Toxicomania – o boală sinucigaşă

Drogurile legale sunt la fel de periculoase ca şi cele ilegale. Ambele, legale sau ilegale, duc la degradarea fiinţei umane şi chiar la moarte. La prima vedere par a fi o joacă sau o curiozitate inconştientă, dar după ce ai luat prima doză e târziu, sfârşitul e trist. Încă din viaţă toxicomanul e abandonat de-ai săi iar după moarte nu-l plânge nimeni. Atenţie părinţi, atenţie copii…

Drogurile au o influienţă nefastă asupra trupului dar şi a psihicului celui ce le consumă. Sunt interzise în România dar ele sunt distribuite în mod ilegal. Într-o perioadă Statul Român a legalizat anumite tipuri de droguri considerate dintre cele uşoare. Drogurile legale (numite şi etnobotanice) sunt cele mai periculoase deoarece atacă într-un timp foarte scurt imunitatea organismului şi are consecinţe psihice însoţite de tulburări.

Consumatorii încep fără să ştie că după prima doză devin dependenţi. Unii o fac din teribilism considerându-se astfel „în rând cu şmecherii”, alţii din curiozitate, alţii influienţaţi de anturaj sau simţindu-se marginalizaţi de familie si prieteni etc. Cert este că dintre cei ce le-au început sunt foarte mulţi care ar vrea să se lase dar nu au puterea să o facă. Pe masură ce se adâncesc în consumul lor se înmulţesc şi viciile.

Drogurile legale sunt fixate în mare parte pe sistemul imunitar asemenea virusului HIV şi din acest motiv mulţi dintre consumatori, după un consum mai abundent, ajung să moară din cauza unor boli care par a fi uşoare ca: gripa, o mică infecţie, răceală uşoară etc.

În ultimii ani aceste droguri, considearte slabe (la prima vedere), se găsesc şi prin licee, chiar şi în oraşe mai mici. Printre consumatori întâlnim şi copii de 12 ani, fie ei din familii înstărite sau scăpaţi de sub supravegherea părinţilor. Cel mai mult sunt distribuite la chefuri, petreceri, discoteci etc. Copii se ascund de părinţi sau de profesori iar cercul consumatorilor se lărgeşte în mod tainic. După ce au luat prima doză strădaniile părinţilor sunt zadarnice, copilul devine dependent şi pentru a-şi procura noi doze e capabil să fure sau să vândă lucruri din casă.

Pentru a-şi face rost de bani consumatorul devine şi distribuitor ceea ce duce la lărgirea traficului de astfel de substanţe. În unele ţări, etnobotanicele, au fost scoase din legalitate dar pentru difuzarea lor s-au găsit alte forme, tot legale, cunoscute de cei din reţea.

Din ce în ce mai mulţi toxicomani mor uitaţi de cei dragi şi abandonaţi de familiile în care au crescut. După moarte sunt uitaţi de toţi, chiar şi de cei care le erau camarazi de consum. Azi, drogurile au devenit o afacere colosală pe seama viciilor şi inconştienţei unor indivizi; o afacere în care clientul e garantat, după ce a luat prima doză.

Drogurile se administrează injectabil (intravenos) sau sub formă de prafuri. Prafurile respective se aseamănă foarte mult cu cele folosite în ritualurile oculte ale triburilor păgâne. „Vraja” lor constă în starea de visare în care se afundă consumatorul. În această stare toxicomanul se rupe virtual de realitatea în care trăieşte şi se complace în mod conştient într-o altă lume: a„înşerării faţă de sine”.

în imaginea alăturată se observă evoluţia nefastă a unui consumator de droguri în timp de şapte ani. În prima imagine se vede cum arăta o persoană după trei ani de consum de droguri (anul 2001) şi şapte ani mai târziu (anul 2008)

SEVRAJUL este perioada când individul încetează a mai consuma. Majoritatea consumatorilor ajung în această stare că nu mai au bani pentru procurarea lor. Foarte puţini sunt aceia care ajung în sevraj pentru că doresc să le abandoneze. Cei care ajung în mod voit la starea

de sevraj nu o pot face singuri. Au nevoie lângă ei de o persoană care să le ofere dragoste şi afecţiune. În această persoană ei îşi pun mare încredere că vor duce împreună suferinţa până la vindecare.

În sevraj organismul e foarte slăbit iar viciile cer să fie hrănite, lupta individului fiind foarte grea. Credinţa în Dumnezeu şi dragostea oferită de însoţitor îi oferă celui ajuns în această fază un impuls încurajator în lupta cu sine pentru a putea trece de perioada mai grea. Mulţi consumatori se tem să intre in această stare deoarece durerile trupeşti sunt foarte mari iar lupta psihică e greu de dus.

ISPITA de după sevraj constă în gândul că „iau doar o doză mică” şi toxicomanul a luat-o de la capăt. Speranţele de a redeveni om normal i se spulberă şi are de ales două căi. Să o ia de la capăt trecând printr-un alt sevraj sau sinuciderea prin consumul lor mai departe.

ieromonah Eftimie Mitra

mănăstirea Petru Vodă

Pliculeţ de droguri legale (etnobotanice)

Denumirea de pe ambalaj: „Pure by Magyc”

În româneşte: magie curată, magie pură