Cartelele prepay si pretextele mincionase ale yoghinului Dacian Ciolos

In timp ce MISA pretinde ca lupta impotriva masoneriei, ucenicul lui Gregorian Bivolaru, Dacian Ciolos vine cu noi pretexte prin care sa justifice indosarierea electronica si supravegherea cat mai eficienta a populatiei. 

Dan Alexei il vadeste de mincinos pe premierul Romaniei Dacian Ciolos.

    Reporterul Dan Alexei de la postul de radio Europa Libera a cerut parchetelor din Franta si Belgia informatii despre folosirea cartelelor telefonice din Romania in ce priveste atentatele din Europa.

    Se pare ca Dacian Ciolos si Klaus Iohannis au pus la cale inca un pas in vederea supravegherii populatiei folosindu-se de o minciuna. Liderii politici ai Romaniei sustin ca teroristii s-au folosit de cartele prepay din Romania si astfel ar trebui luate masuri pentru cumpararea acestor cartele pe baza de act de identitate.

Iata ce spune jurnalistul Dan Alexe pe pagina personala de facebook (28 martie):

Atentatele din Belgia - evenimente necesare pentru introducerea cipurilor electronice. Cine are interesul sa mai scape cate un atentat.

 ATENTATE

 Supraveghere

Control 

Putere

 La cateva minute dupa atentatele din Belgia, analistii si formatorii de opinie din massmedia europeana prezinta pe canalele media idea necesitatii introducerii cat mai urgent a indosarierii electronice. Aceasta sub pretextul luptei antiteroriste. Este sistemul de securitate a Belgiei atat de slab incat sa poata avea loc un atentat de asemenea proportii? Sau totul a fost o inscenare ca in SUA cand au intrat cu avionul in turnurile gemene? Cert este ca daca aceste atentate nu ar fi existat, nu exista nici pretextul supravegherii populatiei. Cine si de ce are interesul sa supravegheze populatia?

Creierul uman - gandurile si subconstientul. O scurta analiza a functionarii creierului si consecintele informatiei acumulate de catre acesta din mediul inconjurator.

Creierul nostru

             Oarecum orbi şi nestingheriţi de asta          

      Creierul nostru a devenit special adaptat la a crea poveşti coerente, fără fisuri evidente. Unind fragmente de informaţie, avem capacitatea să le integrăm în poveşti pe care le credem total, ca şi cum ar reda un adevăr fără nici o breşă.

      De exemplu, când urmărim o scenă vizuală, ochii nu stau nemişcaţi. Ei tind să sară rapid de la un punct la altul. Aceste salturi se numesc sacade şi au rolul de a plasa diferite părţi ale scenei la care ne uităm, în centrul câmpului vizual, acolo unde este posibilă observarea fină a formei şi culorii. A completa o sacadă cere timp. Creierul emite comenzi care într-un final ajung la muşchii oculari, iar aceştia se contractă pentru a produce sacada. Cea mai lungă sacadă, de la o extremitate la alta a câmpului vizual, durează cam o cincime de secundă. În timpul ei nu percepem că imaginea se mişcă odată cu ochii, nici că vederea se întrerupe. Totodată retina nu se opreşte să transmită informaţii spre creier. Semnale multiple sunt trimise permanent spre creier, dar ele nu ajung să fie percepute de noi. După cum ştim, ce ajungem să vedem are un sens, e continuu, fluid, nu simţim sacadele oculare.

Creierul nostru creează poveşti

      E util de precizat că există mereu o scurtă întârziere, uşor variabilă de la un simţ la altul, între momentul în care ce se petrece în exterior ajunge la nivelul organelor noastre senzoriale (de exemplu momentul în care lumina cade pe retină şi momentul în care noi devenim conştienţi de asta). Creierul ignoră informaţia vizuală transmisă în timpul mişcării ochilor şi, în plus, ia imaginea şi o utilizează retroactiv pentru a umple spaţiile goale din percepţia noastră.

      Ca să înţelegeţi asta priviţi linia secundarului unui ceas care ticăie. Pentru un scurt timp ceasul pare să se oprească, dar ticăitul nu, deoarece creierul extinde percepţia noii locaţii înapoi în timp, exact înainte de începutul sacadei. Ca şi cum percepem trecutul, nu ceea ce este exact acum, pentru a masca o scurtă perioadă în care percepţia ar da confuzie (ca un trucaj pe care creierul îl face pentru a crea un film senzorial coerent şi util).

