Cinstirea icoanelor in Biserica Ortodoxa. Diferenta intre idol si icoana.

“Cei care se inchinau la Maica Domnului din Baytali cu smerenie si cainta aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca” ne spune parintele Eftimie Mitra 

La schitul Sfintii Romani din Gradistea de Munte, jud. Hunedoara a fost adusa pentru cateva zile icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Baytali (reg. Odesa – Ucraina). Profitand de acest moment duhovnicesc am stat de vorba cu parintele Eftimie Mitra, duhovnicul schitului, care ne-a adus cateva lamuriri in ce priveste cinstirea si inchinarea la icoane.

Sunt unii care spun ca icoana este idol. Ce ne puteti spune despre aceasta?

Aceasta este o interpretare protestanta si neoprotestanta nascuta dintr-o confuzie sau nestiinta. Pentru a ne elucida mai bine in aceasta privinta e bine sa lamurim putin ce sunt idolii ca mai apoi sa vedem daca intre idoli si icoana poate exista vreo asemanare. Cu siguranta stie fiecare ca in religiile antice se intalnesc diferite forme de inchinare la zei. Acesti zei sunt facuti de oameni pentru a se inchina la ceva. De obicei zeii se faceau in functie de nevoile oamenilor, dar aceasta nu in sensul duhovnicesc, ci pentru hranirea viciilor, diferite nevoi omenesti sau protejarea de necazuri. De exemplu zeita Afrodita intalnita la elini sau Venus intalnita la romani este o zeita care satisface patima desfraului, ei o numeau zeita dragostei. Cu siguranta ca multi au auzit de zeul Saturn care este un zeu al razboinicilor sau de mamona care este un zeu care te ajuta sa te imbogatesti. La aceasta se refera si Mantuitorul in Sfanta Evanghelie cand spunea ca nu te poti inchina la doi domni, pentru ca nu poti fi cu Hristos, care te indeamna la saracie si infranare, in timp ce te inchini zeului Mamona caruia ii ceri sa iti ofere belsug material. Zeitati din antichitate sunt multe, fiecare popor isi facea zeii sai. Dacii aveau si ei mai multi zei, dar aveau ca zeu suprem pe Zamolxis, tibetanii au peste doua mii de zei, la fel si budistii sau hindusii. Diferenta e ca acesti zei nu au facut cerul si nici pamantul, acestia nu au creat nimic, ci chiar dimpotriva au fost creati. In schimb Dumnezeu, Cel care a dat cele zece porunci poporului evreu, prin prorocul Moise, nu a fost creat de nimeni, ci exista din vesnicie. Evreii erau monoteisti, adica aveau un singur Dumnezeu, in timp ce popoarele invecinate erau politeiste, adica aveau mai multi dumnezei, facuti de ei. La aceasta se refera si psalmistul David cand spune ca dumnezeii neamurilor sunt idoli, pentru ca erau inventii omenesti. Exista in acea vreme riscul ca poporul evreu sa imprumute concepte de la popoarele invecinate si astfel, incet si pe neobservate sa se contopeasca. Pentru a evita aceasta, Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci care incep tocmai cu cea care ii face pe evrei sa se delimiteze de popoarele idolatre <Sa iubesti pe dumnezeul tau si sa nu te inchini la dumnezeu strain>. S-a intamplat cand oamenii si-au facut un vitel de aur si i s-au inchinat ca unui dumnezeu. Aceasta e o clara idolatrie. Ar fi o nebunie sa spui ca vitelul a facut cerul si pamantul. La fel se pune problema si in cazul statuietelor pagane. Diferenta e ca icoana reprezinta chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau al unui sfant nicidecum inchipuiri omenesti, luna sau soarele. Iti vine sa razi cand auzi ca vine unul prin padure sau pe la cetatile dacice si spune ca dumnezeul lui e soarele. E clar ca acest om e in ratacie, caci soarele nu este dumnezeu ci creatia lui Dumnezeu.

In unele traduceri ale bibliei in loc de cuvantul este pus cuvantul . Care este traducerea corecta?

E clar ca e o traducere gresita, caci in timpul cand s-au dat cele zece porunci nu existau icoane. Abia cand Moise primeste porunca sa faca cortul marturiei, Dumnezeu ii spune sa puna in interior chipuri de heruvimi, care este de fapt si prima reprezentare a icoanei. Daca am admite ipoteza ca icoana este idol asta ar insemna ca Biblia se contrazice pe sine ceea ce nu poate fi real.

