In 24
septembrie se face pomenirea unui mucenic care a primit cununa biruintei
prin asasinarea de catre un iezuit pentru ca a refuzat sa marturiseasca crezul catolic. Toate acestea sub pretextul misionarismului pe care propagandistii Vaticanului il fac in lume prin congregatia “Propaganda fide”.
Petru cel sfant a fost rasplatit de Dumnezeu cu
sfintenia, asemenea miilor de credinciosi din Ardeal care, in timpul ocupatiei
Imperiului Habsburgic, au trecut prin situatii asemanatoare.
La începutul anilor 1800, pe când Alaska era încă tărâm rusesc, în insula
Kodiak trăia un tânăr aleut pe nume Cungagnaq. Când fu botezat de către
misionarii ieromonahi ortodocşi ruşi, el primi numele creştin de P e t r u.
În 1815, P e t r u care acum avea paisprezece ani, îi însoţea pe
treisprezece negustori de blănuri care au fost trimişi într-o expediţie de
către o companie ruso – americană. Dar pe când se apropiau de California,
corabia lor fu jefuită de către marinarii spanioli şi toţi cei paisprezece care
se aflau la bord au fost luaţi prizonieri la San Francisco. În temniţă, P e t r
u se afla închis împreună cu un om pe nume Kychaly. Despărţiţi de ceilalţi,
aceştia doi avură de îndurat chinuri şi mai mari.
A doua zi, un preot romano – catolic intră în celula lor, însoţit de
câţiva indieni.
- Am venit la tine, începu preotul (cu viclesug), pentru că sunt un om milostiv şi vreau să vă ajut să vedeţi eresurile în care vă aflaţi. Aţi fost luaţi prizonieri pentru că aţi îndrăznit să intraţi în apele noastre teritoriale. Dar îmi fac griji pentru voi din pricina credinţelor voastre greşite. Vreţi să primiţi credinţa Bisericii Romano – Catolice? îi întrebă pe neocolite.
- Am venit la tine, începu preotul (cu viclesug), pentru că sunt un om milostiv şi vreau să vă ajut să vedeţi eresurile în care vă aflaţi. Aţi fost luaţi prizonieri pentru că aţi îndrăznit să intraţi în apele noastre teritoriale. Dar îmi fac griji pentru voi din pricina credinţelor voastre greşite. Vreţi să primiţi credinţa Bisericii Romano – Catolice? îi întrebă pe neocolite.
- Noi suntem creştini ortodocşi, mădulare ale Bisericii lui Hristos şi nu
vom părăsi niciodată adevărul.
- Tinere, nu ştii ce vorbeşti, continuă preotul. Dacă te alături nouă,
atunci te alături la ceva bun şi drept.
Tânărul Petru se uită la preotul iezuit fără nici o urmă de teamă. Mai
degrabă îl compătimea pentru că nu înţelegea cum se cuvine învăţăturile lui Hristos.
-Spui că ai fi un om milostv şi că îmi vorbeşti cu bunătate şi cu dreptate, dar faptele tale nu dau mărturie despre aceste virtuţi. Cum poate cineva care pretinde că este creştin şi omul lui Dumnezeu, să justifice aceste fapte?
-Spui că ai fi un om milostv şi că îmi vorbeşti cu bunătate şi cu dreptate, dar faptele tale nu dau mărturie despre aceste virtuţi. Cum poate cineva care pretinde că este creştin şi omul lui Dumnezeu, să justifice aceste fapte?
Preotul se dădu înapoi când văzu îndrăzneala lui Petru.
-Îţi poruncesc să devii romano-catolic! Dacă refuzi să faci asta de bună
voie, atunci probabil că tovaraşii mei te vor putea îndupleca prin tortură. Te
îmbie mai mult asta, tinere?
-Fă ce vrei cu mine, răspunse băiatul. Nu mi-e teamă. Prin harul lui
Dumnezeu sunt ortodox şi nu îmi voi părăsi Biserica care îmi este dragă,
adevărata Biserică a lui Hristos. Preotul catolic continuă să-i batjocorească
şi să-i ameninţe pe cei doi. Era hotărât să se impună. Făcându-le semn cu mâna
oamenilor săi, porunci:
- Vedeţi dacă puteţi să-l ajutaţi pe acesta cu limba ascuţită să se
răzgândească mai întâi, spuse el, arătând către P e t r u. Bărbaţii îl
prinseră pe tânărul aleut şi la porunca preotului, începură să-i taie
degetele de la mâini şi de la picioare, unul câte unul. După ce au împlinit cu
meticulozitate ordinul, i-au tăiat tânărului şi mâinile şi picioarele. Petru
se ruga să primească putere, ca să poată îndura patimile pentru Domnul său
iubit şi împărăţia Lui.
-Eşti gata să te lepezi de credinţa ta? spuse rânjind iezuitul. Nu ai
îndurat destul?
Petru tăcea. Sfârsitul vieţii sale pământeşti era aproape şi era hotărât să moară creştin ortodox. În cele din urmă, preotul porunci ca tânărului să-i fie scoase măruntaiele. În dureri îngrozitoare, cu sângele curgând şiroaie pe pământ, Petru, credinciosul creştin ortodox, primi cununa sfântă a izbânzii şi intră în împărăţia cerurilor, fiind astfel primul american băştinaş care s-a numărat în cetele sfinte ale mucenicilor.
Petru tăcea. Sfârsitul vieţii sale pământeşti era aproape şi era hotărât să moară creştin ortodox. În cele din urmă, preotul porunci ca tânărului să-i fie scoase măruntaiele. În dureri îngrozitoare, cu sângele curgând şiroaie pe pământ, Petru, credinciosul creştin ortodox, primi cununa sfântă a izbânzii şi intră în împărăţia cerurilor, fiind astfel primul american băştinaş care s-a numărat în cetele sfinte ale mucenicilor.
În 1980, P e t r u, tânărul american băştinaş a fost canonizat de către
Biserică şi este pomenit în fiecare an la data de 24 septembrie. Aşa cum şi
Sfântul Herman de Alaska s-a rugat când a auzit cum a pătimit Petru, tot aşa şi
noi, căutând mijlocirea sa, rostim cuvintele sale: ”Sfinte mucenice Petru,
roagă-te pentru noi”.
Sursa: Pelerin ortodox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.