      Această funcţie, de a face poveşti coerente, e dificil de studiat în creierul normal, dar e evidentă şi spectaculoasă în cazurile de leziuni cerebrale. De exemplu, la pacienţii care au amnezie anterogradă, adică nu pot forma amintiri noi, dar au amintiri păstrate ale evenimentelor ce preced momentul leziunii cerebrale cauzatoare de amnezie. Ei nu ştiu ce au făcut ieri, dar îşi amintesc bine chiar şi detalii din casa în care au locuit cu zece ani în urmă. La aceşti pacienţi s-a observat un fenomen ciudat, ei unesc resturi de amintiri vechi şi fac o poveste care să ne răspundă la întrebarea „ce ai făcut ieri?“. Nu e doar o încercare de a da bine în ochii noştri sau de a ascunde faptul că nu-şi amintesc nimic, pentru că în majoritatea cazurilor ei cred total confabulaţia şi acţionează exact ca şi cum ea ar fi reală. De ce? Deoarece creierul, atunci când se confruntă cu o problemă căreia nu-i dă de cap, poate face o poveste din experienţele pe care le ştie deja.

      La fel este şi la vise, noi unim resturi de amintiri ale visului într-o continuitate narativă, povestibilă, dar per total una diferită mult de ceea ce am visat efectiv.

      La pacienţii cu emisferele despărţite prin comisurotomie (adică tăierea axonilor ce leagă ca nişte „cabluri“ emisferele cerebrale una de alta, tratament practicat pentru unele forme severe de epilepsie) se observă acest fenomen „de poveste“ într-un mod sugestiv.

      Întreruperea legăturii dintre emisfere le face pe acestea să funcţioneze independent. De necrezut, dar uneori e foarte greu să îţi dai seama într-o conversaţie obişnuită de o modificare clară la aceşti pacienţi.

      La ei s-a observat elocvent capacitatea cortexului stâng de a crea poveşti din fragmente de percepţii şi amintiri.

       Michael Gazzaniga, în cartea sa The Mindâs Past, spunea: „ce este uimitor este că emisfera stângă este perfect capabilă să spună ceva de genul: uite ce e, nu ştiu de ce am făcut acel lucru, nu-mi mai pune întrebarea asta stupidă, şi totuşi nu spune acest lucru!“

      Deci, creierul nostru creează poveşti. Are o spectaculoasă capacitate narativă, care poate să unească informaţii, într-un mod propriu fiecăruia. Un mod cu multiple influenţe de grup, mediu, credinţe personale, experienţă proprie etc., cu scopul de a ne închega bine pe noi înşine, cu identitate şi coerenţă, cu greutate egotică, într-o lume a noastră, în care să funcţionăm nestigheriţi. Oarecum… orbi şi nestingheriţi de asta. Privind aşa, de ce suntem atât de siguri că ceea ce afirmăm este chiar adevărul?

Ce ar fi de făcut?!

      Un prim gând ar fi o decizie de a pune capăt vorbăriei mentale despre orice şi de a ne abţine de la comentarii, păreri, preferinţe şi afirmaţii de valoare.

      O disciplină de a privi doar, fără să evaluăm, să investim valoare, să emitem păreri, comentarii sau să avem preferinţe legate de evenimentele la care suntem martor.

      O abandonare constantă a dorinţei de a trăi experienţa evenimentelor sau a celei de a „gusta“ din senzaţii.

      Prin renunţarea la anticipare, cramponare, la căutarea plăcerii sau la evitarea durerii, atenţia şi interesul se mută de la conţinut la observator.

Totul capătă o valoare egală.

      Nu mai există concepte de pierdere sau câştig, ci o abandonare de control, de împotrivire şi implicit de iluzie.

Adreea Hefco, Sursa: Doxologia

In problema cipurilor si a ecumenismului, parintele Zaharia Zaharou de la Essex ne indeamna sa avem incredere in arhierei.

In opinia parintelui Zaharia de la Essex, ecumenismul nu e o erezie, iar reprezentantii Bisericii Ortodoxe marturisesc dreapta credinta in fata eterodocsilor.