Astfel de traduceri se gasesc in multe biblii protestante, indeosebi in traducerea lui Cornilescu.

Traducerea lui Cornilescu are multe greseli, cum e si aceasta despre care vorbim. El nu a tradus dupa scrierile vechi cum a tradus mitropolitul Bartolomeu Anania, dupa Septuaginta. Traducerile lui Cornilescu sunt din engleza, franceza si germana, dupa biblii protestante. E de inteles sa aiba astfel de erori. In al doilea rand, cine se ocupa de traduceri sau talcuiri trebuie sa aiba o traire duhovniceasca. In acest sens Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, cel care vrea sa talcuiasca un text scripturistic trebuie sa aiba trairea celui care l-a scris. Cornilescu a fost un cleric dat afara din monahism pentru abateri, a trait in concubinaj cu printesa Ralua Calachi. Ce traire poate avea acest om ca sa putem sa ii consideram traducerile valide din punct de vedere al interpretarilor ce la face? In situatia asta e de inteles ca face confuzie intre idol si icoana.

Cum trebuie sa ne raportam la icoane?

In primul rand trebuie sa le intelegem rostul, semnificatia… cand te inchini la icoana o faci cuviincios cu evlavie si respect fata de Mantuitorul, Maica Domnului sau sfantul din icoana. Firesc, ea poate fi confectionata din diferite materiale. Mai demult icoanele se faceau pe lemn, pe diferite panze sau pe piatra. In primele veacuri de crestinism, cand crestinii refuzau sa se inchine la idolii din templele romane erau persecutati sau chiar omorati ajungand astfel, multi dintre ei la martiriu. Daca citim Vietile Sfintilor sau Proloagele gasim multe astfel de exemple din primele secole de crestinism. Fiind sub amenintari isi faceau biserici ascunse sub pamant numite catacombe. In aceste catacombe isi faceau slujbele religioase, se adunau sa se roage impreuna, iar pe pereti erau pictate sau sculptate chipul Mantuitorului sau al unor crestini martirizati. De fapt noi trebuie sa ne raportam la persoana din icoana ca la ceva ce trebuie cinstit si respectat caci acolo e Mantuitorul Hristos. Cand te inchini la icoana, dupa cum e normal, nu te inchini materiei din care e confectionata icoana, lemn sau panza sau orice material ar fi, ci Mantuitorului Iisus Hristos care este reprezentat in icoana. Daca avem o fotografie cu bunica, cand o privesc nu ma uit la hartia din care e confectionata poza ci la bunica din imagine. Tot asa ne inchinam si la icoana, nu la materialul din care e facuta, ci la chipul reprezentat. Multi dintre crestinii primelor veacuri nu stiau sa citeasca, astfel au facut desene pe peretii catacombelor cu scene biblice. Aceste desene ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite pasaje biblice. De exemplu, daca vedeau icoana cu Mantuitorul pe cruce, avand si o cununa de spini pe cap, le era mai usor sa inteleaga jertfa Mantuitorului. Daca vedeau pe Iosif mergand cu Maica Domnului calare pe un magar, puteau intelege mai usor pasajul cu fuga in Egipt si asa mai departe exemplele pot continua. Toate aceste icoane adunate la un loc formau o biblie in imagini care ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite relatari scripturistice.

Spuneati de heruvimii de la cortul marturiei.

Da. Dupa cum se mentioneaza in Pentateuh, acestia erau din aur. Puteau fi din lemn sau din panza, dar importanta e reprezentarea, acei heruvimi pe care Moise trebuia sa ii puna la cortul marturiei. Tot in Vechiul Testament vedem ca la temple se folosea si cadelnita pentru tamaiere, se aprindeau lumanari in sfesnice si altele care azi le intalnim in cultul liturgic.

Spuneati de sfintii martirizati care au murit caci refuzau sa se inchine la idoli. Crestinii ii pictau pe pereti si li se inchinau. Te poti inchina unui sfant ca si Mantuitorului?

