Episcopia Greco-Catolică de Oradea a mai luat o biserică ortodoxă în Bihor

Sub semnul păcii și prieteniei interconfesionale Episcopia Greco-Catolică de Oradea intentează tot mai multe procese de restituire de biserici în județul Bihor. Pretextele sunt necesitatea de a avea un lăcaș de cult catolic în toate satele bihorene și lipsa de dialog din partea părții ortodoxe. Ortodocșii spun că nu se dorește dialog ci doar se pun condiții pe care: “dacă nu le acceptăm spun că nu am vrut să dialogăm”.

Slujirea alternativă în satele din Ardeal, unde Episcopia Greco-Catolică a luat bisericile de la credincioșii ortodocși, este o modalitate de prozelitism diplomatic a Vaticanului.

Dacă în timpul fostului episcop Ioan Mihălțan, în Bihor, Episcopia Oradiei avea o prestanță pozitivă în fața opiniei publice, după ieșirea sa la pensie lucrurile au luat o întorsătură nefastă pentru urbea ortodoxă. Odată cu instalarea în scaunul episcopal de la Oradea a episcopului Sofronie Drincec procesele interconfesionale și scandalurile interne curg unul după altul. Episcopia Greco-Catolică de Oradea se dezlănțuie în justiție în timp ce reprezentantul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, PS Sofronie, este depășit de situație. Compromis în fața propriilor credincioși, dar și fără autoritate morală în fața autorităților locale, actualul episcop al Oradiei slăbește unitatea preoților și a credincioșilor ortodocși din Bihor prin scandaluri interne, ambiții și abuzuri în funcție sub motivația “ascultării” necondiționate față de propria persoană.

După pierderea mai multor lăcașuri de cult, cel care cu câțiva ani în urmă săvârșea slujba Aghiasmei mari împreună cu episcopul greco-catolic de Oradea, se vede pus în fața unor situații peste care nu poate trece. “Prietenia” dintre cei doi ierarhi orădeni a dus la pierderea lăcașurilor de cult ortodoxe și încurajarea prozelitismului catholic în Bihor. De acest lucru s-a convins și episcopul Sofronie, dar…, târziu de tot când primele bătălii sunt pierdute.

Diplomația Vaticanului își spune cuvântul și în Bihor unde, sub pretextul slujirii alternative în bisericile retrocedate, se încearcă atragerea credincioșilor ortodocși la biserica greco-catolică. Comunicatele oficiale ale preasfințitului Sofronie sunt ignorate în timp ce greco-catolicii intentează tot mai multe procese împotriva comunităților ortodoxe victimizându-se pervers, trunchind adevăruri istorice și punându-se în postura de pacifiști.

Recent, în urma unei sentințe judecătorești, în satul Vintere (j. Bihor), Episcopia Greco-Catolică de Oradea a ocupat biserica satului. În sat sunt 676 ortodocși și 12 greco-catolici (majoritatea de vârsta a treia). Greco-catolicii au și o mănăstire franciscană la marginea satului și totuși pretind că au mare nevoie de biserica din sat astfel revendicarea acesteia era o necesitate. Episcopia Greco-Catolică de Oradea susține că dorește slujire alternativă astfel încât ortodocșii să poată celebra după ora 11,30. Preotul Greco-catolic din Vintere a făcut și o propunere credincioșilor ortodocși: “…dacă doresc să participle mai devreme la Liturghie îi primim la slujbele noastre. Ușile bisericii noastre sunt deschise pentru fiecare credincios din sat că doar suntem cu toții creștini și avem același Dumnezeu”. Prin această invitație, practic, credincioșii ortodocși sunt invitați – prin gravitatea conjuncturii – să participle la slujbele greco-catolice.

Episcopia Greco-Catolică este conștientă că 12 credincioși (dintre care 8 sunt la o vârstă foarte înaintată iar în medie duminica la slujbe sunt doar vreo 4-5 persoane) nu pot întreține o biserică. Astfel a propus ortodocșilor celebrarea alternativă iar cheltuielile de întreținere și investițiile să fie făcute de ambele părți în proporție de 50% fiecare. În acest fel Episcopia Greco-Catolică e proprietar iar jumătate din cheltuieli și investiții le suportă credincioșii ortodocși din sat. Acest aspect a fost evitat de presa locală. În presă se spune doar că Greco-catolicii sunt proprietari de drept iar ortodocșilor l-i s-a oferit “din dragoste frățească” dreptul de a celebra alternativ.