Recent, parintele Zaharia Zaharou, de la manastirea Essex din Anglia, a avut o serie de conferinte prin Romania. A vorbit foarte frumos despre smerenie, ascultare, rugaciune etc. In cele ce urmeaza ma voi opri asupra a doua subiecte sensibile pe care parintele Zaharia le trateaza intr-un mod deosebit fata de duhovnicii mari din Romania: ecumenismul si indosarierea electronica.

Depsre actele cu cip, parintele Zaharia, ii indeamna pe credinciosi sa faca ascultare de arhierei, iar alteori refuza sa discute subiectul. Parintele Rafail Noica la conferinta de la Cluj din anul 2012 spunea ca are incredere in deciziile pe care le vor lua arhiereii.

In ce priveste ecumenismul, parintele Zaharia spune ca implicarea Bisericii Ortodoxe in miscarea ecumenista are rolul de a marturisi ortodoxia celor care s-au abatut de la dreapta credinta.

- Parinte Zaharia, sunteti de acord sau nu cu afirmatia urmatoare: Duhovnicul in a carui credinta a patruns erezia, poate pierde harisma discernamantului? Este bine ca ortodoxia sa participe la miscarea ecumenica? (Ceea ce inseamna mai ales ca erezia se leaga probabil de miscarea ecumenica).

- Despre duhovnicul care a fost atins de erezie, nu putem vorbi asa, nu putem pune diagnosticul asa. Nu trebuie sa ne grabim in a pune diagnostic in asemenea situatii. Unele biserici iau parte in miscarea ecumenica, biserici ortodoxe, si aduc acolo marturia ortodoxa. Pe de alta parte, traim intr-o lume a dialogului. Si faptul de a refuza dialogul nu cred ca ajuta, mai ales pe cei care intr-o anumita masura cauta si ei sa se impartaseasca de descoperirea dumnezeiasca. Desi prezenta ortodoxiei in aceasta miscare ecumenica este inevitabila ca marturie, putem spune ca ecumenismul nu este problema Bisericii Ortodoxe. Este mai mult problema catolicilor si a protestantilor. (02 noiembrie 2014 – conferinta Bucuresti)

Teoretic suna foarte frumos, dar realitatea e cu totul alta. Din raspuns se poate observa ca parintele Zaharia nu considera ecumenismul ca fiind erezie. Nu cunoastem nici un protestant sau catolic care sa fi cunoscut ortodoxia si sa se fi intors in sanul Bisericii mama in urma participarii reprezentantilor BOR la intrunirile ecumeniste, atat in Romania cat si in strainatate. In schimb cunoastem multe cazuri de apostazie de la dreapta credinta a unor ierarhi care au participat la intrunirile interconfesionale ecumeniste. Exemplificam pe fostul mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului care s-a impartasit din acelasi potir cu catolicii (greco-catolicii sunt un rit al Bisericii Romano-Catolice infiintat de Vatican in tarile ortodoxe). Un alt exemplu este cel al episcopului Sofronie Drincec de la Oradea care a “sfintit” Aghiasma Mare impreuna cu catolicii de Boboteaza, si acum este sustinut de Patriarhul Daniel pentru Mitropolia Timisoarei. In acelasi context amintim pe ierarhul Nifon de Targoviste care, in cadrul intalnirii ecumenice de la Busan din Corea de Sud, a semnat un document in care sustinea teoria ramificatiilor, pe PS Siluan Manaila din Ungaria si alti preoti si arhierei care au slujit alaturi de eretici cu prilejul unor intruniri ecumeniste. (despre documentul semnat de IPS Nifon vezi aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/03/31/ips-serafim-pireu-ips-nifon-busan-cmb/)

Prin aceste “marturisiri” de credinta, clericii nostri obisnuiesc credinciosii ortodocsi cu idea de impreuna-slujire cu ereticii. Unii credinciosi ortodocsi, urmand exemplul ierarhilor “marturisitori” din miscarea ecumenica, considera ca a sluji cu cei de alte credinte nu e nici o problema deoarece “toti avem acelasi Dumnezeu” si “Noi trebuie sa ii iubim pe cei de alte religii pentru ca si ei sunt oameni ca si noi” etc. Se vede clar intentia ierarhilor BOR de a ne spala pe creier viz-avis de cele doua subiecte pe care ni le prezinta in mod denaturant, in functie de propriile lor neputinte.