Bineinteles ca nu poti pune un sfant la acelasi nivel cu Mantuitorul. Sfintii erau oameni indumnezeiti, adica aveau in ei duhul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Petru spune in primul capitol din a doua epistola ca Dumnezeu i-a facut omului fagaduinte de mare pret ca prin acestea omul sa se faca partas firii dumnezeiesti si sa scape de poftele lumesti stricacioase. A fi partas firii dumnezeiesti este un lucru pe care omul viciat nu il poate realiza pentru ca nu poti fi in acelasi timp si impatimit si despatimit. Firesc ca una e dumnezeirea Mantuitorului si alta e indumnezeirea omului, ca si cum una este soarele si alta e un corp luminat de soare, una e caldura soarelui si alta e caldura absorbita de corpurile strabatute de razele solare. Asa e si cu indumnezeirea omului. Omul nu poate fi asemenea lui Dumnezeu, dar poate fi partas firii dumnezeiesti, dupa cum spune si Apostolul Petru. Sfantul Atanasie cel Mare, traitor al veacului al IV –lea, spune ca Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa se poata indumnezei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu s-a facut om, a patimit, a trait ca un om pe pamant, timp in care a propovaduit intoarcerea firii omenesti la starea initiala pe care a avut-o la creatie, inainte de caderea in pacat, dandu-se pe sine ca exemplu mergand pana la jertfa. Fagaduinta despre care spune Apostolul Petru este urmarea lui Hristos de catre om, luptand cu firea omeneasca viciata si acceptand firea dumnezeiasca a lui Hristos ca mod de viata. Acesti oameni aveau o mare parte din duhul lui Dumnezeu in ei, mult mai mult decat avem noi oamenii de rand. De aceea sunt cinstiti ca si sfinti. Masura de indumnezeire nu o putem noi estima, aceasta e o chestiune care ne depaseste. Cand ne inchinam sfintilor, cinstim duhul lui Dumnezeu ce salasluieste in aceste personae care au avut o viata indumnezeita. Atat Maica Domnului, cat si sfintii mijlocesc pentru noi in fata lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura spune ca alaturi de Mantuitorul, la Judecata, vor fi si sfintii. Acesti marturisitori, care erau pictati pe catacombe au avut o viata indumnezeita. Un om viciat nu poate marturisi pe Hristos cu pretul vietii, ori il biruie vreo promisiune, ori frica sau ceva pamantesc care l-ar intoarce de la calea mantuirii prin marturisire. De aceea ei nu se lasau ademeniti nici de promisiuni si nici nu se temeau ca vor fi ucisi in cazul in care refuzau sa se inchine zeilor impusi de imparatii Romei. Aceasta nu doar in cazul imperiului Roman. Cazuri de martiraj au fost si sunt si in zilele noastre in tarile arabe. Pot fi gasite pe internet multe exemple in care unii crestini au fost batjocoriti sau chiar ucisi pentru ca nu acceptau sa se inchine lui Alah. E cunoscut deja cazul lui Evghenie din Rusia caruia i s-a taiat capul de catre musulmani pentru ca a refuzat sa dea jos de la gat o cruciulita pe care o primise de la mama sa. Din moment ce a avut puterea duhovniceasca sa renunte la viata sa pentru crezul sau, cu siguranta l-a iubit pe Hristos mai mult decat pe sine. E clar ca e un om indumnezeit si merita cinstit ca pe un sfant. Pentru trairea si modul lor de viata, Biserica ne indeamna sa ii luam pe sfinti ca model de viata. O forma a cinstirii sfintilor este si prin intermediul icoanei. Orice icoana iti adduce aminte de Dumnezeu si sfintii Sai. De aceea diavolul lupta cu orice pret sa inlature din viata omului icoana. Asta o face atat prin intermediul unor secte cat si in mod institutionalizat. Lupta cu orice chip in acest sens. Nu vedeti cu cata inversunare vor sa scoata icoanele din scoli sau alte institutii publice? Stie el de ce si cum…

Ati putea sa ne spuneti despre asemanarile si diferentele dintre icoana ortodoxa si statuietele catolice? Aceste statuiete sunt idoli?