Biserica din Vintere a fost câștigată de Episcopia Catolică în instanță existând și o hotărâre definitivă și irevocabilă. Pornind de la această sentință reprezentanții parohiei ortodoxe au fost invitați la negocieri unde regulile au fost făcute dinainte iar condițiile puse de greco-catolici nu au putut fi acceptate de ortodocși. Din partea parohiei ortodoxe au participat și consilieri parohiali care au spus sătenilor: “Când am ajuns ne-au spus programul. Orice dorință a noastră de a modifica la ceea ce ne-au prezentat ei a fost respinsă. Nu au vrut să lase de la ei cu nimic. Nu a fost o negociere ci doar ne-au pus în fața unor situații prin care să acceptăm ce spuneau ei. Nici o variantă propusă de greco-catolici nu ne era avantajoasă pentru că au fost făcute astfel încât să fim sub controlul lor total și să depindem doar de ei”.

Pentru că partea ortodoxă nu a vrut să “negocieze” Episcopia Greco-Catolică de Oradea a cerut executarea silită a sentinței. În dimineața zilei de 28 noiembrie 2012, executorul judecătoresc însoțit de reprezentanți ai Episcopiei Catolice și jandarmi au forțat intrarea în lăcașul de cult. Odată cu acest “eveniment” (la care a fost chemată presa) au fost invitați credincioși ortodocși și s-a încercat o provocare la scandal prin care s-ă se dea impresia că ortodocșii pornesc tulburări interconfesionale. Reprezentanții presei nu au găsit subiecte de scandal deoarece sătenii n-au răspuns provocărilor. Nu stim ce confesiune aveau ziariștii chemați de către Episcopia Greco-Catolică la “eveniment” (unii semnându-se cu pseudonime), dar putem spune că au relatat cazul părtinitor în mod vădit antiortodox.

Sătenii spun că "Biserica a fost construită de părinţii şi bunicii noştri. Normal ar fi trebuit să ne aparţină nouă sătenilor dreptul să decidem ce să facem cu ea pentru că noi suntem urmaşii de drept a celor care au construit-o. În periuoada ocupaţiei austro-ungare Episcopia Catolică de la Oradea a trecut-o pe numele ei şi acum o revendică". Se pare că legea a fost făcută astfel încât nu cei ce au zidit-o şi urmaşii acestora să aibă drepturile asupra ei ci doar cei ce au puterea politică. Singura diferenţă faţă de perioada ocupaţiei habsburgice e că azi, în locul tunurilor austriece se folosesc judecătorii şi jandarmii din România.

Credincioșii ortodocși din Vintere au decis să își facă o altă biserică. Aceiași hotărâre au luat-o și ortodocșii din alte sate unde situația e similară. Problema e de ordin financiar. Să construiești o altă biserică cu posibilități materiale mici nu e tocmai ușor în ziua de azi.

prof. Cristian Marc

Problema e de ordin istoric, vechea luptă dintre Apus și Răsărit. Ce se petrece la Vintere e doar punerea în aplicare a unor legi făcute de politicienii români la “poruncile” străinătății. Nu e singurul caz. Din păcate scopul pentru care au fost create legile retrocedărilor nu e doar pentru una sau două parohii ci pentru tot Ardealul. Legea nu ține cont de cine au construit bisericile în cauză ci a fost dată doar pentru anul 1948 nespecificând nimic de felul în care acestea au fost întăbulate la cartea funciară în perioada ocupației austro-ungare. În faţa justiţiei istoria nu are valoare.

