Prima carte în limba română a fost tipărită de Coresi

“Biserica Ortodoxa Romana a avut un rol important in dezvoltarea culturii si limbii romane in Ardeal pe tot parcursul istoriei. Preotii si intelectualii ortodocsi desi au fost defavorizati de foarte multe ori politic si economic au reusit sa isi pastreze credinta si cultura nationala in fiecare moment istoric dificil prin care au trecut romanii ardeleni.” (prof. univ. dr. Ioan-Constantin Marinescu)

Titlul primei cărţi în limba română era “Întrebarea creştinească”. Acest titlu e caracteristic catehismelor husite. Aceasta apărea tocmai în timpul când polemicile despre învăţăturile husite era în plină anvergură. Influienţa învăţăturilor husite în Transilvania veneau şi în urma contactelor dintre oştile lui Ioan Huniade şi ale lui Jiskra (majoritatea covârşitoare a oştenilor lui Jiskra erau husişti) în luptele din nordul Ungariei dar şi prin studenţii ardeleni care studiau la Praga . Aceste “catehisme” husite l-au influienţat şi pe Martin Luther în elaborarea catehismului său despre care vorbise cu mult înainte.
Luther a folosit cuvântul „catechism” mai întâi la anul 1525, în nişte scrisori particulare, apoi în Missa din 1526. În 1528 Joh. Brenz din Wurtemberg si Althamer îi zice la fel: „catehism”. Cu ocazia tipăririi Catehismului mare şi a Catehismului mic Luther stabilise deja numele definitiv . Preotul săsesc Adalbert Wurmloch, din Bistriţa, într-o scrisoare trimisă în anul 1546 preotului Ioan Hess din Breslau spunea că: „S-a tradus catehismul în limba română şi s-a tipărit la Sibiu... cu caractere numite sârbeşti cari amintesc oarecum de forma literelor grecesti. Şi mulţi dintre preoţi o preţuiesc această cărţulie ca pe ceva sfânt, alţii însă dea dreptul o dispreţuiesc” . Acest fragment de scrisoare arată că pastorul protestant a văzut acel catehism, dând detalii şi asupra caracterelor.
Deoarecarece prima ediţie a catehismului de la 1544 s-a epuizat foarte repede, a fost retipărită o altă ediţie în 1559 la Braşov tot de către diaconul Coresi. Aceasta era o ediţie revizuită şi adăugită a celei din Sibiu din urmă cu cinci ani. Un exemplar din ediţia de la 1559 a fost descoperit în anul 1921 de cercetătorul Andrei Bârseanu. Ambele ediţii au fost urmarite de diaconul ortodox Coresi.
Istoricii care au cercetat în amănunt tipăritura de la 1544 au opinii diferite în unele privinţe. Unii spun că a fost o traducere din maghiară cu influienţe husite, alţii ca a fost o traducere din cehă sau germană iar alţii că e alcătuit de români după mai multe catehisme străine.
Din concluziile unor cercetători reiese că invăţătura de credinţă, „Crezul” catehismului de la 1544 a fost cel niceo-constantinopolitan, fară erezia filioque dar sub o formă prescurtată. În catehismul de la 1559 avem „Crezul” niceo-constantinopolitan în întregime numit în ambele: „Credinţa Apostolilor” . Acest catehism, chiar dacă conţine unele reminişcenţe mai vechi husite, a fost scris anume pentru tipografia din Sibiu . Al. Rosteti susţine că acest catehism a fost scris în regiunea unde s-au facut primele traduceri româneşti, adică în nordul Transilvaniei.

Tipărituri ortodoxe în limba română
Catehismul de la 1544 şi ediţiile apărute ulterior fac parte din categoria cărţilor româno-luterane. De sub mâna diaconului Coresi au ieşit de sub tipar aproximativ 22 cărţi masive, pe lângă acestea multe foi si texte scurte. Dintre tipăriturile româneşti din Transilvania, după prima carte în limba română, peste câteva decenii (anul 1582) a ieşit de sub tipar „Palia de la Orăştie”, o „tălmăcire rumânească a lui Coresi”.
Cu cheltuiala Mitropolitului Ortodox Ghenadie de Alba-Iulia şi osteneala preotului Dobre a apărut „Evanghelia cu învăţătură”, în anul 1641, care cuprindea cele 4 evanghelii şi tâlcuiri ale acestora de la Sfinţii Părinţi. În 1648 apare în româneşte „Noul Testament” care cuprinde cele 4 evanghelii şi epistolele Sfinţilor Apostoli.

Alte cărţi româneşti
Perioada tipăriturilor de mai sus (sec XVI-XVII) apare sub influenţa tipăriturilor europene venite prin Muntenegru. Prima tipografie din ţara noastră a fost la Târgovişte în 1508 (Mănăstirea Dealu) sub domnia lui Radu cel Mare, iar apoi la Sibiu în 1529, Braşov 1533, Cluj 1550 precum şi în alte centre mari din Ardeal: Alba-Iulia, Sebeş, Orăştie, Oradea, etc, toate în secolul al XVI-lea. În sec.XVII, sub domnia lui Vaile Lupu apar tipografii în Moldova . Trebuie ţinut seama că în secolele XVI-XVII cărţile se tipăreau în formatul foliaţiei. Formatul paginaţiei a apărut mai târziu. Cărţile erau tipărite cu litere chirilice, alfabetul latin era folosit doar izolat, prea puţin pe atunci.
Conform statisticilor întocmite de prof. univ. dr. Ioachim Crăciun din Bucureşti, au apărut în Ardeal până la eliberarea de sub imperiul austro-ungar (anul 1918), 105 cărţi româneşti, 7 latineşti şi 9 româno-străine sub purtarea de grijă a clerului şi intelectualilor ortodocşi. Tot în acea perioadă au apărut cu purtarea de grijă a clerului si intelectualilor greco-catolici (deşi mult mai favorizaţi politic şi economic), 85 cărţi româneşti, 6 latineşti si 1 româno-germană. În aceiaşi perioadă pe întreg cuprinsul României s-au tiparit 659 cărţi româneşti, iar în Ungaria de astăzi biserica greco-catolică a mai tipărit 45 cărţi în limba română . Asupra acestora vom reveni mai amănunţit în măsura posibilităţilor. Celor interesaţi le recomandăm să cerceteze „Bibliografia Română Veche” şi „Bibliografia Română Modernă” în 8 volume, ce pot fi găsite la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, sala Ion Bianu.

Pagini din Catehismul de la 1559 (editia a doua a celui de la 1544)

ing. Adrian Claudiu Bogdan
Vicepresedinte ASTRADROM