Nu as putea spune ca sunt idoli, dar nici nu le consider canonice. Acele statuiete reprezinta pe Mantuitorul sau pe Maica Domnului. Daca ar reprezenta un zeu, pe Apollo, pe Dia, pe Zamolxis, pe Afrodita, pe Kali sau oricare alt zeu, atunci am putea spune ca sunt idoli. Ele reprezinta pe Mantuitorul, dar intr-un mod lumesc. Mi se pare ciudat sa vezi o statuieta din spate, sa vad de exemplu cum arata Iisus Hristos de la spate. Icoanele ortodoxe, indeosebi cele bizantine, reprezinta un personaj care nu e din lumea noastra, sunt mai ascetice, iar formele fetei sunt putin mai geometrizate, mai imateriale, iti transmite un duh de smerenie si umilinta. Aceasta umilinta, in sensul duhovnicesc vorbind, ne duce cu gandul la cainta. In ortodoxie cainta este la baza vietii duhovnicesti. Am vazut zilele acestea multi oameni inchinandu-se la icoana Maicii Domnului din Baytali. Cand se ridicau din fata icoanei aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca. Se rugau maicii Domnului cu smerenie si cainta fata de greselile savarsite. Maica Domnului i-a binecuvantat pentru sinceritatea si duhul lor smerit. Insusi chipul Maicii Domnului din aceasta icoana iti transmite o stare de smerenie, foarte necesara pentru omul incovoiat de grijile lumesti si dus de valul duhului lumii acesteia. Acesta este duhul ortodoxiei si icoanele autentic ortodoxe prin asta se deosebesc.

Interviu realizat de Anca Budau

ASTRADROM - Beius

Vedeti si un scurt istoric al manastirii din Baytali: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/10/scurt-istoric-al-manastirii-de.html

Jieţ - schitul dintre brazi

“Mănăstirea de la Groapa seacă” izvorăște apă vie pentru sufletele însetate după Dumnezeu.

În inima Parângului, pe drumul care face legătura dintre Petroșani și Voineasa, trecătorul întâlnește o lumină duhovnicească. Această „lumină dintre brazi” e rodul jertfei unui om care s-a gândit să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale, Gui Ioan-Nicolae. Visul acestui om s-a concretizat când Dumnezeu a chemat aici pentru a-I sluji pe ieromonahul Vasile Radu împreună cu obștea de măicuțe. Ctitorul și viețuitorii acestui așezământ monahal au transformat pustietatea locului într-o oază duhovnicească din care izvorăște apa cea vie.

         La aproximativ 20 kilometri de Petroşani, pe teritoriul localitatății Petrila, judeţul Hunedoara, mergând spre Voineasa, în creierul munţilor, la doar câţiva kilometri de Transalpina, într-un cadru natural deosebit de pitoresc se află situat schitul Jieţ, un loc de rugăciune pentru majoritatea celor care trec prin zonă, dar pentru părintele ieromonah Vasile Radu şi obştea mănăstirii reprezentă locul unde Dumnezeu i-a chemat la slujire şi jertfă. Localnicii îi spun “mănăstirea de la Groapa seacă”, după denumirea zonei. Prin jertfa unor oameni cu dragoste de Dumnezeu, această “groapă” e plină de lumină și credință. Rugăciunile și viața celor care se ostenesc aici au adus multă lumină duhovnicească transformând Groapa seacă într-un izvor de apă vie.

       Schitul Jieţ a fost înfiinţat în anul 2008 şi a funcţionat ca şi metoc al protopopiatului Petrosani, devenind unul dintre cele mai noi lăcaşuri sfinte ortodoxe din Eparhia Devei şi a Hunedoarei, lucrările de construcţie fiind iniţiate de către domnul Gui Ioan-Nicolae, ctitorul acestei sfinte mănăstiri: “Am lucrat 10 ani pe valea unde e schitul și am dorit să aduc o mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile din timpul vieții. Zona aceea era ca un pom de crăciun căruia îi lipsea lumânarea. Așa e frumos ca un pom să aibă o lumânare și acea mănăstire e ca o lumânare aprinsă pentru vecie, care are rolul de a înfrumuseța locul și a deschide inimile celor care trec pe acolo. Acest schit este satisfacția vieții mele și mă bucur că am putut să fac și eu ceva pentru suflet. Trupului îi dăm tot ce are nevoie, dar pentru suflet facem prea puțin”.

       Poienița în care este construit lăcașul monahal are 1800 ari, fiind o moștenire a familiei Gui din partea soției. Candelabrul din biserică a fost donat de domnul Avrămescu din Petroșani, iar clopotele au fost dăruite de Emil Părău, ctitorul schitului Straja, un apropiat prieten al familiei Gui. Pentru construcția chiliilor, domnul Gui Nicolae a primit sprijin și din partea primăriei din Petrila.