Despre rolul Bisericii Greco-Catolice în România şi "misiunea" retrocedărilor în Ardeal puteţi vedea detalii accesând link-ul de mai jos: 
http://acasa.bisericaortodoxapetrani.ro/2011/12/12/retrocedarile-si-prozelitismul-catolicizant-in-romania-are-ca-instrument-principal-biserica-greco-catolica/ 

Cine susţine scandalul retrocedărilor în Ardeal:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/09/sua-inceput-pe-fata-razboiul-impotriva.html

Obs. ASTRADROM propune ca negocierile între cele două părți implicate să fie făcute publice. Publicăm mai jos comunicatele de presă ale celor două episcopii:

Comunicat de presă emis de Episcopia Catolică:

Parohia Greco-Catolică din Vintere, Bihor, a fost pusă în posesia bisericii din localitate

În dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2012, Parohia Greco-Catolică din Vintere, judeţul Bihor, a fost pusă, de către executorul judecătoresc, în posesia bisericii din localitate, al cărei proprietar de drept este. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au refuzat să îşi îndeplinească obligaţiile şi să permită de bună voie accesul în imobil reprezentanţilor Bisericii Greco-Catolice. Biserica Greco-Catolică consideră celebrarea alternativă ca fiind, şi în acest caz, calea de urmat pentru ca credincioşii celor două culte să nu aibă de suferit.

Biserica greco-catolică din Vintere, judeţul Bihor, a fost confiscată de Statul Român în 1948 şi dată în folosinţă Bisericii Ortodoxe Române. După căderea regimului comunist, ca urmare a refuzului sistematic al Bisericii Ortodoxe Române de a permite accesul credincioşilor greco-catolici din Vintere în biserică, Parohia Greco-Catolică a deschis acţiune în justiţie pentru recuperarea bisericii, proces care a fost câştigat definitiv şi irevocabil în anul 2008.

Decizia civilă nr. 4643/2012 pronunţată în data de 1 noiembrie 2012 obligă Parohia Ortodoxă să permită comunităţii greco-catolice accesul zilnic în biserică pentru desfăşurarea activităţilor religioase specifice cultului greco-catolic.

Reprezentanţii greco-catolici au apelat la executorul judecătoresc datorită faptului că reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au refuzat orice formă de dialog constructiv şi soluţia practică de slujire alternativă a celor două comunităţi religioase în biserica greco-catolică din localitate.

În data de 22 noiembrie 2012 a avut loc la sediul Prefecturii Bihor o întâlnire între parohia greco-catolică şi cea ortodoxă din Vintere, mediată de prefectul Judeţului Bihor, domnul Claudiu Pop, prin care s-a dorit găsirea unei soluţii amiabile pentru ca şi credincioşii greco-catolici să poată celebra, după 64 de ani, în biserica în care s-au rugat şi strămoşii lor. La întâlnire au mai participat: chestorul Liviu Popa, şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor, şi colonelul Ioan Huluban, şeful Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bihor.

La această întâlnire partea greco-catolică a venit cu un program de slujire alternativă, în care urma să slujească între orele 09:00 şi 11:00. Partea ortodoxă, cu toate că ştia scopul întâlnirii de la prefectură, nu a venit cu nici o propunere din partea sa, lucru observat şi de domnul prefect. Pentru că partea ortodoxă nu a fost de acord cu acest program, partea greco-catolică a acceptat varianta slujirii între orele 09:00 şi 10:30. Din păcate, partea ortodoxă nu a fost de acord nici cu această propunere.

În consecinţă, a avut loc o nouă întâlnire vineri, 23 noiembrie, la sediul Primăriei Holod, la care au participat cele două părţi, mediată de primarul comunei Holod, domnul Ioan Horga. Nici de această dată nu s-a ajuns la un acord cu privire la orarul celebrărilor alternative.

Întrucât Parohia Ortodoxă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a respecta hotărârea judecătorească, executorul a decis trecerea la executare silită.

În dimineaţa zilei de 28 noiembrie, executorul judecătoresc, însoţit de către poliţie şi jandarmerie, s-a deplasat la biserica din Vintere pentru a permite accesul în biserică preotului şi credincioşilor greco-catolici. Deşi a fost înştiinţat în mod oficial despre acest lucru, preotul ortodox nu a fost prezent la faţa locului şi nu a putut fi găsit de către executorul judecătoresc nici la domiciliul său şi nici telefonic. De asemenea, nu a fost prezent nici un alt reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române sau al Parohiei Ortodoxe din localitate.

