doar cantece baptiste si citate din biblia baptista. Altceva copii din acesl sat nu stiu citi romaneste.

      Ștergere

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.