       Piatra de temelie a fost pusă la data de 21 mai 2008 de către ÎPS Timotei al Aradului. Construcția corpului de chili a durat aproximativ 3 ani. În anul 2011, luna august, ziua 14,  a fost sfinţită biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" de catre P.S. Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, însoţit de P.S. Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, înconjuraţi de un impresionant sobor de preoţi si peste 2000 de credincioşi. În fiecare an, de 15 august, la schitul dintre brazi vin mulți preoți și credincioși pentru a o sărbători împreună, prin slujbe și cântări, pe Maica Domnului, cea care l-a ținut pe Mântuitorul Iisus Hristos în brațele sale. Ea fiind bucuria și mângâierea noastră a tuturor.

        La etajul corpului de chili este un paraclis de iarnă cu hramul Sfântul Efrem cel Nou din Grecia, ale cărui sfinte moaște se află întregi la mănăstirea Nea Macri, în apropiere de Atena. Sfântul Efrem a fost martirizat de turci în sec XV fiind prăznuit în sinaxar la 5 mai. În acest paraclis părintele Vasile împreună cu obștea de măicuțe, condusă de monahia Pelaghia Butură, slujesc zilnic sfânta Liturghie și cele șapte laude, specific rânduielilor monahale.

        Aflați în trecere prin zona Hunedoarei, am remarcat ca şi mulţi alţii înaintea noastră, că cei din cinul monahal reprezintă lumina lumii, după cum bine spun părinţii filocalici. Un monah s-a rupt de lume, dar câtă dragoste faţă de aproapele are, o simte doar pelerinul, cel care îşi pleacă capul pentru o binecuvântare şi primeşte pace, linişte şi o dragoste nepământească în suflet.

      Orice monah este un veşnic şi neobosit luptător al lui Iisus Hristos pentru readucerea oamenilor la credinţă. Un astfel de luptător este şi părintele ieromonah Vasile Radu, care într-o scurtă discuţie ne spunea următoarele: “Dumnezeu nu intervine forţat în istoria poporului. Orice lucrare se face cu jertfă şi sacrificiu, după modelul domnitorilor Neagoie Basarab, Sf. Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu şi nu în ultimul rând al martirilor din perioada comunistă.
Ce înseamnă ORTODOXIA? Ortodoxia reprezintă împlinirea existenţei, sentimentul că eşti acasă. Din păcate, cei convertiţi la anumite secte sunt pro-ecumenism, dorind doar prezentarea ortodoxiei ca şi o parte din istoria religiilor, nedorind să cunoască frumuseţea rugăciunii ortodoxe. Cum putem să îi combatem pe sectari decât cunoscundu-ne ortodoxia şi citind mereu o literatură ortodoxă de calitate. Acelaşi lucru recomand şi tinerilor, o lectură de calitate şi o viaţă trăită în acord cu poruncile lui Dumnezeu. După cum spunea şi părintele Serafim Rose, azi tinerii rătăcesc prin experienţă, adică viaţa tinerilor este umplută cu surogate, mass-media, oferind aşa  zisele plăceri care sunt anticreştine. Tinerii, de cele mai multe ori din curiozitate, doresc să afle sensul existenţei pe pământ. Ce poate însemna o viaţă fără de Hristos? Nimic. Aşa precum femeia cananeeancă, cu o credinţă mult mai mare decât a celor din Israel, care striga lui Hristos, aşa şi noi toţi trebuie să credem în Dumnezeu cel întreit în persoane, în Maica Domnului şi în toţi sfinţii pentru a ne putea duce fiecare crucea sa şi să înţelegem cu toţii că o viaţă fără Dumnezeu şi credinţa în El nu inseamnă decât moartea sufletească încă din timpul vieţii pământești. Dumnezeu ne aşteaptă pe toţi la El! El ne spune că stă la uşă şi bate. Să-L primim aşadar din toată inima şi cu toată inima!”

            Îndrumăm cu drag pe toţi ortodocşii care trec prin zona Hunedoarei să facă un popas pentru suflet şi la lăcasul monahal de la Jieţ, unde cu siguranţă vor găsi dragoste, pace şi bucurie duhovnicească.

                                                                                       Anca Budău, Daniel Nasta

Poziționare: Poienița se află în masivul Parâng între vârfurile munților: Sliveiului, Coasta lui Rus, Ciban și Capra.