BNR recunoaste ca valoarea banilor nu se mai calculeaza in aur. Educatia copiilor in scoli se indreapta spre un sistem mondialist cu o modeda unica in care valoarea banilor o hotarasc conducatorii lumii.

Invatatura serpeasca a reprezentantilor BNR catre liceeni: 

“NU CONTEAZA CA DISPAR BANII CASH, deoarece oricum nu au acoperire in aur” 

De pe SACCSIV

In licee se desfasoara un proiect organizat de Banca Nationala Romana. Vin doi indivizi care vorbesc despre “Bani si Banci” (titlul proiectului). Unul dintre ei a elogiat cavalerii templieri, apoi o serie de personalitati din spatiul romanesc (majoritatea masoni, cel mai probabil). Il elogiaza nespus de mult pe Eugeniu Carada, cel care a servit instaurarii monarhiei in Romania, dar care – dupa venirea ei la putere – il evita intreaga sa viata pe rege (incat, la modul propriu, cand Regele vizita sediul BNR, Eugeniu Carada parasea cladirea prin usa din dos). Suspecte lucruri, oricum. Nu e certa apartenenta lui la masoniere (vezi si http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/eugeniu-carada-omul-din-umbra-3090301/), dar nu e nici exclusa. Judecand dupa faptul ca marea “gala” a premiilor Marii Loje Nationale Romane are un premiu in economie care-i poarta numele, Eugeiu Carada pare destul de implicat, dar si de obscur, in treaba cu masoniera, banii si bancile in Romania. 

Ei bine, cu asta se ocupa bancherii astazi. Cu informarea liceenilor – si probabil si studentilor. 

Am participat la conferinta (mentionez ca a avut loc la inceputul lunii noiembrie; insa am uitat efectiv sa-ti dau de veste). Am intrebat despre disparitia banilor si trecerea sumelor in sistemul de carduri. Mi s-a spus ca oricum banii nu mai au valoare si legatura lor reala cu aurul a disparut din secolul trecut. Astfel ca, valoarea banilor o stabilim noi, desi – cel mai exact se referea la bancile centrale. Cu alte cuvinte, nu e nici o problema reala sau vreo diferenta practica intre ceea ce e acum si ceea ce va fi destul de curand. 

A vorbit si despre bitcoin ca moneda unica. A spus ca il depaseste (desi era mai in varsta) subiectul. Ca moneda aceasta – dupa informatiile lui – incearca sa fie total neinfluentata de factorii economici externi. Sa aiba, practic,  o valoare cat mai constanta pe piata internationala. A spus ca nu intelege cum s-ar putea realiza asa ceva. Cel mai probabil, asa ceva – zic eu – se poate realiza numai daca moneda asta ramane, intr-adevar, unica si egal acceptata de toate tarile.

S-a mai afirmat ca datoria externa a tarii nu e un lucru rau. Ca e firesc sa ai bani in conturile din Anglia pentru ca, citez, “nu pot sa chem FMI-ul sa-i arat banii pe care ii tin in beciul bancii nationale. Ca stat, in imprumuturi, ii spun sa caute la banca Angliei si sa vada acolo. E mai rapid (?!?!?!)”.

Da. Cam despre asta se pare ca e vorba, astazi, prin licee.

  

 Comentariu saccsiv:

   Probabil este vorba despre:

Educaţie financiară în licee cu specialiştii BNR

   Cu totul neinteresant faptul ca banii nu mai au deja demult acoperire in aur. Nu asta este subiectul propozitiei, ci eventual subiectul altei propozitii, legata insa de cealalta, dar despre care insa nu fac vorbire acum.

   Asta nu e argument, cum ca daca tot n-au acoperire, de ce sa nu si dispara? Asa neacoperita cum e, bancnota este fundamental diferita de card. Deoarece prima este anonima, al doilea insa, nu. Disparitia banilor cash te leaga de card, care va fi legat de actul de identitate, de e-guvernare si de tot restul. Disparitia banilor cash te leaga de semnul fiarei …