Idei de predici la duminica a noua după Pogorârea Sfântului Duh

PS Ioan Mihaltan, episcopul Oradiei

Ev. Matei XIV, 22-34

1.În ceasurile grele însuşi Mântuitorul a socotit că are lipsă de întărirea firii omeneşti, în ipostasusl Său. Această întărire o aştepta de la Dumnezeu-tatăl şi Duhul Sfânt.

2.Sunt foarte multe evenimente din viaţa Mântuitorului pe care Sf. Scriptură nu ni le împărtăşeşte, deci nu le cunoaştem. Este inadmisibil să acceptăm ca revelată numai Sf. Scriptură nu şi Sf. Tradiţie.

3.Şi în cazul de faţă ne punem întrebarea ce fel de rugăciuni a rostit Mântuitorul în munte singur fiind? Ce frământări sufleteşti avea ne rămân necunoscute nouă.

4.Destul că după astfel de retrageri în singurătate se întorcea mai puternic, întărit în puteri dumnezeieşti. Ar fi recomandat şi pentru noi ca în tulburările noastre lăuntrice să practicăm astfel de retrageri în singurătate, să vorbim cu noi înşine şi cu Dumnezeu, dar de obicei nouă  nu ne convine să ne retragem singuri. De ce? Ne îngrozim de dezordinea noastră lăuntrică şi atunci ca să ne relaxăm oarecum încercăm diferite feluri de mângâieri uşoare, de nădejdi slabe, de plăceri trecătoare, căutăm  întâlnire cu semenii noştri care şi ei de obicei nu dovedesc o ordine lăuntrică sănătoasă. Astfel ne complicăm situaţia lăuntric, ne agravăm liniştea noastră sufletească.

5.Bine ar fi să ne punem la punct dezordinea noastră sufletească. Atunci  retragerea în singurătate şi o întâlnire a noastră cu Dumnezeu ar fi o mare linişte sufletească şi o mare bucurie. Numai oamenilor maturi sufleteşte cum sunt de fapt Sf. Părinţi ai Bisericii iubesc singurătatea şi se simt bine în singurătate.

6.Oricum, ar fi de dorit şi pentru noi cei de rând unele retrageri în singurătate , în meditaţii mai adânci despre lăuntrul nostru, în prezentarea lăuntrului nostru înaintea  lui Dumnezeu ca să fim întăriţi prin rugăciune şi har.

7.În urma acestor practici am fi mai liniştiţi, mai echilibraţi, mai statornici pe a binelui cărare.

8.Lipsa Mântuitorului din mijlocul ucenicilor era lipsa liniştii sufleteşti. Prezenţa frământărilor, a tulburărilor lăuntrice asemenea valurilor mării.

9.Fără prezenţa Mântuitorului în cele din lăuntru ale noastre nu există linişte sufletească.

10.Încă o dată dovedeşte că Creatorul este stăpânul  creaţie Sale şi creaţia ascultă de stăpânul ei. Marea se supune poruncilor Mântuitorului şi se linişteşte spre marea mirare a Sf. Apostoli.

11.Oamenii cu slăbiciuni şi ei supuşi fricii şi îngrijorărilor în faţa furtunilor vieţii ca şi Sf. Apostol Petru în slăbiciunea credinţei lui. Ei se întrebau asupra puterii Mântuitorului asupra făpturii, tot ca o slăbiciune a credinţei lor:”Cine este Acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?”

12.Sunt diferite frici, unele distrugătoare de stări sufleteşti  şi pierzătoare de frumuseţi sufleteşti, dar altele sunt întremătoare, folositoare cum este frica de Dumnezeu socotită început de înţelepciune.

13.Avem lipsă de întărirea în credinţă în faţa greutăţilor vieţii. Singură această întărire ne salvează. Nu este uşoară întărirea în credinţă. Ea presupune potolirea patimilor prin înfrânare şi mult ajutor şi har din partea lui Dumnezeu.

14.Faptul că Mântuitorul tinde mâna lui Petru şi-l salvează din valuri, deşi îl mustră cu blândeţe, dovedeşte că Dumnezeu ne ajută în ceasuri grele  chiar dacă suntem nevrednici şi  puţin credincioşi.

15.Dacă vrem să comparăm corabia cu Biserica se cade să avem convingerea că toată ocrotirea şi liniştea sufletească o găsim în Biserică, în dreapta ei învăţătură şi în darurile ei. În afara ei sunt mari valuri şi zbuciume şi nelinişti sufleteşti. Pentru toate aceste binefaceri ale Bisericii asupra noastră se cade să-I mulţumim lui Dumnezeu, să închinăm toată viaţa Lui încredinţându-ne puterii dumnezeieşti asemenea Apostolilor din corabie împreună cu Mântuitorul.

16.Numai cu puterea dumnezeiască putem trece marea valurilor vieţii. Să ne păstrăm casa familiei noastre, să trecem peste valurile vieţii, să ajungem cu linişte la casa noastră asemeni Mântuitorului în ţinutul Ghenizaretului.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.78)