Traseu: soseaua DN 7A de la Petrosani spre Voineasa - la 20 km de Petrosani. De la schit 13 km spre Voineasa se află o pârtie de schii.

Altitudinea: 1400 metri - langă altarul bisericii

Cont bancar: RO46RNCB0165124747370001 la BCR Petrosani

 

 

 

Un schit în inima Daciei…

Aproape de vechea reşedinţă dacică, Sarmizegetusa Regia, pe „Valea Rea” de sub „Vârtoapele” din judeţul Hunedoara, în urmă cu aproximativ patru ani, a început construirea unui lăcaş monahal. Iniţiativa aparţine asociaţiei „Sarmizegetusa Regia” din Hunedoara, al cărei preşedinte este Mihai Alionescu. Sfântul lăcaş, unde o mână de măicuţe se roagă pentru neamul nostru, poartă numele: „Schitul Sfinţilor Români – Grădiştea de Munte” având două hramuri.

    Minunat este peisajul specific zonei, la o altitudine de peste 700 metri, schitul fiind situat în poieniţa „Preluca dintre Văi” între două pârâiaşe, înconjurat de munţi. Din traseul care duce spre Sarmizegetusa, după localitatea Costeşti, este o ramificaţie, un drum de ţară, de aproximativ 4 km ce leagă schitul de lume.

    După unele mărturii, regele dacilor, Burebista, a avut ca reşedinţă cetatea Costesti-Cetăţuie iar, puţin după moartea sa, "marele preot" Deceneu a mutat capitala în muntele sfânt al dacilor Kogaion, care se presupune că ar fi fost în apropierea cetaţii Sarmizegetusa. Ultimul rege dac a fost Decebal şi a avut centrul regatului la Sarmizegetusa Regia. Schitul „Sfinţiilor români” se află între cele două reşedinţe dacice: Costeşti şi Sarmizegetusa.

    Sfinţirea locului pentru biserică a fost făcută de PS Timotei al Aradului la 1 octombrie 2008, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august), iar în toamna aceasta, PS Gurie al Devei şi Hunedoarei, a dat binecuvântarea pentru al doilea hram: „Sfinţii Români” (a doua duminică după Rusalii). În incinta schitului există şi un mic paraclis cu hramul „Sfântul Grigorie Palama” (14 noiembrie). 

Ion si Ana - parintii doamnei Maria Alionescu

Localnicii, si măicuțele de la schit, ne povestesc că poienița unde este schitul a fost a unor țărani din Grădiștea de Munte, numele lor fiind Ion și Ana Alionescu. Aceștia și-au dorit ca pe acest loc sa fie o mănăstire de măicuțe, dar visul nu l-au putut îndeplini. Erau oameni săraci, iar regimul comunist nu le dădea aprobările necesare. Fiica Maria și ginerele Mihai Alionescu au dus la îndeplinire dorința acestora: "Am fost pe la mănăstirile din Moldova și am văzut cât este de frumos. Mi-am dorit să fac și aici o mănăstire" - spune ginerele Mihai Alionescu. Cine reușește să stea de vorbă cu doamna Maria poate auzi lucruri frumoase despre mama ei Ana, pe care și le amintește cu drag.

Biserica este din lemn de brad, meşter fiind vestitul dulgher al zonei Ion Marian. La ridicarea acesteia au contribuit locuitori din satele învecinate. 

    Preşedintele asociaţiei „Sarmizegetusa Regia”, domnul Mihai Alionescu, spunea: „Frumuseţea bisericii, frumuseţea locului unde este amplasat schitul, frumuseţea istoriei acestui neam românesc care s-a perpetuat pe aceste meleaguri, am dori să pătrundă duhovniceşte în inimile şi sufletele monahilor şi monahiilor ce vor vieţui de-a lungul timpului aici în acest lăcaş binecuvântat de Maica Domnului, pentru a putea lumina şi aprinde scânteia divină în sufletele păcătoase ce vor dori să vină aici pentru a-şi uşura desaga grea cu păcate pe care o ducem fiecare dintre noi mirenii. Dorim pace şi iubire între oameni, sănătate şi înţelepciune clerului şi să nu îngăduie reformatori în Biserică, să ţină vie şi nealterată calea cea dreaptă a credinţei noastre strămoşeşti pentru a ne deschide uşa spre mântuire.”

     Vicepresedintele asociaţiei, domnul Vasile Inăşescu, fost viceprimar al comunei Orăştioara de Sus, a susţinut cu multă ardoare ridicarea acestui aşezământ monahal: „Nu fie spre lauda noastră sau a cuiva anume dar mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce s-a putut face până acum. Sperăm că maicile şi părintele care au venit aici să ducă mai departe această lucrare atât duhovniceşte cât şi administrativ. Planurile sunt mari şi sperăm să se şi împlinească. Se intenţionează să se facă în viitor un atelier de veşminte preoţeşti şi articole pentru necesităţile bisericeşti şi a tradiţiei neamului nostru, dar şi o activitate duhovnicească mai intensă. Noi, ca asociaţie vom susţine mai departe, după posibilităţi, tot ce se va face aici pe viitor”.

    Ieromonahul Eftimie Mitra, duhovnicul schitului, spune că: "sfintii români sunt dovada incontestabilă a continuității noastre pe aceste locuri, de la formarea poporului român și până în prezent. Ei au fost și rămân în continuare o călăuză pentru viața noastră, pentru neamul nostru."

    Maica Domnului şi Sfinţii români să fie călăuză vieţuitorilor acestor meleaguri binecuvântate de Dumnezeu şi întregului neam românesc.

Marcel Breb

    În cadrul schitului funcționează  și un atelier de croitorie și broderie. În acest atelier maicile realizează costume populare, ii tradiționale, veșminte preoțești etc. Pentru detalii vezi link-ul: http://portulpopular.blogspot.ro/ 

Troița de la intrarea în schit. 

Este închinată Sfântului Apostol Andrei, cel care, conform atestărilor istorice, a încreștinat primii localnici pe teritoriul Daciei. Alături de Sfântul Andrei, în Scitia Mică, a mai fost și Apostolul Filip. La încreștinarea poporului român au mai contribuit și misionarii convertiți de Apostolul Pavel la sud de Dunăre. Conform atestărilor, acești misionari au propovăduit și în nordul Dunării până la Carpați. În vestul țării, în Campia Panonică, a propovăduit și Apostolul Andronic (ucenic al lui Pavel). Datorită acestora s-au înființat primele episcopii ortodoxe pe teritoriul țării noastre, încă din primul secol de creștinism.

Ținând seama de acestea, nu greșim să spunem că, în România, creștinismul este de origine apostolică.

La mijlocul troiței este o mică cruce în formă de X, numită crucea Sfântului Andrei, care este declarat și ocrotitorul  neamului nostru.

Despre Sfinții Români: http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/13/bine-ati-venit.html

Vedeţi şi alte imagini accesând linkul: http://www.flickr.com/photos/69018227@N02

Imagini inedite: http://www.poartasprecer.ro/2012/09/schitul-sfinii-romani-gradistea-de-munte.html

Cu Valentin de Boboteaza în munţii din jurul schitului: http://www.poartasprecer.ro/2013/01/cu-boboteaza-prin-m-tii-orastiei.html

Emisiune la radio Trinitas de hramul paraclisului: http://www.trilulilu.ro/muzica-acustica/hram-de-sf-grigorie-palama-la-schitul-sfintii-roma

Noutăți găsiți pe pagina de facebook a schitului: https://www.facebook.com/Schitul-Sfintii-Romani-1403136796648211/

Acces rutier: 

1. Orăştie – Căstău – Costeşti – spre Grădiştea de Munte (conform indicatoarelor rutiere).

2. Calan - Ocolisul mic - Ludesti - spre Gradistea de Munte (conform indicatoarelor rutiere)

Adresa poştală: Schitul "Sfinţii români", sat Grădiştea de Munte nr. 61/A, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara, cod poştal: 337329;

Contact: 
      tel. 0749 233.378 secretariat

0765 723.232 (telecom, whatsapp), - maica stareta Nectaria Vaida
             0775 139.043 (orange, watshapp, vieber) - pr. Eftimie Mitra
     email:  sf.romani@yahoo.com

Coordonate geografice (dupa GPS auto): 709 m. altitudine, 45,65924 lat. N şi 23,22790 long. E. 

Pentru cei care doresc sa doneze 2% :

Cont bancar : RO05BRDE220SV48500222200

C.U.I.  27401411