Sf Apostol Andronic a propovaduit si in Tara Crisurilor

Sf Ap Andronic a propovaduit si in partile Bihorului. In sec I dupa Hristos alaturi de alti apostoli pune bazele crestinismului in mai multe zone ale lumii printre care si la sud de Dunare si in Campia Panonica unde a stat o perioada mai lunga ca episcop. In aceasta perioada a propovaduit si in vestul Romaniei pana la M-tii Apuseni. Biserica il praznuieste la 17 Mai.

Sf Ap Andronic face parte din cei 70 de apostoli, asemenea lui Pavel cu care era si rudenie. Andronic a primit credinta crestina inainte de unchiul sau Pavel iar in calatoriile sale misionare l-a insotit in foarte multe locuri, umbland astfel in intreaga Asie si Europa. Propovaduind la sud de Dunare impreuna cu Ap Pavel si alti ucenici ai acestuia, Sf Andronic impreuna cu Sf Ap Epenet intemeiaza o episcopie ortodoxa la Sirmium (azi Moravita in Serbia). In episcopiile intemeiate au hirotonit preoti si episcopi care au propovaduit si in nordul Dunarii, in Dacia. Dupa plecarea din Sirmium se desparte de ceilalti apostoli si urca spre nord impreuna cu Sf Iunia, ajutatoarea sa, pana in Campia Panoniei unde infiinteaza o episcopie. Ramane o perioada ca episcop al acestei cetati propovaduind evanghelia la popoarele pe care le-a gasit aici, inclusiv la dacii liberi din tribul predavensilor care populau si locul dintre cele trei crisuri (Negru, Alb si Repede - dupa denumirile de azi). Impreuna cu Sf Iunia a reusit sa increstineze multi dintre inchinatorii la idoli din aceste tinuturi.

Dupa ce a propovaduit in aceste locuri a mers in Imperiul Roman unde crestinii erau prigoniti. Imparatul Traian, un inversunat prigonitor al crestinilor, era politeist. In timpul domniei acestuia, Andronic ajunge in Evghenia unde primeste mucenicescul sfarsit impreuna cu Iunia si alti propovaduitori ai crestinismului. Trupurile lor au fost aruncate in camp pentru a fi mancate de fiare iar crestinii le-au ingropat cu cinste noaptea in ascuns. In locul unde au fost ingropati se savarseau tamaduiri si minuni, multi demonizati se izbaveau. Dupa incetarea prigoanei in Imperiul Roman arhiereul cetatii Evgheniei, impreuna cu clerul si poporul, au dezgropat trupurile mucenicilor si au vazut ca acestea erau neputrezite si izvorau miros de mir. Sfintele lor moaste au fost aduse in biserica din Evghenia unde le-au asezat cu mare cinste. Despre patimirea Sf Ap Andronic si a Sf Iunia, mentioneaza si Ap Pavel in epistola catre Romani: "Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au primit pe Hristos" (16:7).

Trecerea prin aceste locuri a unui apostol arata ca invatatura crestina a fost primita de catre stramosii nostri direct de la ucenicii Mantuitorului, poporul roman nefiind increstinat de alte popoare care au venit ulterior sfintilor apostoli pe aceste meleaguri. Se cunosc cele trei cetati de pe malul Dunarii - Histria, Tomis si Calatis unde sfantul apostol Andrei a infiintat episcopii. Aici, impreuna cu Apostolul Filip, a hirotonit preoti si episcopi care au propovaduit crestinismul mai departe pe cuprinsul intregii Dacii. De asemenea episcopii si preotii hirotoniti de Sf Pavel si ucenicii sai la sud de Dunare au propovaduit evanghelia in nordul Dunarii. Acesta a fost inceputul increstinarii si formarii poporului roman, cu cateva decenii inainte de cotropirea romana. Atat latinii cat si slavii putem spune ca au avut un rol important in raspandirea crestinismului insa nu au fost cei care au pus bazele credintei crestine pe teritoriul locuit de stramosii nostri. Cu alte cuvinte credinta noastra are radacini apostolice (direct de la sfintii apostoli) si nu a fost implementata prin intermediul sau sub influenta altor popoare care s-au intersectat cu noi de-a lungul istoriei.