Executorul judecătoresc a constatat că partea ortodoxă nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în titlul executor, refuzând în mod tacit să îşi îndeplinească aceste obligaţii.

Din această cauză, executorul judecătoresc a fost obligat ca, pentru a pune în posesie partea greco-catolică, să ceară deschiderea forţată a celor două uşi ale bisericii. Uşile bisericii au rămas intacte, aplicându-se provizoriu câte un lacăt pe fiecare, până la schimbarea yalelor. Un exemplar al cheilor de la noile lacăte a fost predat preotului greco-catolic, un al doilea a fost introdus de către executorul judecătoresc în cutia poştală de la domiciliul preotului ortodox din Vintere, iar un al treilea exemplar va fi înmânat, de către acelaşi executor, Episcopiei Ortodoxe a Oradiei.

Menţionăm că Biserica Greco-Catolică nu doreşte ca credincioşii ortodocşi din localitate să rămână fără o biserică în care să se poată ruga şi consideră că soluţia slujirii alternative este, şi în acest caz, calea de urmat. Considerăm că, la fel ca în occident, unde Biserica Ortodoxă celebrează în sute de biserici primite de la Biserica Catolică, celebrarea alternativă este rezolvarea prin care credincioşii celor două culte să nu fie privaţi de a se putea ruga într-un lăcaş de cult.

Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

Comunicat de presă emis de Episcopia Ortodoxă:

privind diferendul patrimonial legat de biserica din satul Vintere, judeţul Bihor

Cu două zile înainte de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei cel Întâichemat, Ocrotitorul României şi a Sfântului Ierarh Andrei (Şaguna), Mitropolitul Transilvaniei şi cu trei zile înaintea Zilei Naţionale a României, simbol al unităţii naţionale şi spirituale a românilor de pretutindeni, în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2012, cu începere de la ora 8, s-a petrecut o nouă agresiune greco-catolică împotriva credincioşilor ortodocşi, la graniţa de vest a ţării, lângă Ungaria, în judeţul Bihor, în localitatea Vintere.

Nu este prima agresiune greco-catolică antiortodoxă din ultima vreme, ea înscriindu-se în şirul nefast al agresiunilor uniate la adresa credincioşilor majoritari ai ţării, îndeosebi în ultimii ani şi în special în judeţele din partea de nord-vest a Transilvaniei, lângă frontiera româno-maghiară, acţiuni ce au un vădit caracter prozelitist, urmărind tulburarea echilibrului confesional existent şi periclitând iresponsabil pacea socială.

După o regie preabine cunoscută şi deja aplicată în mod perfid şi în alte situaţii (Vălani de Beiuş, Văşad, etc.), în prezenţa forţelor de ordine şi cu executorul judecătoresc de faţă, folosindu-se de hotărâri judecătoreşti părtinitoare, sfidând procesele încă în curs, şi făcând apel la aşa-zişi „credincioşi ortodocşi”, în fapt provocatori aduşi anume pentru a crea situaţii conflictuale şi a le exacerba, neuitând să invite şi reprezentanţii presei la scandal, în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2012, la Vintere, în judeţul Bihor, greco-catolicii agresivi au pus, din nou, în pericol pacea socială, încălcând grav Legea Cultelor din România, care stipulează rolul de factori ai păcii sociale pentru cultele religioase recunoscute oficial.

Practicând provocarea, urmărind scandalul cu orice preţ, uniţii au profitat de pacea şi liniştea la care nu au sperat, deşi atât de degradant s-au comportat, încât au mers până la a bate la porţile sătenilor pentru a-i chema la biserică, unde era pregătită începerea scandalului şi filmarea acestuia, şi au spart, hoţeşte, pe furiş, biserica, intrând fraudulos în sfântul lăcaş, împreună cu executorul judecătoresc şi cu jandarmii, care şi-au depăşit atribuţiile, la comanda şefului lor actual, devenit, peste noapte, purtător de cuvânt şi susţinător de cauză al episcopiei unite de la Oradea.