Ieromonah Eftimie Mitra

Bibliografie

"Vietile Sfintilor" pe Mai si Februarie, Editate de Man Sihastria, 2005

"Istoria Bisericii Ortodoxe Romane", de Mircea Pacurariu, Sibiu 2007

Focul sacru si ritualurile pagane. Un fost vrajitor povesteste cum facea ritualuri oculte cu foc inseland oameni.

Marturia unui vrajitor convertit la crestinism

 

Yelo a fost până la 55 de ani unul dintre cei mai mari vrăjitori de pe continentul negru. Puterea Satanei se concentrase în el si se manifesta în cele mai diverse chipuri. Despre toate acestea relatează el însusi, convertit astăzi la crestinism:

Ce spun prorociile despre Siria si al treilea razboi mondial. Turcia a atacat Siria.

Turcia a atacat Siria. Isis primeste sprijin din partea Turciei. 

Se incearca impunerea Statului Islamic in Siria si in special in tarile arabe.

Civiosul Paisie Aghioritul: 

 

In contextul în care lucrurile se precipită într-o posibilă intervenție militară în Siria, a devenit iarăși evidentă una dintre multele profeții ale Părintelui Paisie (Aghioritul). Bineînțeles, profeția ar fi fost inițial spusă de părintele Antonie din Sietista, care, potrivit surselor care circulă pe internet, ar fi afirmat despre războiul mondial cu puțin timp înainte de cuvioasa lui adormire: „Când va începe din Siria... se va generaliza”. Totuși adevărul s-a restabilit, se pare că această profeție aparține aceluiași Părinte Paisie, căruia îi este atribuită încă o frază care afirmă categoric: „Din Siria va începe al treilea război mondial! Rugați-vă neîncetat!”. (de pe Doxologia.ro)

Mai multe detalii gasiti aici:

Turcia a bombardat Siria:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/02/15/turcia-a-bombardat-pozitiile-kurzilor-anti-isis-arabia-saudita-si-turcia-sugereaza-o-ofensiva-terestra-in-siria-premierul-rusiei-ofensiva-risca-sa-duca-la-razboiul-mondial-secretarul-general-al-na/

Profetii despre razboiul din Siria:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/04/paisie-aghioritul-profetie-siria-razboi-mondial-rugaciune/

In Siria femeile au pus mana pe arme pentru a apara dreptul viitoarelor generatii de a putea crede in Iisus Hristos

     In Siria crestinii se apara cu mana pe arme. NATO si UE sustin terorismul creat de ISIS "datorita" unui contract. Ne intrebam daca Turcii au luat singuri decizia de a se impotrivii Rusiei care vrea sa apere guvernul sirian? Nu, cu siguranta ca Turcia nu a facut totul dupa capul ei. UE sustine lupta islamului impotriva crestinismului in Asia, dar si raspandirea islamului in unele tari crestine europene. Miza e clara. Totul recurge la ban, la putere, la stapanire. Crestinii din Siria au ajuns sa accepte ca si femeile sa mearga la razboi pentru a-si apara credinta. Daca lupta ISIS e islamizarea, iar a UE e puterea, crestinii din Siria lupta doar pentru un singur lucru. Sa isi apere dreptul cpoiilor lor de a putea crede in viitor in Iisus Hristos. Vedeti exemplul Babyloniei:

Ele sunt femeile crestine care au pus mana pe arme pentru a lupta cu ISIS

Babylonia nu regreta deloc faptul ca a lasat in urma doi copii si slujba de coafeza pentru a se inrola intr-o militie crestina ce lupta in Siria impotriva gruparii teroriste Stat Islamic. Soldatul de 36 de ani ce face parte din minoritatea crestina siriaca din nord-estul Siriei considera ca lupta pentru a face un viitor mai sigur pentru copiii ei.

Papa Francisc, omul New Age in haina crestina, sustine homosexualitatea si un "nou crestinism" antihristic.

Liderul Statului Vatican si al Bisericii Romano-Catolice

 Papa Francisc a lăudat o carte pentru copii cu poveşti cu iepuroaice lesbiene şi pinguini gay

Papa Francisc a lăudat-o pe scriitoarea italiană Francesca Pardi, care a publicat o carte pentru copii ce include povești cu iepuroaice lesbiene și un cuplu gay de pinguini.

Omul în relația cu Dumnezeu

 

Omul fară Dumnezeu este un om mort spiritual. Orice om trebuie sa aibe o relație sănătoasă cu Dumnezeu. Religia și cultura îl separă pe om de animal. Orice om trebuie să caute mântuirea. Mântuirea ține de două aspecte: Ortodoxia – dreapta credință si ortopraxia – dreapta viețuire.

Primul pas al măntuirii este Taina Sfântului Botez. Nimeni nebotezat nu se mantuie. Singurul botez valid este cel făcut în adevărata biserică a lui Hristos, Biserica Ortodoxă

Paganismul dacic si legea crestină pe teritoriul fostei Dacii.

Sf. Andrei - increstinatorul dacilor

      De la Zalmoxe la Hristos – De ce au acceptat dacii crestinismul cu usurinta. De ce dacii au renuntat la Zalmoxis. Românii au adoptat legea crestina ca pe o porunca divina, morală si civică.

      Despre religia dacilor si legea lui Iisus Hristos ca element important în formarea poporului român. Despre acestea părintele Marius Ghidarcea din Deva relatează în articolul ce urmează:

Spiritul dac, element favorabil procesului de creştinare a strămoşilor noştri

Factor de bază al formării poporului român, creştinismul reprezintă, de aproape două milenii, o permanenţă în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Fiind cei mai vechi creştini din această parte a Europei, românii au îmbrăţişat “religia iubirii” din însăşi etapa formării lor ca popor[1].

Indiferent dacă mărturisim cu convingere faptul că “suntem urmaşii lui Traian” ori suntem adepţi ai tezei lui Napoleon Săvescu şi a altor mulţi istorici ce susţin că noi nu suntem urmaşii Romei, cu siguranţă suntem urmaşii dacilor, iar spiritualitatea lor a favorizat şi influenţat apariţia şi răspândirea creştinismului pe teritoriul ţării noastre.

Spiritualitatea dacilor trebuie înţeleasă într-un cadru mai larg. Astfel, trebuie spus faptul că nu există mărturii scrise ale dacilor despre viaţa lor religioasă, tot ceea ce se cunoaşte astăzi provenind din scrierile celor de alt neam[2]. Nu trebuie să fim miraţi deci

Biserica Ortodoxa a Greciei demasca inselaciunea pagana a practicilor hinduse: "yoga crestina" si "yoga stiinta".

Biserica Ortodoxa a Greciei s-a dezis public

 de inselaciunea prin care 

curentele New Age -iste amesteca yoga cu crestinismul

Yoga este o practica a religiei hinduse. Adeptii acestei practici pagane duc o propaganda de raspandire a hinduismului in lume inseland prozelitii racolati cu expresiile “yoga crestina” sau “yoga e stiinta nu religie”. Putini sesizeaza ca aceste doua expresii se contrazic intre ele. Yoga face parte din grupurile ezoterice raspandite in lume. Prezentam mai jos pozitia Bisericii Ortodoxe a Greciei:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene:

 “Yoga nu are niciun loc în viaţa creştinilor”

Marţi, 16 iunie 2015

În cadrul respectului pentru libertatea religioasă, care în Elada este consolidată şi respectată constituţional, dar şi al grijii pastorale pentru evitarea creării unui climat de sincretism religios, cu ocazia recentei stabiliri de către ONU a zilei de 21 iunie ca „Zi mondială a yoga”, Sfântul Sinod al Bisericii Eladei reaminteşte pleromei ei purtătoare a numelui lui Hristos că: „yoga” constituie un capitol fundamental al religiei hinduismului, prezintă o diversitate de şcoli, ramuri, aplicaţii şi tendinţe şi NU CONSTITUIE „un fel de gimnastică”.

De aceea, „yoga” este absolut incompatibilă cu Credinţa noastră Creştină Ortodoxă şi nu are nici un loc în viaţa creştinilor.

sursa: http://impantokratoros.gr/FE4DA59E.ro.aspx

Scriitori si teologi ortodocsi din primele veacuri pe teritoriul fostei Dacii

Cultul lui Zalmoxe (impreuna cu intreg paganismul dacic) a disparut din spiritualitatea autohtonilor odata cu formarea poporului roman.

Poporul roman s-a format odata cu increstinarea autohtonilor de pe teritoriul fostei Dacii. Printre teologii si scriitorii bisericesti[1] din primele veacuri de crestinism despre care avem marturii din izvoarele istorice sunt si cei pe care ii vom prezenta in cele ce urmeaza. Odata cu increstinarea primilor autohtoni paganismul intalnit la daci si romani[2] dispare in timp, pe masura ce crestinismul prinde radacini tot mai adanci in aceste locuri.

1.       Episcopi din Scythia Minor

Printre ierarhii martiri mentionati de surse istorice antice amintim: Evenghelicus, Efrem, Tit… Acestia au existat inainte de edictul de la Mediolanum[3] din 313 prin care se dadea libertate tuturor cultelor din imperiul roman, in consecinta si crestinismului.

Conform unor cronicari antici la Sinodul I Ecumenic din anul 325, convocat de Constantin cel Mare, a participat si un ierarh de pe teritoriul fostei Dacii. Nu i se cunoaste numele. Eusebiu din Cezareea, participant la sinod, in «Viata imparatului Constantin» scria ca: "nici schitanul nu lipsea din ceata", adica dintre episcopii care au participat la sinodul de la Niceea. 

Un alt ierarh daco-roman era Teofil. Acesta a participat la Sinodul I Ecumenic, fiind originar din Dacia. Era numit de catre Socrate[4] "episcop al Gothiei" deoarece in acea perioada, in nordul Dunarii, pe teritoriul Daciei stapaneau gotii (trib germanic).

Sfantul Bretanion de la Tomis

Primul episcop cunoscut cu numele la Tomis[5], a carui existenta nu poate fi pusa la indoiala, a fost Vretanion (sau Bretanion), cunoscut dintr-o relatare din “Istoria bisericeasca” a lui Sozomen – sec V – care il prezenta ca “barbat destoinic si renumit prin virtutea vietii sale, dupa cum marturisesc scitii insisi”. In anul 369, pe cand imparatul roman Valens se indrepta spre Constantinopol[6], venind dintr-o campanie impotriva gotilor, s-a oprit si la Tomis. Imparatul a intrat in biserica in care slujea Vretanion si a incercat sa il determine sa intre in comuniune cu ereticii arieni, dar acesta nu doar ca nu a primit comuniunea, ci printr-o cuvantare rostita in fata imparatului si a credinciosilor prezenti, a aparat invatatura celor 318 Sfinti Parinti de la Niceea, apoi s-a retras cu toti credinciosii intr-o alta biserica. Imparatul l-a trimis in exil, dar la scurt timp l-a reasezat in scaun de teama unei rascoale a “scitilor”[7]. Incidentul relatat de istoricul bisericesc Sozomen arunca o lumina puternica asupra crestinismului din Tomis, caci scoate in evidenta

Etnogeneza romaneasca. Contributii ale dacilor si romanilor legate de formarea poporului roman.

Poporul roman s-a format in timp. Elementul crestin a aparut odata cu formarea poporului roman, timp in care locuitorii de pe teritoriul fostei Dacii au renuntat la religia pagana politeista.

      Etnogeneza este procesul de formare a unui popor. In componenta poporului roman intra tracii nordici (geto-dacii) si romanii ce s-au format din amestecul dintre latini, sabini si etrusci. Dupa cucerirea unei parti a Daciei de catre romani – 106 – a inceput procesul de formare a poporului roman. Trebuie mentionat ca pe teritoriul locuit majoritar de geto-daci erau si alte popoare precum: sciti, goti, celti etc., iar ca organizare statala regatul Daciei mari[1] si regatele dacice marunte au avut o existent scurta.

       Spre sfarsitul secolului I dupa Hristos, in fata amenintarilor romane tot mai mari, Dacia se reface treptat, iar regele Decebal (87-106) desavarseste unitatea statului geto-dac, care se intindea de la Tisa la Nistru si din Carpatii nordici pana la Dunare. Talentat conducator de osti si iscusit diplomat, Decebal poarta lupte grele cu imparatul Domitian (81-96), apoi cu Traian (98-117). Cu cel din urma a avut doua razboaie, primul in 101-102, incheiat cu victoria romanilor la Tapae (Portile de Fier, in Banat), cu ocuparea unor tinuturi din partile de sud ale Daciei, iar al doilea in 105-106, incheiat cu ocuparea si distrugerea cetatilor dacice din Muntii Orastiei, inclusive a Sarmizegetusei Regia, cu sinuciderea lui Decebal si desfiintarea statului dac. O parte din teritoriul Daciei (Transilvania propriu-zisa, Banatul pana la Tisa, Oltenia si o fasie din Muntenia in stanga Oltului) a devenit provincia romana Dacia. Tinuturi ca Maramuresul, Crisana, Moldova si campia Munteana nu au fost ocupate de romani, ci au continuat