Singura biserică din Vintere face obiectul unui proces încă nefinalizat, cu privire la plata despăgubirilor pentru investiţiile necesare şi utile efectuate asupra sfântul lăcaş şi a stabilirii unui drept de retenţie, până la achitarea integrală a acestora de către partea greco-catolică. În momentul de faţă, există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, cu aplicare provizorie, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa în procesul anterior menţionat, care permite părţii unite accesul zilnic în biserică, dar nu presupune părăsirea sfântului lăcaş, nici predarea acestuia de către partea ortodoxă, cum nu

permite nici deposedarea parohiei ortodoxe de sfântul lăcaş prin intermediul executorului judecătoresc şi al unităţii de jandarmi, în frunte cu comandantul Inspectoratului Judeţean Bihor, prezent şi activ la acţiunea provocatoare şi profund antipatriotică, înaintea sărbătoririi Zilei Naţionale a României, fapt strigător la cer, în condiţiile în care, în localitatea Vintere trăiesc 676 credincioşi ortodocşi, iar greco-catolici sunt abia 12 indivizi, cu atât mai mult cu cât parohia ortodoxă a oferit despăgubiri părţii uniate, acceptate iniţial, dar respinse ulterior.

Din păcate, credincioşii ortodocşi din Vintere au fost supuşi, mai cu seamă în cursul anului 2012, unor agresiuni permanente şi fără precedent ca intensitate şi ostilitate, unei hărţuiri incredibile şi de neconceput, ştiut fiind că vine din partea unor creştini. Amploarea maximă a hărţuirii spirituale s-a înregistrat în timpul marilor perioade de post, care ar trebui respectate şi de greco-catolici, ca timp privilegiat al rugăciunii şi reculegerii, al abţinerii de la fapte rele, tulburări şi inadmisibile provocări: Sfântul şi Marele Post al Păresimilor, chiar şi în Sfânta şi Marea Săptămână a Pătimirilor Mântuitorului, Postul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi, acum, Postul Naşterii Domnului.

Aceste acţiuni unilaterale, de ameninţare la adresa păcii sociale, de intimidare a credincioşilor Bisericii străbune, ai căror strămoşi au ridicat, din piatră, cu braţele şi pe cheltuiala lor, monumentala biserică din Vintere, astfel de provocări, străine simţămintelor creştineşti şi total lipsite de eleganţă, repetate după regia deja consacrată în anul 2012 la Văşad, în perioada pascală, nu pot contribui la buna înţelegere între oameni, distrug pacea confesională, şi aşa destul de fragilă, şi fac imposibil dialogul. Ele ascund vicleşuguri pe care le credeam demult apuse şi denotă o neînţelegere inexplicabilă, altfel decât din perspectivă materialistă, a lecţiilor, uneori dure, ale istoriei.

Nici într-un caz, gesturile de inamiciţie şi agresiune nu pot sta la baza raporturilor dintre comunităţi chemate la convieţuire. Atare fapte fac imposibilă slujirea alternativă, în condiţiile în care, fapt dovedit, mai devreme sau mai târziu, credincioşii ortodocşi majoritari, dar nedreptăţiţi prin hotărâri judecătoreşti strâmbe, fie ele şi definitive şi irevocabile, sunt alungaţi din bisericile unde s-au botezat, cuminecat, cununat şi prohodit atât ei, cât şi moşii şi strămoşii lor.

Facem apel la pace şi linişte, şi îi chemăm pe bunii noştri credincioşi la trezvie duhovnicească şi rugăciune stăruitoare către Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, mulţumindu-le pentru statornicia în dreapta credinţă şi felicitându-i pentru înţelepciunea şi demnitatea cu care au înţeles să respingă tentaţia hibridului spiritual, fie el prezentat în cele mai strălucitoare şi ispititoare oferte. De altfel, Consiliul Parohial al parohiei ortodoxe române din Vintere a hotărât ridicarea unei noi biserici parohiale.

„Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.

Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.

Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară.

Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui.

Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10, 1-5)

Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei